De ce reușesc cu greu micii producători români să își vândă produsele în supermarketuri

Noua lege privind comercializarea produselor alimentare a creat o dezbatere aprinsă în spațiul public, inclusiv Ministrul Agriculturii a anunțat că legea trebuie modificată deoarece îi avantajează pe marii comercianți. Cei mai mulți producători mici aveau însă și înainte dificultăți în a reuși ca produsele lor ajungă pe rafturile supermarketurilor. Cea mai mare problemă în relația dintre producătorii români și retaileri e represzentată de faptul că producătorii nu reușesc să asigure o continuitate în livrarea produselor.

Producătorii români sunt mulți dar mici și e greu să ajungă cu marfa pe rafturile magazinelor.

Micii producători nu au linii de sortare, calibrare și ambalare standardizate și nici sisteme de depozitare sau logistică. De asemenea, o altă piedică este faptul că producătorii nu pot asigura o continuitate în livrarea produselor.

În agricultură sunt peste 21.000 de companii tip PFA, II sau IF şi 1.770 de companii de tip SRL, SA sau SRL-D, care au codul CAEN 0113, adică au activităţi de cultivare a legumelor şi a pepenilor, a rădăcinoaselor şi tuberculilor.

Potrivit Eurostat, în România se regăsesc cel mai mare număr de exploatații agricole din UE. Însă, acestea sunt și cele mai mici și fragmentate ca dimensiune. Ceea ce înseamnă că aproape 3 milioane de ferme din România au o suprafață medie de 3,6 ha.

”În România, formele asociative sunt bine cunoscute din perioada comunistă, însă au scăzut mult de atunci în zonele rurale. Țara noastră are unele dintre perspectivele cele mai favorabile pentru dezvoltarea de asociații agricole productive, dar acestea nu sunt valorificate suficient pentru a deveni un adevărat pilon în susținerea economiei locale. În UE27, dintr-un total de 13,7 milioane de ferme, 3,9 milioane sunt situate în România, reprezentând circa 28,7%. Dacă dimensiunea medie UE27 a unei ferme este de 12,6 hectare, aceasta este de numai 3,5 hectare în România, adică aproximativ de patru ori mai mică”, potrivit Ministerului Agriculturii.

Care sunt modificările legislative care au creat nemulțumiri

În noua lege privind comercializarea produselor alimentare comerciantul nu mai este obligat să acorde spaţii distincte de expunere şi vânzare a produselor româneşti. Astfel, noua lege menționează: ”Comerciantul poate acorda, prin înţelegerea părţilor, spaţii distincte de expunere şi semnalizare la raft pentru fiecare produs alimentar, în funcţie de ţara de origine”.

De asemenea, comerciantul nu mai este obligat ca 51% din volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare să provină din lanţul alimentar scurt, (reprezentat în mare majoritate de producători locali).

Cei care se opun acestor modificări legislative consideră că ele vor determina o prezența mai puternică a produselor din import care pot avea la raft un preț mai accesibil decât cele românești. Retailerii au încercat însă să îi ajute pe micii producători, conștienți fiind că și cumpărătorii caută produsele românești. Astfel, aceștia i-au organizat în cooperative astfel încât să poată asigura o aprovizionare cu produsele lor. În ciuda nemulțumirii generale, este puțin probabil ca marii comercianți să renunțe la produsele românești, însă acolo unde micii producători nu vor putea acoperi cererea magazinelor, acestea vor fi înlocuite cu produse din import. Dacă producători români s-ar asocia într-o formă sau alta nu ar mai apărea discontinuități în aprovizionare și ar putea ajunge mai ușor cu produsele lor pe rafturile supermarketurilor.

”Lipsa formelor de asociere din România se explică, în mare parte, prin reticența și interesul scăzut al producătorilor agricoli față de formele asociative, din cauza nivelului redus de conștientizare și a absenței informațiilor cu privire la avantajele rezultate prin asociere, a gradului diferit de pregătire a persoanelor așteptate să participe la formele asociative (înțelegerea diferită a scopurilor și principiilor de funcționare ale acestora) și a mentalității legate de asocierea obligatorie (de exemplu, fostele CAP-uri)”, explică Ministerul Agriculturii.

Exemple de bune practici din județul Cluj

Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic

Pentru a face față pieței agricole autohtone tot mai dinamice, 16 legumicultori din comunele Apahida și Jucu, din județul Cluj, s-au unit, în anul 2013, cu sprijinul Fundației Civitas pentru Societatea Civilă și al Fundației Româno-Americane, constituind Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic.

Cooperativa „Someș-Arieș”

Vizita pe care mai mulți fermieri din Cluj au efectuat-o la un moment dat în Franța a fost punctul de plecare al inițiativei lor. Aceștia au vizitat câteva ferme constituite în cooperativă și au considerat că, pentru a avea profit și pentru a-și vinde produsele mai bine, este necesar să se organizeze în acest tip de cooperativă de aprovizionare și vânzare în comun. Așa a luat ființă prima cooperativă agricolă a crescătorilor de bovine din județul Cluj: Cooperativa „Someș-Arieș”.

Cooperativa Agricolă „Arome Transilvane”

A fost înființată de către producători de fructe de pădure din tot județul Cluj. Aceasta își propune să distribuie fructe de pădure cu valori nutritive net superioare consumatorilor din județul Cluj și nu numai.

Cooperativa agricolă ”Izvorul Fizeșului”

 Cooperativa agricolă a producătorilor de cereale „Izvorul Fizeșului” din zona Cătina (Cluj) a fost înființată cu fonduri europene prin GAL Câmpia Transilvaniei cu sprijinul fundației Civitas, la sfârșitul lui 2018. Cei 10 membrii fondatori au împreună aproximativ 1000 de hectare de teren pe care cultivă porumb, floarea soarelui, soia și grâu. Fundația Civitas îi sprijină pe acești producători cu asistență în implementarea planului de afaceri, găsirea unor modalități viabile de a funcționa pe piață, sprijin pe partea de organizare și management.

Adauga comentariu