Disfunctiile glandelor lacrimare

Lacrimile sunt un lichid clar ce umidifica in permanenta ochiul, mentin transparenta corneei si antreneaza spre exteriorul ochiului corpurile straine existente pe suprafata corneei (ajutate fiind, in acest proces, si de o grasime speciala secretata la nivelul conjunctivei). Actiunea lor antibiotica le confera si un oarecare rol de protectie oculara impotriva unor agresiuni microbiene. Ele sunt secretate de glanda lacrimala, situata in partea superioara a pleoapei superioare, de unde se raspandesc prin clipire peste ochi, pentru a se scurge apoi in nas, prin caile lacrimale.


Hipersecretia lacrimala (epifora) poate fi provocata de patrunderea in ochi a unui corp strain, de caria dentara sau de paralizia faciala. Cel mai adesea, insa este consecinta aparitiei unor fenomene inflamatoare la nivelul glandei lacrimale sau al sacului lacrimal, din cauza obstruarii canalului lacrimonazal si a infectarii lichidului lacrimal.


Boala, numita in primul caz dacrioadenita, iar in cel de-al doilea caz dacriocistita, poate fi congenitala dar, de cele mai multe ori, ea are la origine o infectie care, in functie de agresivitatea ei, poate imbraca forma acuta sau cronica.


Dacrioadenita acuta se caracterizeaza prin febra, dureri in orbita si tampla, de aceeasi parte, urmate de umflarea pleoapei superioare si extinderea edemului spre obraz si frunte, cu cuprinderea orbitei si a zonei perinazale. Chiar daca durerea se atenueaza dupa cateva zile, edemul se poate mentine chiar si cateva luni, pana la eliminarea completa a infectiei. Forma cronica a bolii este determinata de diverse infectii (sifilis, tuberculoza, actinomicoza) sau de unele afectiuni maligne, precum limfonul.


Dacriocistita acuta se manifesta prin lacrimarea accentuata si inflamarea sacului lacrimal, cu aparitia unei tumefieri puruylente in unghiul intern si inferior al ochiului, spre radacina nasului. Daca infectia nu cedeaza la administrarea de substate cu actiune antibiotica, incizarea nu poate fi evitata. Neglijarea sau tratarea defectuoasa a dacriocistitei acute duce la cronicizarea sa, caracterizata prin lacrimarea permanenta (mai bogata la expunerea ochiului la frig sau la vant), tumefierea interna a ochiului, infectarea lacrimilor si crearea unui mediu propice, care determina sau intretine alte afectiuni oculare, precum blefarita, conjuctivita sau ulcerul cornean, ultimul putand duce chiar la pierderea vederii, prin perforarea corneei.


O afluenta neobisnuita de lacrimi se poate produce si din motive care nu tin de sfera patogenicului, bucuria sau tristetea, de exemplu, putandu-se manifesta si in acest mod. Apelarea la medicamente, indiferent de natura acestora, este contraindicata, psihologii sustinand ca exteriorizarea afectiva este un proces benefic pentru organism, actionand in directia detensionarii psihice si curatindu-l de gudroanele refularilor.


Alteori, glandele lacrimale sunt in hipofunctie, determinand o secretie redusa de lacrimi, cu nimic mai putin periculoasa ca abundenta acestora. Uscarea suprafetei corneei se numeste xeroftalmie sau zeroma si este consecinta avitaminozei A sau a complicarii unor boli oculare (precum conjuctivita sau trahomul) sau de alata natura (arsuri ale fetei, paralizii faciale). Ea poate fi si consecinta unei suferinte psihice, in acest caz impunandu-se tratament etiologic.


O serie de plante contribuie la restabilirea volumului secretiei lacrimale si a calitatii acesteia prin actiunile lor antiinflamatoare, antiseptice, depurative, emoliente sau antixeroftalmice: marul, papadia, mesteacanul, platanul, asmatuiul, albastrelele, coada-soricelului, romanita, feniculul, patrunjelul, silurul,, sulfina, socul, trandafirul-de-camp, patlagina, nalba-mare etc.

 


Oboseala oculara este mai degraba un complex de factori in disfunctie decat o boala propriu-zisa. Cauzele sunt multiple: anumite afectiuni organice (boli renale si hepatice, diabet etc.), alimentatie deficitara in anumiti factori de protectie, excesele in ceea ce priveste utilizarea televizorului sau a calculatorului si neglijarea protectiei impotriva radiatiilor etc.


Camoduri de manifestare, amintim: inrosirea ochilor si lacrimarea acestora, jena si durere locala, amplificata la apasarea pe globii oculari, senzatie de hipertensiune intracraniana, scaderea poftei de mancare, dureri de cap, nervozitate, insomnie. Aparitia cearcanelor constituie, de asemenea, un semnala de instalare a oboselii oculare.


Este greu de precizat un tratament specific; este suficient doar sa identificam factorii responsabili, sa le intrerupem actiunea si sa le eliminam sau sa le diminuam, pe cat posibil, efectele. Repausul cu ochii inchisi sau cu privirea orientata spre campul inverzit, respectarea pauzelor de lucru si a orelor de somn sau punerea unei comprese cu apa rece pot atenua disconfortul.


Fitopreparatele (silurul, rozmarinul, anasonul, teiul, nalba-de-padure, zarna) folosite trebuie sa aiba actiune decongestiva si antiinflamatoare, sa redea limpezimea si stralucirea privirii, sa inlature semnele oboselii si ale surmenajului.



Adauga comentariu