In vizor

DIALOGURILE ZIAR DE CLUJ. Azi: Emil Boc, primarul antreprenor

Primarul Emil Boc a declarat luni că ar fi amabil să cumpere hotelul Continental pentru municipalitate. A mai făcut acest exercițiu de imagine și în 2012 – uzitând, declarativ, de dreptul de preempțiune, deoarece clădirea e monument istoric. A avut aceleaşi clişee de exprimare: “clădire simbol”, bla, bla, bla. Şi nu a avut 3,6 milioane de euro – aşa că s-a lăsat păgubaș.

Bene susţine că a cumpărat hotelul cu 5 milioane de euro și mai susține că a mai investit în reabilitări 4,9 milioane de euro (poate minte, poate nu). Ideea e că această clădire e evaluată acum undeva pe la 10 milioane de euro. Asta deşi cei de la Artwark nu au lansat o cifră oficială pentru vânzare, ci doar oportunitatea de vânzare.

Fiind mulţi bani în joc pentru a se realiza ceva ce pare mai mult un exerciţiu de imagine sau a intervenţie de forţă pe piaţa imobiliară, Ziar de Cluj a avut curiozitatea de a se adresa pe această temă unui sepecialist în probleme de coeziune socială, doamna Eniko Voncze.

Ziar de Cluj: E clar că Emil Boc a văzut din nou o oportunitate de a deturna discursul public și a aruncat pe piață această discuție a investiţiei banilor clujenilor în Hotelul Astoria, să nu se mai întrebe lumea ce e cu putoarea care vine de la Pata Rât, cu locul fruntaș la COVID, cu șantierele lăsate în paragină imediat ce s-a reales șamd. Întrebarea la care v-aș ruga să îmi răspundeți este: de 10 milioane de euro câte case sociale s-ar putea face?

Eniko Vinkze: Cel puțin din 2004 încoace, mediul construit din Cluj-Napoca, a devenit o marfă tot mai scumpă pe piața imobiliară, fondul de clădiri rezidențiale, comerciale și de birouri devenind obiecte de investiție. De o bună bucată de vreme, primăria cochetează cu ideea de a deveni actor al acestei piețe imobiliare. Într-un fel, însă, este deja actor. Și anume în sensul de a nu fi făcut nicio locuință socială și de a fi lăsat toată producția de locuințe pe seama dezvoltatorilor imobiliari sau unor persoane fizice în ultimii cinci ani.

Programele de subvenționare a chiriei private și de achiziționare de locuințe de pe piață (de altfel cu succes foarte redus) s-au înscris în aceeași logică de a susține piața imobiliară. Ele au completat alte mijloace practicate cu același scop prin politica regenerării urbane: precum creșterea valorii unor terenuri private prin investiții publice în drumuri și lucrări edilitare, unde, astfel, creșterea valorii de schimb a clădirilor construite acolo a fost asigurată și pe această cale.

Am auzit ieri declarația primarului Boc despre intenția de a cumpăra la prețul pieței hotelul Continental. Ne putem gândi, că ideea este parte din politica marilor promisiuni practicate de el de-a lungul multiplelor sale mandate (din care multe nu s-au mai realizat, dar au cheltuit bani publici pe diverse studii de fezabilitate, concursuri de arhitectură sau lucrări de pregătire). Sau că această mare temă a patrimoniului istoric din centrul orașului a fost aruncată în ochii opiniei publice pentru a distrage atenția concentrată pe dezastrul de mediu, umanitar și locativ din Pata Rât cauzat de rampele de deșeuri gestionate în mod foarte defectuos de administrația locală și județeană. Dar ne putem gândi și la posibilitatea că primarul a găsit un nou mod de a juca pe piața imobiliară banii clujenilor din rolul ce îi place cel mai mult, cel al primarului antreprenor. Ce ar face primăria din această clădire dacă ar cumpăra-o? Hotel pentru turiștii și festivalierii și oamenii de afaceri care fac brandingul orașului? Sau ar da aceste spații în concesiune sau în chirie unor firme IT? În aceste cazuri în ce ar investi profitul câștigat?

În fine, să ne gândim: dacă primăria nu ar cumpăra hotelul Continental, câte locuințe sociale ar putea realiza, prin care ar putea susține solicitanții de astfel de locuințe în condițiile severe ale actualei recesiuni economice, în care tot mai puțini locuitori ai orașului își pot permite să plătească chiriile de pe piață.

În perioada 2008-2014, cele 341 de apartamente de locuințe sociale realizate prin construcție respectiv prin renovare în perioada 2008-2014, au costat aproximativ 13 milioane de euro. Dar dacă ar face asta, nu ar mai fi primarul antreprenorial care în această perioadă a alegerilor de toate felurile joacă rolul de locomotivă a PNL-ului și răspunde pozitiv intereselor mediului de afaceri, în timp ce își perfecționează și retorica coeziunii sociale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *