Editorial

De Sfântul Andrei, lupii capătă glas de om şi zic lucruri trăznite

“Sân’ Andrei” a devenit doar un motiv de sărbătoare onomastică, o bucurie pentru tot bugetarul român pentru care  ziua este, în mod oficial, nelucrătoare.

Iar când guvernele, extrem de atente cu “Neamul Bugetarilor”, bagă şi o “liberă” între weekend şi “Sân’ Andreiul” de dinainte de “1 Decembrie” (ziua în care toţi devin patrioţi pentru o zi), să tot te ţii de chefuri. “Sfântul Andrei”, “Ocrotitorul Bugetarilor” a devenit doar “o zi liberă” şi de “chef de ziua de nume a Andreelor şi a Andreilor”, pierzându-și complet semnificația religioasă, creștină.

“Aner”, “Andros”, “Omul” din greaca veche, virilul, curajosul și energicul, este un nume asociat bărbăției, fiind considerat conducătorul unei haite de lupi. De aceea, se zice că de Sfântul Andrei lupii încep să vorbeasca cu grai de om și spun lucruri trăznite, iar cei care vor fi atacați în această noapte se vor transforma în vârcolaci.

Eh, dacă ar exista o zi pe an în care s-ar apuca de vorbit și alte lighioane din România: rechinii și țeparii, câți s-ar mai zvârcoli prin Tribunale și s-ar transforma, muşcaţi de o Justiţie adevărată, în ceea ce merită să fie: niște utili „pensionari” ai pensionului Rahova (Gherla, Aiud, Văcărești, Balta Albă șamd)…

Dar la noi au glas, 365 de zile pe ani, doar lupii paznici la stână. Şi nici nu-i muşcă Justiţia, după cum vă ziceam.

Acum există și o explicație pentru ce au crescut și s-au diversificat taxele, de ce s-a vrut accizarea și impozitarea babelor: să dispară usturoiul, să-și poată face de cap vampirii bugetari. Și să aibă și politicienii după ce da zile libere.

Oricum România este mai productivă cu bugetarii în vacanţe decât cu ei la muncă.

Cum vă ziceam: “în România se munceşte pe deşelate, mai ales în pita bugetului statului. Doar că raportul dintre munca bugetarului şi odihna sa, apleacă balanța în favoarea celei din urmă. Anul bugetarului înseamnă odihnă pe deșelate întreruptă de câteva zile nemeritate de muncă. Avem, ca naţiune, o tradiţie în sărbători – sărbătorim din orice poziţie. Iar după Decembrie 1989 sărbătorile bugetarilor s-au înmulţit ca taxele şi impozitele aplicate intreprinzătorilor. Iar bugetarii, pioşi din fire, nu pun mâna pe sapă și seceră în zi de sărbătoare… Şi cum bugetarii sunt mulţi şi degrabă la vot, este de înțeles interesul politicinenilor noştri pentru relaxare divină.”

Un guvern care-şi respectă alegătorii, va şti să pună de-o continuitate între sărbătorile creștine și cele laice… Dar, stai, chiar asta se întâmplă…

Revenind, cred că cel mai așteptat obicei de “Sân’ Andrei” este cel cu fetele care stau goale între două oglinzi să-și vadă ursitul. Zic babele că, dacă la miezul nopții vor sta cu două lumânări aprinse în mână între două oglinzi, în cea din spate vor vedea scene din viitorul lor, inclusiv chipul celui care le va fi soț (gâfâind și bălind ușor).

Dar câte nu zic babele? Totuși, “fetele” de la „Beciul Domnesc” își văd ursiții în oglinda de la dușuri?

De noaptea de “Sân’ Andrei” există ceva util și pentru acei procurori care ar dori să facă lumină și să dezlege unele mistere ale meandrelor bugetare, sau enigme concrete ale Capitalismului de Cumetrie: dacă vor privi într-un vas cu apă descântată, în mod cert li se vor revela toate ițele și mișmașurile mânăriilor pe care le au în lucru. Că, din dosarele pe care le au la prăfuit în sertare, nu prea ne mai facem speranțe că au să o mai facă.

Oricum, de Sân’ Andrei, celor care au fost cuminți le doresc un sincer la mulți ani! Și cu executare celor care nu.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *