Atunci când ne gândim la animalele de fermă, ne imaginăm vite care pasc liniştite iarbă aleasă fir cu fir, găini care ciugulesc în faţa unor hambare pitoreşti şi purcei care mănâncă din troacă mâncarea pregătită de stăpâni. Asta ar fi prima legendă care moare de când cu industrializarea producerii hranei. A doua legendă care moare este cea a siguranței producerii produselor pentru care dăm bani pentru a le pune pe masa noastră atunci când zicem că mâncăm sănătos.
Legea zice că tot ce este produs de origine animală care se “casează” se arde până ajunge cenușă și se interzice să se mai facă făină proteică pentru a se da în hrana altor animale. Cică până și micile magazine de cartier pentru a fi autorizate sunt obligate să aibă un contract permanent cu o firmă de incinierare. Zău? Cică până și Clubul Colectiv ar fi fost autorizat ISU, sau cam așa ceva. Căci suntem în România și nu prea mai știu să-i pese cuiva de lege – nici măcar când stau procurorii cu ochii și urechile la vedere pe ei. Este bine de știut faptul că încă mai existăt ferme de animale care fac făină proteică din deșeuri de origine animală chiar dacă încalcă legea (oricum nu îi deranjează nimeni). Ar mai trebui știut faptul că unele ferme de pui de carne utilizează o substanță dăunătoare omului și degeaba interzisă prin lege, substanță care este administrată puilor, cu o zi înainte de a fi trimiși la abator, pentru a reține cât mai multă apă în organism, astfel încât ferma să câștige cât mai mulți bani din greutatea totală a lotului de pui. Și dacă nu sunt practicile din fermele și abatoarele ale căror proprietari ocolesc legile, pe lângă lăcomie, sărăcia va face diferența dintre om și neom. Că de aceea există exploatarea tuturor resurselor care se pot exploata. Și ce loc mai propice pentru exploatare (în toate sensurile cuvântului) sunt gropile de gunoi – acelea pe care România le închide la cererea Uniunii Europene de prin 2008 încoace și nu mai prididește cu închisul? Ce de hrană care se poate transforma în hrană se irosește pe aceste gropi neconforme! Dar să o luăm cu începutul.
Ghiță, cu trichinelloza la portiță
Porcul este omnivor – adică mănâncă tot ceea ce i se pune în față. Există o asemănare atât de mare cu omul încât organe ale acestui animal pot fi folosite compatibil în rezolvarea problemelor noastre de sănătate. Primim, de exemplu, fără să crâcnim, valve pentru inimă. Iar porcul, ca omul, se hrănește cu absolut orice poate găsi, inclusiv cu fecale, gunoaie şi cadavre. Prin urmare, în corpul porculuir se acumulează multe toxine, care nu au timp să fie eliminate. Căci porcul, spre deosebire de om nu transpiră (că pielea lui de politician nu este dotată cu glande sudoripare). Carnea de porc devine astfel gazda ideală pentru toxine și bacterii rezistente la antibiotice, printre care: salmonella, stafilococul auriu, listeria monocytogenes, Yersinia enteroclitica. Porcul este și gazda ideală pentru numeroși paraziți care se transmit cu ușurință la om prin consumul cărnii infestate. Putem beneficia de pe urma cărnii de porc insuficient avizate sanitar de: tenie, virusul Menangle, trichinella și chiar hepatită E – de unde se vede că nu este nevoie neaparat să bem ca porcii ca să ajungem la ciroză.
Derogare pe care
Așa că avem suficiente motive să zicem: băi, dar deștepți erau cei care au scris Biblia și au interzis consumul de carne de porc! Numai că, dacă luăm la purecat scrierile divine, oservăm că – humanum est! – există derogări. Porunca este clară: „În orice oraş veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte” (Luca 10,8). Doar mâncarea şi băutura nu au importanţă, pentru că nu în ele stă Împărăţia lui Dumnezeu: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie întru Duhul Sfânt” (Romani 14,17); La fel: „Tot ce se vinde în măcelărie, mâncaţi” (I Cor. 10,25). Iar în măcelărie, era şi carne de porc, cum citim în Scrisoarea I către Macabei (1,47). Căci, ne-o zic cei care nu putem să-I bănuim că făceau publicitate mascată, trebuie să urmăm învăţătura lui Cristos care zice: „Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om” (Matei 15,11).
Așa că, avem derogare până și cu porcul. În ceea ce urmează vă vom zice că, oricum, nu există siguranță nici măcar cu restul animalelor zide kușer. Căci, de-a lungul ultimilor 50 de ani, tehnologiile de creștere şi hrănire a animalelor s-au schimbat în mod fundamental – și nu în beneficiul acestora ca și consumabile, dar nici al nostru ca și consumatori. S-a cam pus cruce fermelor și s-au perfecționat fabricile de animale, niște chestii supra-populate, cunoscute şi sub numele de CAFO (confined animal feeding operations). Singura ideologie după care se conduc fabricile este cea a reducerii costurilor.
Ești ceea ce mănânci
Prima economie s-a realizat umblând la modul de alimentare al animalelor. Așa că animalele s-au trezit canibalizându-se la propriu. Să înțelegeți mai bine, prin bunăvoința unor rapoarte Ucsusa.org, vă punem la dispoziție lista ingredientelor care alcătuiesc o masă “sănătoasă” în (din păcate) multe dintre aceste fabrici de animale: carne provenită de la animale din aceeaşi specie, animale bolnave, pene, păr, piele, copite, sânge, gunoi de grajd şi alte deşeuri de origine animală, plastic, medicamente şi substanţe chimice, precum și cantităţi nesănătoase de cereale.
