Amicii ziarului

Despre dezamăgirea numită USL

Asemeni campaniilor agricole de pe vremea comunismului, care se raportau încheiate la televiziune, dar continuau la radio, şi USL-ul s-a defiinţat la Bucureşti, dar pare-se că merge strună în provincie! Cel puţin aşa ne-au asigurat, aici la Cluj, apostolii laici ai USL-ismului de provincie, domnii Uiorean şi Lăpuşan. Iată un mic premiu de consolare pentru cei 7,4 milioane de papagali care au votat suspendarea tiranului în iulie 2012, dar şi pentru cei aproape 4,5 milioane de fraieri care au oferit un inutil confort de 70 al sută in Parlament, unor veleitari pe care unii dintre noi i-am crezut dedicaţi puţin, deci nu foarte mult, interesului naţional. Cînd colo, oamenii erau complet nepregătiţi pentru guvernare, pentru ei prioritar era cum să mulgă banii de la Roşia Montană, cum să-şi impartă oamenilor de casă din partide CFR Marfă, de pildă, cum să se reînpace cu Chevron (ceea ce nu-i neapărat un lucru rău!), tot întru sifonarea banului gros rezultat dintr-o viitoare expoloatare a gazelor de şist şi alte golănii financiare de partid şi de stat, cum ar fi neruşinata structură de la Autoritatea de Suparveghere Financiară, o culme a nepotismului şi obrăzinciei politicienilor! Ne-am luat-o, noi ăştia, votanţii USL sătui de nesimţirea găştii politice a lui Traian Băsescu, pe care, probabil, va trebui să-l reevaluăm…

Şi pentru a nu-i bănui nici de inteligenţă, conform principiului că cel mai deştept cedează, Antonescu şi Ponta nu au cedat. S-au învîrtit în jurul funcţei lui Johannis, dar nu au cedat, ramînînd fiecare, semeţ, în şaua lui politică de parcă erau călare pe ditamai pur-sîngele politicii, cînd colo bietele gloabe, puse să înghită  jăratetecul puterii – au murit pe loc! Jochei neîndemînateci într-un manej de ponei visînd la calul lui Fat Frumos şi la fata (şi averea) Împăratului.

N-a mers, mai mult nu s-a putut, vorba lui Crin Antonescu. Dar parcă nu pentru asta v-am trimis noi la putere, să faceţi şarade şi metagrame anagramate în jurul funcţiei sasului de la Sibiu! Nu sîntem un popor de rebusişti politci, n-am ajuns la asemenea rafinamente doctrinare, dar am fi preferat, de pildă, sa avem o lege a descentralizării administrative funcţională şi un proiect de Constituţie pregătit de referendum. Nu le avem pentru că le-a respins fără menajamente Curtea Constituţională, în cazul legii descentralizării „in integrum” şi in cazul Constituţiei „pe bucăţi”. În lipsa unei majorităţi consistente aceste două proiecte majore ale USL sînt ca şi compromise. Iar pentru a gira afaceri oneroase pe banii statului sau pentru a impărţi companii de stat clienţilor politici nu este nevoie de o majoritate de tip USL pentru că, sper, aşa se vor putea face mult mai greu. Nu am votat USL pentru a gira hoţiile şi traficul de influenţă cu ajutorul Parlamentului. Pentru astfel de fapte nu e sănătos să ai 70 la sută!

Privind tot acest joc politicianist, nu pot să nu bag de seamă, totuşi, inteligenţa PSD, care a manipulat criza politcă mult mai larg şi cu răbdare, lăsîndu-l pe Crin Antonescu să se împotmolească în propriul retorism. Rob al propriei logorei, Crin Antonescu mi s-a relevat ca o personalitate de un orgoliu obsesisv. Pentru mine, speranţele legate de acest lider au început în noiembrie 2009, cînd l-a înfruntat magistral pe Traian Băsescu într-o dezbatere chiar la Cluj-Napoca şi s-au sfîrşit dramatic, cînd a ocupat funcţia de Preşedinte interimar, în vara lui 2012. Ambiţia lui de a sta fix pe locul lui Băsescu, însoţită de un comportament politic aproape identic, m-au şocat. Am sperat mereu, de la suspedarea lui Băsescu pînă mai ieri, într-o reinventare a omului politic Crin Antonescu. Cum nu s-a întîmplat, nici nu mă mai miră îndemnurile lui Băsescu de a-l vota, într-un eventual tur al doilea, la prezidenţialele de anul acesta. Cine se aseamănă, se adună… 

Prin contrast cu atitudinea excesivă a lui Crin Antonescu, Victor Ponta poate părea un tip mai responsabil şi mai serios în abordarea guvernării. Asocierea la guvernare cu UDMR, a cărei cîinoşenie (şi seriozitate, aş adăuga) în urmărirea propriilor interese este bine cunoscută, şi la campania prezidenţială cu un politician de talia lui Călin Popescu Tăriceanu, lasă PSD-ului şi lui Ponta mai puţine grade de libertate. Nu vom avea nici regionalizare şi nici o nouă Constituţie, poate doar o guvernare decentă şi predictibilă. Dar să nu ne facem  iluzii prea mari, pentru a nu avea dezamăgiri pe măsură. Ne-am vaccinat cu USL!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *