Drojdia de bere este o ciuperca microscopica din familia Saccharomycetacee. Formata dintr-o singura celula, are proprietatea de a se dezvolta rapid, mai ales in alimentele dulci si fainoase. Este importanta in alimentatia umana pentru influenta pozitiva asupra imunitatii intestinale si sangvine.
In privinta drojdiei de bere parerile terapeutilor au fost impartite. Unii o recomanda, altii nu, spunand ca nu poate fi asimilata. Aceasta parere poate fi in legatura cu tipul drojdiei. Exista drojdii “inalte”, numite drojdii de panificatie, care au activitate optima la 15-20° C, obtinuta ca urmare a tratamentului de uscare prin soda caustica, carbonat de sodiu sau acid clorhidric (astfel pierzandu-se 70 % din vitamine) si drojdii “joase”, cu activitate optima la 5-6° C, cultivate pe cereale (orz) maltate (drojdia obtinuta in timpul fabricarii berii). Acestea din urma sunt singurele recomandate in terapeutica alimentara.
Dar, atentie! Caldura mare si lumina duc la degradarea drojdiei. Folosirea ei in preparate supuse focului distruge partial vitaminele din celulele drojdiei. Drojdia nu se va bea/manca cu suc de fructe, biscuiti sau paine, deoarece se formeaza bere in stomac. Pe langa fermentatia alocoolica se mai formeaza ulei de fusel, alcooli toxici si acizi nocivi pentru ficat si rinichi care au efect daunator asupra vitaminelor din drojdie.
Unii terapeuti recomanda ca drojdia sa se ia pe stomacul gol (eventual diluata cu apa calduta sau lapte), cate 1-3 linguri pentru adulti sau o lingurita pentru copii (dimineata pe stomacul gol, intre mese, sau seara inainte de culcare); s-au sa se ia 4-10 g/zi drojdie uscata. Persoanele carora drojdia le provoaca greata sau gust neplacut nu trebuie sa foloseasca acest remediu. Nu se va consuma continuu in fiecare luna, ci cu pauze de cateva zile. Administrarea indelungata, fara pauze, dauneaza. In strainatate exista capsule, comprimate sau injectii cu drojdie de bere.
In stare cruda, drojdia de bere contine o combinatie perfecta de substante nutritive: 50 % proteine, 30 % glucide, 5 % lipide, toti acizii indispensabili vietii, diastaze, mult gluten si peptide (cu actiune preponderenta in fenomenele vitale, in reactiile de oxido-reducere, in dezintoxicare), lecitina sau grasimi fosfarate, zaharuri, saruri minerale, vitamine.
Drojdia are proprietati antianemice, antitoxice, stimulante, remineralizante etc. intareste sistemul imunitar si combate bolile infectioase. Este bogata in elemente alcaline, ca sodiu si potasiu. Favorizeaza asimilarea alimentara si este un catalizator pentru substantele hidrocarbonate. Combate tulburarile digestive: constipatie, diaree, colite. Este foarte eficienta in avitaminoze, denutritie, slabiciune. Ajuta la crestere, rahitism. Sportivilor le mareste rezistenta la oboseala, favorizand travaliul muscular si usurand eliminarea de toxine.
Este un protector al ficatului, datorita continutului de proteine si acizii aminati, fiind indicate in stari precirotice sau steatoze hepatice (degenerescenta grasa a ficatului).
Datorita continutului mare de vitamine din grupul B, este indicata in afectiuni neurologice (nevrite) si, in special, neuromusculare sau in manifestarile nervoase ale alcoolicilor.
Se reface flora intestinala daca se ia ½ lingurita drojdie de bere dimineata pe stomacul gol si se consuma iaurt. Pentru ticuri, se recomanda 2 linguri de drojdie de bere/zi, timp de 14 zile. Daca se iau 70 g drojdie in 3 reprize, cu ½ h inainte de fiecare masa, se stimuleaza glandele endocrine, ajuta in diabet si combate alcoolismul.
Drojdia de bere exercita o actiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni: stafilococi, streptococi, colibacili. De aceea, poate fi indicata in afectiuni intestinale infectioase si in prevenirea neplacerilor date de administrarea de antibiotice, ea fiind insensibila la actiunea acestora si echilibrand flora intestinala.
Drojdia mai este indicata in tratamentul unor boli de piele ca: furunculoza (se ia pe stomacul gol, minimum 14 zile, cate o bucatica cat o nuca, iar local se unge cu miere de albine), urcioare (cura de 3 luni cu 1 lingurita pe stomacul gol), psoriazis, eczema, antrax, diferite dermatoze, arsuri, leucoree (spalaturi cu 1 lingurita/1 pahar apa). Combate fragilitatea parului si a unghiilor. In cosmetica, se fac, cu bune rezultate, masti pentru ingrijirea tenului.