În viață, multe probleme ai. Una dintre ele topica ar fi. În România mai ales dacă trăiești. Indiferent cum folosești topica, rahat iese tot. Dar sună mai bine când propozițiile noimă au.
Între „România e condusă de iresponsabili” și „condusă e România de idioți” nu e nicio diferență, doar că prima variantă e mai plăcută auzului.
„Niște ticăloși au aruncat țara în criză politică, în plin val patru de pandemie, pentru propriul interes” e fix același lucru cu „mumu au luat de votanți proștii de la politrucii care i-au ales pe”. Penetrarea anală a alegătorului e la fel de dureroasă, indiferent de topică.
Dar nu despre criza politică vreau să discutăm, ci despre, cum vă spuneam, de topică o problemă. Sau o problemă de topică, depinde de care parte a topicii te afli.
Citez de pe stirileprotv.ro: „La „Agenția de credite și burse” pentru studenți, o instituție de stat din subordinea Ministerului Educației, cei 11 angajați, din care doi directori, au reușit în lunile de vară să acorde șapte burse și zero credite.
Dacă burse au mai acordat, una anul trecut, şi câteva sute în anii de dinaintea pandemiei, credite nu au fost acordate niciodată. Şefa agenţiei spune că e „doar o problemă de topică în numele direcţiei şi că angajaţii nu primesc bani degeaba, ci muncesc mult, iar reprezentanţii ministerului spun că nu s-au găsit bani pentru credite şi educaţie.”
După 12 ani de existență, Agenția de CREDITE și burse nu a dat absolut niciun credit studenților. Iar doamna directoare spune că doar o problemă de topică e.
Adică, e doar o întâmplare că termenul „credite” e primul în denumirea unei instituții care nu a dat niciun credit. În 12 ani. Instituția se putea numi „Agenția de Mentă și Frecat” sau „Agenția de Frecat și Mentă”. E doar o problemă de topică.
Astfel, o propoziție cât de cât corectă din punct de vedere al topicii ar suna cam așa: „Angajați 11, din care directori doi, 12 ani la serviciul de credite s-au dus, niciun credit au dat nu”.
stirileprotv.ro mai scrie că: „“Agenția de credite″ aşa cum îi spune şi numele, ar trebui să le ofere împrumuturi studenţilor pentru a putea studia. A fost înfiinţată în 2009, de atunci au trecut 12 ani şi nu s-a acordat absolut niciun credit. Nu există norme pentru asta şi nici angajaţi. În cadrul agenţiei funcţionează doar direcţia de burse de studiu. Sunt 11 angajaţi, iar peste vară aceştia au ajutat doar 7 studenţi.
Practic, după ce studenţii caută variantele de burse, angajaţii finalizează actele de care aceştia au nevoie să plece la facultăţi din alte ţări. Înainte de pandemie cel mult 150 aveau nevoie de aceste servicii, din cei peste 10.000 care pleacă anual să studieze în străinătate.
Pentru acest serviciu, un angajat câştiga lunar cel puţin 4.000 de lei, iar directoarea agenţiei 8.000.”
Scuza pentru că nu s-a dat niciun credit studenţilor e că, în 12 ani, Ministerul Finanțelor nu a reușit să atragă băncile în cadrul agenției. Asta pentru că statul român nu putea să garanteze că băncile își vor recupera banii.
Dar, cumva, nu-mi explic cum, s-au găsit bani pentru salariile a 12 angajați, din care doi directori. Un milion de lei pe an pentru întreținere și salarii.
Trecem peste faptul că au acordat doar câteva sute de burse în toți cei 12 ani de exitență. Și asta e o problemă de topică. Instituție pentru sinecuriști creată.
De topică apropo, la directoare doamna să revenim:
„Reporter: „De cât timp sunteţi director acolo?”
Magda Jianu, directoarea Agenţiei de Credite şi Burse de Studiu: „Din 2009, de la instituire.”
Reporter: „Vi se pare normal să conduceţi o agenţie care nu se ocupă cu ceea ce ar trebui?”
Magda Jianu: „Mi se pare normal să conduc o agenţie care totuşi se ocupă de oferirea burselor de studii în străinătate. Dumneavoastră v-aţi legat de topica cuvintelor: agenţia de credite şi burse.”
Reporter: „E mai mult decât topică.”
Magda Jianu: „Ba nu, e vorba de topică. Dacă vă uitaţi pe atribuţii, o să vedeţi că atribuţiile esenţiale sunt pe burse.”
Este uimitoare capacitatea românilor de a arunca vina pe absolut orice pentru a justifica incompetența.
Dar culmea penibilului s-a atins doar când am ajuns să dăm vina pe topică. Sau topică pe.