Foliculita si furunculoza sunt afectiuni dermatologice contagioase, incluse in categoria piodermitelor, produse de stafilococi pe fondul unei igiene locale defectuoase si localizate pe diferite parti ale corpului, indeosebi pe fese, pe fata, pe ceafa, pe spate sau pe antebrat.
Daca inflamatia este localizata la radacina firului de par (mai precis, in ostilul folicular, mica depresiune in forma de palnie intalnita la locul unde firul de par iese la suprafata pielii), boala se numeste foliculita.
Dupa localizare si mod de manifestare, foliculita se numeste:
– acuta superficiala sau impetigo Bockhart – apare pe fata, dupa barbierit sau perigenital, in urma unor secretii patologice vaginale si se prezinta ca o vezicula cu un lichid galben purulent, centrata pe un fir de par si insotita de o usoara durere;
– orgelet sau urcior (la gene);
– narinara – drept consecinta a unei rinite sau a epilarii firelor de par din nas;
– sicozis stafilococic – cand apare in barba si mustata sub forma de pustule care se transforma in mici noduli, de marimea unor boabe de mazare sau
– sicozis tricofitic – cu aceeasi localizare, dar cu alterarea sipierderea firelor de par.
In situatia cand foliculita se extinde cuprinzand pielea si tesutul subcutanat, avem de aface cu furunculoza. Forma de manifestare este,de regula, acuta: zona afectata se tumefiaza, se intareste (capata aspect de nodul) si devine foarte dureroasa (indeosebi daca este localizata in nas sau in ureche). Dupa cateva zile, timp in care, in interiorul sau, se formeaza colectii purulente, aceasta se inmoaie, devine cald, durerea capata aspect pulsator, iar la exterior formeaza o proeminenta necrotica.
Spargerea se produce accidental sau poate fi provocata, determinand o evidenta senzatie de usurare. In primul caz, scurgerile sunt incomplete: se elimina cea mai mare parte din continutul alb-galben si vascos, nu si tesutul necrozat reprezentand tatana sau burbionul. Iar lipsa rapida a igienizarii locale poate determina suprainfectii. Provocarea eliminarii puroiului trebuie facuta doar la maturarea completa a buboiului (cand acesta s-a “copt”). Nu se recomanda stoarcerea furuncului (existand pericolul diseminarii infectiei in celulele sanatoase din vecinatate sau chiar in sange, rezultand septicemia), ci incizarea sa, in unitati specializate si cu oameni calificati pentru un astfel de demers medical.
O baterie de furuncule, localizate mai ales la ceafa, formeaza asa-numitul carbuncul sau furuncul antracoid. In cazul acestuia, simptomele generale sunt severe, iar eliminarea puroiului lasa ulceratii crateriforme de mari dimensiuni, cu aspect inestetic.
O forma chiar mai grava este furunculoza maligna a fetei, localizata in zona perinazala (intre buza superioara sin as), care se manifesta prin dureri puternice, alterarea starii generale si febra (39-40 ºC) si care se poate complica periculos, pana la meningita si septicemie.
La nivelul glandelor sudoripare si a axilelor se formeaza un alt tip particular de furuncul, hidrosadenita, caracterizata prin infectii massive la una sau la ambele subsuori, noduli foarte durerosi, la inceput tari, apoi cu continut purulent galben cremos, foarte contagios.