Sanatate

Din secretele hormonului DHEA

Un hormon anterior invaluit in mister se afla in centrul unei aprinse dezbateri intre repezentantii domeniilor medical, stiintific si financiar, specialistii incercand sa verifice presupusa capacitate a acestuia de a vindeca diverse afectiuni, de la cancer la depresie, si chiar de a inversa procesul de imbatranire. Hormonul care a fost promovat ca supliment alimentar-minune in magazinele naturiste si chiar pe internet, este dehidroepiandrosteronul, prescurtat DHEA.

 

 

DHEA (si aparentul sau echivalent cu sulf, DHEA(S)) este un hormon produs de glandele suprarenale ale primatelor – oameni si maimute – si ale altor catorva specii animale. La om si la maimutele antropoide, nivelul acestui hormon creste dramatic la pubertate, atingand un maxim la adultii tineri; dupa aceasta varsta, nivelul sau scade inexorabil pana ce, la varste inaintate, cantitatea sa in sange devine neglijabila.

 

 

Dar de ce scade astfel? Nimeni nu stie cu certitudine. Stim insa ca DHEA este metabolizat de diverse tesuturi organice si transformat in steroizi sexuali. Aceasta este insa, probabil, doar o mica parte a intregii povesti.

 

 

Intr-un recent studiu-pilot, unor barbati si femei de varsta medie pana la inaintata li s-au administrat timp de patru saptamani suplimente cu DHEA. Toti subiectii au manifestat o imbunatatire semnificativa a starii de spirit, conform instrumentelor de testare standard, dar si a memoriei verbale. O data cu intreruperea tratamentului, deprimarea si memoria deficitara s-au reinstalat.

 

 

Intr-un alt studiu experimental, un grup de subiecti cu varste intre 40-70 de ani a fost impartit in doua; celor 9 din primul subgroup li s-au administrat pilule cu DHEA, iar celorlalti li s-au dat comprimate placebo. Peste 75 % dintre cei care au luat suplimente de hormoni (fata de sub 10 % din grupul cu placebo) au mentionat o imbunatatire a starii de spirit, somn mai bun, mai multa energie, o senzatie de relaxare mai accentuata si o mai buna capacitate de a face fata stresului. De asemenea, un procent semnificativ din subgrupul care a luat DHEA au raportat “reduceri considerabile” ale durerii si rigiditatii articulare. Din pacate, libidoul a ramas acelasi.

 

 

Alte studii au demonstrate existenta unei corelatii intre maladia Alzheimer sin nivelurile scazute de DHEA(S). Aceasta ar fi cauzata de actiunea hormonului impotriva glucocorticoizilor, care par a avea potentialul de a provoca lezarea celulelor cerebrale.

 

 

Mai multe studii au indicat existenta unei corespondente intre nivelurile scazute de DHEA si bolile arterelor coronariene. Administrarea de suplimente cu DHEA pare a inhiba agregarea plachetara, reducand deci riscul de infarct sau de accident vascular cerebral. De asemenea, este posibil ca DHEA sa aiba un rol in stimularea sistemului imunitar: nivelurile joase ale acestui hormon par a fi corelate cu anumite tipuri de cancer, suplimentele cu DHEA intensificand ritmul de producere a celulelor sanguine care lupta impotriva cancerului.

 

 

Toate acestea au implicatii interesante. Multe dintre aspectele pe care le consideram “produse secundare” inevitabile ale imbatranirii – stare de deprimare, energia scazuta, memoria deficitara, riscul crescut de boli cardiovasculare sau de cancer – pot fi rezultatul unei scaderi corectabile a nivelului unor substante chimice naturale. De ce valorile DHEA sunt atat de mari la tinerete si se reduc atat de mult la batranete? Poate ca raspunsul este unul simplu: selectia naturala, ce favorizeaza un organism care isi epuizeaza intreaga energie si libidoul in perioada de maxima productivitate in detrimentul unuia care isi mentine energia pe o durata mare de timp.

 

 

Ar fi oare gresit sa scrut-circuitam acest tipar instituit de evolutie, luand suplimente hormonale? Daca DHEA ar fi utilizat ca un inlocuitor al traditionalelor si sanatoaselor exercitii fizice si al activitatii mentale sustinute, probabil ca da, ar fi gresit. Pe de alta parte sa ne gandim la urmatoarele intrebari:

 

 

Faptul ca, la majoritatea adultilor, organismul isi reduce sau chiar isi sisteaza sinteza de lactaza, enzima necesara pentru digestia produselor lactate, inseamna oare ca este “gresit” sau “nenatural” sa luam pilule cu lactoza atunci cand mancam branza sau bem lapte? Sau, chiar mai dramatic: faptul ca organismul unor oameni este incapabil sa produca insulina inseamna ca diabeticii ar trebui lasati pur si simplu sa moara?

 

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *