Era într-o prea frumoasă zi de sfârşit de mai a anului 2018.
Harnicii poliţişti şi procurori ai DIICOT s-au apucat să facă percheziţii pentru: „destructurarea unei grupări care ar fi cauzat un prejudiciu de 25 de milioane de euro prin achiziţionarea de lemn fără provenienţă legală sau a cărui provenienţă ilegală era disimulată prin unele documente justificative cu caracter nereal”. Din comunicatele care au urmat, ale harnicilor procurori DIICOT, aflam, cu o întârziere de şapte ani (dar ce mai contează?), că, din 2011 şi până în 2018, „data destructurării”, mai multe persoane „au constituit un grup infracţional organizat”, care „deturna licitaţiile publice organizate la nivelul unor direcţii silvice pentru a-şi asigura volume suplimentare considerabile de masă lemnoasă în vederea procesării în fabrici specializate în tăierea şi rindeluirea lemnului”. Era vizată compania austriacă Holzindustrie-Schweighofer, care a şi recunoscut că este vizată şi că, cuminte, îşi ”oferă tot sprijinul” în ancheta DIICOT. Important este să ştiţi că era o zi de miercuri. După care urma o zi de joi. Era joia aceea de după Miercurea Ciuc… Că, fix din ziua aceea, tot aflăm şi cum s-a finalizat ancheta care a vizat, prin descinderi în forţă, 23 de locaţii din Bucureşti şi alte cinci judeţe ale Patriei.
Salut, sunt Victor Lungu şi vin să-ntreb și eu, ca omul care știe că: “din codru rupi o rămurea, ce-i pasă codrului că mergi la Schweighofer cu ea”, ce aveți, măi, cu bietul austriac care vrea să facă ecologie prin pădurile lăsate doborâte de vânt, intemperii şi alde Kerestoy “Drujba lui Dumnezeu” (același Dumnezeu să-l odihnească – că nici nu s-a răcit omul bine și i se împarte moștenirea)?
Bun, din ce știm, de la Direcții silvice, chiar şi de la oficiali și oficialități de cel mai înalt nivel, cei de la Schweighofer sunt curaţi, cinstiţi și exploatează doar ceea ce rămâne în urma doborârii și prelucrării copacilor. Adicătelea, rumeguș. Se vede fix din ceea ce rezultă după ce consultăm actele oficiale: obiectul muncii austriecilor este: “colectarea de rumeguș și folosirea acestuia în fabrica de compactat rumegușul”. Cumva e ca și cum ne-am revolta abia acum că rușii de la Mechel, care făceau concurență țiganilor la cumpăratul de fier vechi, s-au apucat de și-au topit fabricile pe care le-au cumpărat de la noi. Păi, dacă erau vechi și din fier?
Așa și cu copacul din pădure – el are o parte lemnoasă și una rumegușoasă. Iar austriecii lasă lemnul în pace și ne iau nouă rumegușul. Adică ne scapă de reziduurile care sufocă pădurile Patriei. Cred că şi procurorii DIICOT, după ce au luat la purecat actele, au constatat că nu e motiv de anchetă penală şi revoltă pentru că austriecii fac… ecologie. De aceea este posibil să nu mai auzim nimic despre cum şi de ce dispar pădurile României. Poate a emigrat lemnul şi a rămas în urmă rumeguşul de la dezrădăcinare. Că altfel nu-mi explic de unde s-a acumulat atâta rumeguș în România. Că nu prea mai există fabrici de cherestea sau fabrici de făcut mobilă, așa că nici proces de produs rumeguș n-ar prea mai fi.
Asta numai dacă nu cumva în ultimii ani s-au plantat numai arbori de rumeguș pe fondurile forestiere. Ori s-au angajat la Romsilva mai mulți Pinocchio care se masturbează, să-i satisfacă cu rumeguș pe partenerii austrieci de la Schweighofer? Că din rapoartele Poliției rutiere („rutiniere”), nici măcar un buștean nu mai părăsește muntele Patriei, ci numai coboară, în valuri, basculante pline de rumeguș.
Să nu uităm nici faptul că Întâiul Voiajor al Patriei, Preşedintele Klaus Iohannis, a refuzat, în 2015, să promulge Codul Silvic preluând în cererea de reexaminare a legii fix argumentaţia celor de la Schweighofer-Holzindustrie. Pragul maxim de 30% la achiziția sau procesarea de masă lemnoasă din fondul forestier național și dreptul de preempțiune pentru producătorii din industria mobilei la cumpărarea de masă lemnoasă, deranjau profund austriacul. Aşa că acesta a apelat la „neamţul” nostru. Care, trei ani mai târziu, a promulgat o lege care prevede că lemnele din pădurile României se vor vinde „pe picior”. „Pe picior” şi-au făcut şi procurorii datoria.
Şi, gata!