Sunt aceste ingrediente legale? Din nefericire, nimeni nu verifică, prin urmare, da.
Numai situațiile colective, în care se pune în pericol la modul direct și evident viața și sănătatea mai multor persoane (din categoria celor care contează, pentru a fi cinici până la capăt) sunt în măsură să atragă atenția că sistemul este defect și nu mai funcționează conform unui contract de genul: noi dăm banii, voi ne protejați de acești bani. În cazul nostru, doar apariţia bolii “vacii nebune” (cunoscută sub numele de encefalopatie spongiformă bovină sau ESB) a provocat un val de isterie internaţională care a determinat guvernele să ia câteva măsuri pentru a restricţiona creştera bovinelor cu părţi provenite de la alte bovine. Apoi s-au îmbolnăvit păsările și porcii de “gripă” și alte celea, dar, cu toate aceste semnale de alarmă, majoritatea animalelor încă sunt hrănite cu carne provenită de la “surate” din aceeaşi specie cu ele. Carcasele de porci pot fi oferite drept hrană porcilor, carcasele de găini pot fi oferite ca hrană găinilor, iar cele de curcan sunt un aliment “preferat” de curcani. Până şi bovinele, cât de nebune pot fi ele, pot fi hrănite cu sânge de vacă şi alte părţi ale animalului. În categoria “produse de proteine animale” regăsim, la cel mai igienic mod posibil, animale rase de asfaltul drumurilor, cai morţi, pisici şi câini eutanasiaţi, pene, păr, piele, copite şi intestine.
Această fleică este un medicament, consultați medicul
Animalele crescute în fabrici primesc antibiotice în exces pentru a promova creşterea mai rapidă şi pentru a compensa riscurile apărute din cauză că sunt crescute în condiții de supra-aglomerație și precare sanitar. O cantitate estimată la 6.750 de tone de antibiotice, din aceeaşi clasă de medicamente folosite şi în medicina umană, sunt adăugate permanent în hrana şi apa animalelor. Așa că și rezistenţa la antibiotice începe să devină o problemă de sănătate pentru oameni. Azi mâine vom putea utiliza fripturicile pe post de hapuri medicale împotriva diverselor boli. Vom lua fleiconevralgic ca să nu ne mai doară capul și antricotomicină.
Și, culmea surprizei, excesul de cereale dăunează grav sănătății bovinelor. Bovinele consumă iarbă, dar sistemele lor digestive nu sunt proiectate pentru a face faţă unor cantităţi mari de porumb pe care le primesc pe post de iarbă. Bovina mănâncă cereale în exces și dezvoltă probleme digestive (aciditate în exces) și abcese hepatice. Să nu moară până nu ajunge în farfuria consumatorului, i se administrează medicamente. Și așa se mai naște un cerc vicios. Nici nu știi dacă mănânci costițe sau iei dicarbocalm.
Groapa de gunoi, microferma animalelor
Dar până să ne întrebăm ce ne pune oculta mondială în farfurie, ar fi cazul să aruncă o privire în jurul nostru și să ne întrebăm pe mesele cui ajung animalele pe care le vedem scurmând, râmâmd și păscând pe margine de drum și în spațiile fostelor și actualelor gropi de gunoi. Că doar nu era să scape din vederea micului intreprinzător român o așa mare cantitate de deșeuri pe care măcar porcii le pot ingera fără să facă mofturi până în omentul în care binevoiesc să se sacrifice pe altarul Crăciunului. Ferme de porci și bovine veți găsi, că vreți, că nu vreți, în preajma fiecărei halde mai răsărite de gunoi. Șeptelul de animale de ghenă sunt realitatea tristă a României – o țară în care până și urșii au devenit gunoieri.
Ne-am interesat, conform legilor din România, care ar fi distanțele față de groapa de gunoi în care s-ar încadra, pentru a nu dăuna sănătății, o astfel de afacere (fermă de porcine, fermă de bovine). Și am primit un răspuns gen Clubul Colectiv: legiuitorul nici nu a prevăzut așa ceva pentru că este inimaginabil ca cineva să facă acest lucru.
Ar exista, totuși, o reglementare a unui Ordin dat de Ministrul Sănătății din anul 1997 care indică faptul că dstanțele de mplasare a fermelor față de rampele de gunoi ar fi următoarele: ferme de cabaline – 100 m; ferme de îngrășat taurine, până la 500 capete – 200 m; ferme de îngrășat taurine, peste 500 de capete – 500 m; ferme de păsări, până la 5.000 de capete – 500 m; ferme de păsări cu peste 5.000 de capete și complexe avicole industriale – 1.000 m; ferme de ovine – 100 m; ferme de porci, până la 2.000 de capete – 500 m; ferme de porci între 2.000-10.000 de capete – 1.000 m; complexe de porci cu peste 10.000 de capete – 1.500 m.
Vă sună cunoscut? Ca și în Clubul Colectiv, dacă declari 80 de locuri la mese, nu mai trebuie să te autorizezi ISU. Așa că și noi vom mânca sănătoși și fericiți până la prima pandemie.