Editorial

De doi lei speranță

Victoria frumoasă cu Austria ne-a făcut fericiți pe mulți români, care mâncăm fotbal pe pâine. Și nu suntem puțini, am mâncat fotbal și când n-am avut pâine. Și sportul rege ne-a ținut de foame și de sete de multe ori. Și ne-a rămas în suflet pentru totdeauna.

După înfrângerile rușinoase ale naționalei mari din ultima perioadă, aveam nevoie de o gură de oxigen, care să ne dea un pic de încredere că putem renaște din nou. Măcar la echipa națională. Și că, după umilințele cu Spania, Norvegia și Suedia, mai putem prinde ultimul tren spre Euro 2021.

Rădoi se dovedește, cel puțin până acum, omul potrivit la locul potrivit. A făcut câteva schimbări în jocul echipei, a adus câțiva jucători noi, iar pe unii i-a relansat. Și s-a văzut acest lucru. Alibec a dat gol, Maxim și-a arătat în sfârșit talentul, Coman a jucat bine, Crețu a fost o revelație. Pușcaș, o promisiune.

Cred că cel mai mult a plăcut jocul ofensiv, bărbătesc, care ne-a arătat că Dumnezeu ține cu cei curajosi și că și-a întors fața și înspre noi. Atitudinea și implicarea tuturor alor noștri s-a văzut. Și am putut să fim și eficienți. Clasica zicere „fotbalul se joacă pe goluri” a fost confirmată mai mult ca niciodată, dacă nu marcam de 3 ori în deplasare, nu câștigam, dar am reușit să marcăm 3 goluri Austriei pe terenul ei, de au dat oficialii țării gazdă în bâlbâială! Noi, care mai băteam doar Insulele Feroe și Andora!

Jocul neputincios și încâlcit de până acum, dar și „autobaza” băgată-n poartă trebuie să fie trecute la rubrica „Așa nu!” Noi, românii, am avut talent cu carul, de la Dobrin, la Balaci, Hagi, Mutu și alții. Nu vom putea avea niciodată forța, rezistența, tăria de caracter, a nemților, de exemplu. Dar putem compensa prin inteligență, talent, sclipiri de geniu, prin „tiki-taka” noastră mioritică, care ne-a adus atâtea bucurii și victorii mari în trecut.

Cred că în drumul nostru spre fericire mai avem de rezolvat un mare hop. Să facem față la nivel psihologic confruntărilor cu miză mare. Să ne mobilizăm la maxim în meciurile cheie, să ne potențăm calitățile și să ne minimizăm neajunsurile.

Un prim astfel de test este cel de luna viitoare cu Islanda, pe care trebuie să o învingem acasă la ea, ca să putem juca o finală cu Bulgaria sau Ungaria (ce meci ar fi ăsta!), pentru a prinde un loc la masa „bogaților” Campionatului European de anul viitor.

Deocamdată e cert că „Avem echipă!…” și de doi lei speranță. M-aș bucura ca după meciurile din octombrie și noiembrie, să putem să adăugăm și „…Avem valoare!” Și să sărbătorim în stradă calificarea la turneul final Euro 2021.

Și abia atunci să visăm într-adevăr frumos, spre mondialul din 2022, unde am putea ajunge după exact 24 de ani de la ultima participare, din Franta anului 1998. Timpul nu mai are răbdare. Hai România!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *