Stresul constituie o reactie normala a organismului, care apare ca raspuns la o situatie de agresiune ce solicita din partea acestuia un efort de adaptare neobisnuit si rapid. Este o stare de punere in alerta, de mobilizare a fortelor organismului cu ocazia unui eveniment care necesita, pentru a fi stapanit, o cantitate mare de energie intr-un timp foarte scurt.
Sunt nenumarate situatiile susceptibile sa declanseze o astfel de stare de alerta. Acestea pot fi dificultatile vietii de zi cu zi (conflicte, boli, probleme financiare, doliu, nasterea unui copil, divort etc.) dar pot merge pana la situatii ce pun viata in pericol si care din fericire nu survin decat rar (accident, catastrofa, atentat, razboi).
Toleranta la stres se miscoreaza in toate situatiile in care organismul este slabit: bolile fizice si psihice, oboseala, scaderea in greutate, insomnia, alcoolismul etc. Poti fi “din nastere” mai sensibil in fata stresului: intr-adevar esti mai mult sau mai putin anxios din primele clipe de viata. Situatia in care te afli intervine de asemenea considerabil in aparitia stresului – saracia, izolarea sociala, somajul, singuratatea etc. – agravandu-l intr-o importanta masura.
Starea de alerta, de pregatire pentru actiune se manifesta pe plan fizic si psihic. Persoana in stare de stres devine palida, incepe sa tremure, i se accelereaza bataile inimii, muschii i se incordeaza, respiratia ii devine mai rapida. Simte un nod in gat si toate simturile devin hipersensibile la cea mai mica schimbare din mediul inconjurator. Astfel, reflexele sunt mai vii, gandirea inceteaza sa mai fie limpede si tensiunea emotionala se amplifica. De obicei aceasta mobilizare generala a organismuluiii permite sa faca fata situatiei.
Odata evenimentul depasit, amenintarea inlaturata sau conflictul rezolvat, survine un moment de destindere, in general placut, mai ales daca rezultatul se dovedeste a fi favorabil, urmat de o faza de relaxare si refacere.
Inadaptarea reprezinta disparitia capacitatii de a raspunde la o situatie noua sau de a face fata unui conflict. Individul inadaptabil e incapabil sa faca fata dificultatilor vietii in societate si propriilor exigente. In masura in care adaptarea este unul dintre criteriile de normalitate, inadaptarea este un semn de tulburare psihica.
In viata colectiva si sociala, inadaptarea este favorizata de stres, de alienare (conditii de locuit necorespunzatoare, somaj, imigratie etc.) si risca sa conduca la marginalizare (delicventa, toxicomanie, decadere psihica).
In unele cazuri starea de stres se poate prelungi. De exemplu in situatia in care nu se intrevede nici o solutie imediata pentru a demorsa factorul de stres. In aceasta situatie organismul nu intrevede in sine sau in jurul sau resursele necesare pentru depasirea factorului perturbant. In consecinta, el nu poate renunta la efort. Stresul se complica cu o stare de agitatie excesiva care corespunde anxietatii.
Anxietatea constituie un real semnal psihologic de alarma. Ea se declanseaza cand o situatie pare pe drept sau pe nedrept dificil de stapanit sau cand solutia ei nu se mai intrevede. O astfel de situatie pune la incercare echilibrul persoanei respective si solicita din partea organismului un efort de mobilizare suplimentar. Persoana lupta impotriva evenimentului “stresant”, se zbate in sine si-si intensifica eforturile pe care trebuie sa le sustina cateodata timp indelungat.
Dar se intampla sa nu poata gasi o solutie convenabila. Aceasta depinde de rezistenta sa si de natura obstacolului ce urmeaza a fi depasit, de dificultatea acestuia, de miza sa (vitala sau doar morala). In acest caz survine mai devreme sau mai tarziu un anume grad de epuizare, din a carei consecinte mentionam o crestere a anxietatii ce intretine un joc vicios. Organismul se zbate, intrevede ca situatia ii scapa de sub control, intensifica mecanismele de compensare apeland si mai mult la resursele sale pentru a se mentine in ciuda tuturor elementelor potrivnice si pentru a incerca sa iasa invingator.
Daca mobilizarea intensa a resurselor fizice si psihice nu permite depasirea acestui moment dificil, organismul, care lupta intotdeauna in plus pentru a obtine o cantitate de energie pe care o cheltuieste cu masura, se afunda mai mult sau mai putin rapid intr-o stare de epuizare avansata atat pe plan fizic, cat si pe plan psihic.