Dieta mediteraneana reprezinta exemplul clasic de dieta in care sursa principala de grasimi o reprezinta acizii grasi mononesaturati. Interesul lumii stiintifice pentru ea a aparut in anii 1950-1960, ca rezultat al statisticilor care au aratat o incidenta scazuta a bolilor coronariene in Creta (Grecia), intr-un moment in care dieta respectiva continea 35-50% din calorii din sursa lipidica, deci comparabila cu dieta americana.
Datele statistice au aratat ca incidenta bolilor cardiace in sudul Italiei, unde consumul de grasimi era de 25-27% din aportul caloric total pe zi, era mai scazut decat in Japonia, unde numai 11% din calorii proveneau zilnic din sursa lipidica. O trasatura comuna a dietelor din creta si Italia o constituia sursa primara de grasimi: uleiul de masline, bogat in acizi grasi mononesaturati.
In comparatie cu dieta americana, dieta mediteraneana traditionala contine mai putin unt, smantana, lapte integral, carne rosie, oua si mai multa branza, fructe de mare, fructe, cereale integrale si ulei de masline. Oricum, obiceiurile alimentare in aceste zone geografice s-au modificat in ultimii 30 de ani. A aparut o tendinta spre consumul mai ridicat de grasimi saturate, in special prin cresterea consumului de carne si produse lactate.
Studiile despre incidenta bolilor coronariene in diferite tari ale lumii si-au indreptat atentia spre sudul Europei, unde s-a inregistrat o incidenta a bolilor coronariene multa mai mica decat in SUA (in special in Franta, care are o incidenta mai scazuta a bolilor coronariene chiar fata de Grecia, Italia, Spania). Incidenta scazuta a acestor boli in Franta ia derutat pe cercetatori deoarece dieta franceza este similara cu cea americana in ceea ce priveste continutul de grasimi saturate; in plus tensiunea arteriala medie si nivelul mediu al colesterolemiei sunt mai ridicate in Franta decat SUA, rata obezitatii este comparabila intre cele doua tari, iar incidenta fumatului este mai ridicata in Franta.
Cu toate ca francezii mananca in mod traditional mai mult si mai gras decat alte popoare de pe continent, au cele mai sanatoase inimi din Europa. Misterul "paradoxului francez" tine de faptul ca francezii consuma in mod frecvent, la masa, in special vin rosu sau negru, care s-a constatat ca are efecte hipocolesterolemiante, adica ar inlatura colesterolul rau. S-au oferit si alte explicatii pentru acest "paradox francez" dar nici una nu este multumitoare. O posibila explicatie ar fi ca vinul rosu consumat la masa ar fi protector coronarian. Nu se stie exact daca rolul protector coronarian dat de consumul moderat de alcool este datorat efectului acestuia de crestere a HDL-colesterolului; unele substante (fenolii) din vinul rosu au un efect antioxidant asupra LDL- colesterolului. Alcoolul are si efect anticoagulant antiplachetar, reducand tendinta la formarea cheagurilor de sange. Unii cercetatori au sugerat ca "paradoxul francez" nu exista cu adevarat, si ca incidenta bolilor coronariene este mai crescuta in nordul Frantei in comparatie cu sudul, unde dieta este de tip mediteranean.
Bolile coronariene sunt afectiuni complexe, cu multi factori de risc; pana astazi, "paradoxul francez" a ridicat o serie de intrebari la care nu s-a gasit un raspuns multumitor. Modificarile din dieta franceza (cresterea consumului de grasimi de la 29% din aportul caloric in 1960 pana la 39% la sfarsitul anilor 1980) sunt prea recente pentru a putea sa fi influentat rata de incidenta a bolilor cardiace. Dieta in SUA este bogata in grasimi saturate; procentul creste in mod sigur si in Franta, fapt ce va determina si aici o crestere a ratei bolilor cardiace, pana cand aceasta va deveni similara cu cea a tarilor unde dieta este bogata in grasimi.