Editorial

Despre securiştii întâmplători din viaţa şi opera lui Dacian Cioloş

Azi vorbim despre securiştii care s-au întâmplat să fie jaloane în cariera micului Julien, până când acesta e pe cale să ajung marele Cioloş, altă speranţă de mai bine pentru sute şi mii de băieţi şi fete care nu pot trăi în politică fără de un „tătuc”.

Dacian Cioloş este doar un alt fericit episod din filmul „M-am născut de ziua mea, în familia care merită, deci bine merit”. Este filmul care ne-a umplut instituţiile statului de oameni pe care-i recomandă vocea şi talentul. Impostura este principalul pilon al guvernărilor româneşti. Este România lui „ţi-am dat, dă-mi”, cea în care lipitorii de afişe ai partidelor, secretarele şi amantele (cine face diferenţa?) şi cărăuşii de valize sunt şefii. Sunt cei fără de care sistemul nu poate funcţiona. Un papagal este foarte bun de șef. De aceea avem tanchişti şi fochişti „menegeri” de spital, popi şi oi ca miniştri ai Agriculturii, contabil ca ministru al Sănătăţii, cioclii pe la planingul familial, copii de girofar gata pe la Regii şi Deconcentrate şamd.

Julien s-a născut în Pericei, judeţul Sălaj, în satul care l-a dat umanităţii pe celebrul Virgil Ardelean, cunoscut drept „Vulpea”, cel mai longeviv şi mai nociv şef al celebrei „Doi şi-un sfert”, „Ochiul şi Timpanul” Ministerului de Interne. Fix întâmplător, peste ani şi ani, surioara lui Dacian a fost angajată fix în structura securistoidă a consăteanului.

Dar şirul de coincidenţe nu se opreşte aici. Tânărul Dacian, anturat de patrioţi, ei înşişi patrioţi din tată în fiu în lupta cu iredentismul maghiar, s-a înscris în Uniunea Vatra Românească. Uniune care a dat Patriei celebrul Partid al Unităţii Naţionale al Românilor din Transilvania, care le-a dat ocazia lui Funar şi Vadim Tudor să se caţere pe tricolor direct în Parlamentul României şi în viaţa de dolce far niente care este politica autohtonă.

Tânărul Dacian, ajuns şef la Vatra Românească şi la braţul său armat, Partidul, a reuşit de pe Tricolor doar să se caţere într-o bursă în Franţa. Şi dus a fost o vreme. Din acest moment, micuţa sa biografie a fost înţesată de negări ale evidenţei şi multe minciuni. A negat înscrierea în Vatra Românească. I s-a demonstrat cu acte, despre care probabil i se promisese că nu mai există, că minte gros, cu atâta neruşinare că până chiar şi însuşi Victor Ponta ar fi lăcrămat de ciudă.

Din epopeea franceză s-a procopsit cu o nevastă şi un tată socru ofiţer în aviaţia franceză. Şi cu mult mister în micuţa-i autobiografie. Ştim că a devenit cel mai supercalifragilisticspecialist în agricultură. Şi-atunci, de ce a migrat către politică, să-l descoperim în anul 2009 cu jumătate dintre cei din Serviciul Extern al României punând vorbe bune, la rugămintea lui Traian Băsescu, pe la Paris, Bruxelles şi Munchen? Nu ştim decât că zbaterea ofiţerilor SIE a dat roade şi Cioloş a devenit Comisar european pentru Agricultură. Aşa de bine s-a simţit în funcţie că, în 2014, ar mai fi vrut un repetir. Şi, că e capabil să facă totul pentru a obţine ceea ce vrea să obţină, inclusiv să renunţe la coloana vertebrală, Cioloş l-a trădat pe Traian Băsescu (cel fără de care nu ajungea comisar european), cerând să se înscrie la socialiştii europeni şi negociind cu Victor Ponta.

Dacă ar fi ştiut Iuda că trădarea se poate plăti doar prin înscrierea în altă partidă, sigur nu s-ar mai fi spânzurat.

Şi ajungem aproape în zilele noastre – episodul tehnocraţiei. Cu ce s-a ocupat Cioloş cel mai abitir în guvernarea-i tehnocrată? Să facă cumva să-i treacă lui Coldea şi lui Iohannis Legile „Big Brother”. Zicea Curtea Constituţională că nu sunt constituţionale, pac, Cioloş venea cu un alt rând de legi. Ce dacă SRI nu este o “putere” a statului, ci un serviciu aflat sub control parlamentar, vroia Coldea să stea cu urechea şi ochiul pe viaţa altora? I se dădea.

Şi ajungem în zilele noastre la alţi securişti aflaţi întâmplător în viaţa şi opera lui Dacian Cioloş. Noul partid, PLUS, a fost făcut şi i s-a livrat la cheie de un fost anchetator al Securităţii lui Ceauşescu. Istoricul și scriitorul Marius Oprea afirmă că eminența cenușie din spatele partidului condus de Dacian Cioloș este Alexandru Iordache, fostul său anchetator de la Securitate, pe atunci maior la Direcția de cercetări penale. Să fie cu PLUS!

Dar întâmplarea face ca Dacian Cioloş să fie anturat la vârf în acest partid de către Vlad Voiculescu, un alt întâmplător nepoţel de de securist. Iar aici vorbim despre fostul şef al Direcţiei de Informaţii Externe de la Viena de dinainte şi din timpul evenimentelor din 1989, placa turnantă a afacerilor ceauşiste cu armament! Austria era placa turnantă a afacerilor temutei Securități românești. De altfel, în dimineața zilei de 28 decembrie, Marin Ceaușescu a fost găsit spânzurat într-o cameră de la subsolul acelei clădiri. De atunci și până astăzi, nu s-a anchetat dacă moartea acestuia a fost o sinucidere, sau el a fost ajutat pentru ca cineva să pună mâna pe unele dintre conturile statului român în străinătate?

Iar când Florian Coldea, ex-mahărul Serviciului Român de Informaţii, umblă prin Europa după finanţare, este timpul să te întrebi care sunt oamenii noi din politică? Că şi Ion Iliescu era nou cândva. Şi Antonescu, şi Boc, şi Dragnea. Iar despre Coana Veorica ce să mai spunem? Ea e nouă permanent.

Victor Lungu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *