De ce poporul pupă mâna politicienilor? E ca în sistemul mafiot: “Sărută mâna pe care nu o poți mușca!”

Imagini penibile cu poporul care pupă mâna politicienilor circulă de câteva zile pe internet. Indiferent că vorbim despre femei sau bărbați, electoratul face plecăciune și sărută mâna, ca în filmele cu mafioți. Românul ridică omul la rang de Dumnezeu. Boc, Geoană, Dăncilă – tuturor li s-a pupat mâna, cel puțin o dată. Dar, de unde acest obicei al norodului de a face plecăciuni și gesturi de politețe maximă în fața politicienilor?

Filosofii, sociologii și psihologii clujeni au câteva explicații interesante vis a vis de acest obicei care devine ridicol în momentul în care unui bărbat i se pupă mâna. Profesorul Aurel Codoban este de părere că poporul român nu îi agreează pe politicieni, dar pentru că depind de ei atunci au această obediență exagerată, care este mai mult de origine orientală.

“Noi suntem mai degrabă un popor gnostic decât creștin. Pentru români, puterea nu este neapărat ceva bun, este mai degrabă ceva rău ce trebuie respectat, în ideea pe care gnosticii o au – fă-te frate cu dracul până treci puntea. Atunci există o obediență exagerată față de cineva pentru care totuși nu ai considerație. E un mecanism foarte interesant, adică este cineva care nu îți place, dar depinzi foarte mult de el și atunci mișcarea pe care o faci este aceasta că ești încă mai politicos decât s-ar cuveni, încă mai obedient decât ar fi cazul, exagerezi în obediență și supunere. Românul este un popor care s-a născut gnostic, nu creștin, adică unul care crede că bunul Dumnezeu și Diavolul sunt egali și binele și răul sunt egale în putere. Toate celelalte lucruri derivă pe cale de consecință din aceasta. Obediența față de politică este stupefiantă pentru mine și nu este vorba despre oamenii simpli, ci despre intelectuali. În mediile intelectuale este incredibil câtă obediență există față de tipul lipsit total de calități intelectuale, dar cu deplină putere politică. Este stupefiant și un pic decepționant. În general, simbolismul oriental este un simbolism dedicat proslăvirii puterii – chinezi, mongoli, turci, un simbolism care face ca omul să fie Dumnezeu pentru om dacă deține puterea. În România, există un pic din acest aer, adică omul devine Dumnezeu pentru om, în sensul rău al cuvântului”, explică filosoful Aurel Codoban.

Tot profesorul Codoban vorbește despre un comportament pe care îl regăsim în mediul mafiot.

În adâncul sufletului lor nu îi agreează pe cei la care se sărută mâna și pupatul mâinii contrabalansează exagerat lipsa lor de considerație față de ei, conform unei lozinci mafiote: sărută mâna pe care nu o poți mușca!”, punctează filosoful clujean.

Acest pupat al mâinii atinge ridicolul când combină politețea cu supușenia.

Este și un semn de politețe în cultura noastră ca un domn să pupe mâna unei doamne. Combinate cele două lucruri ar putea să genereze fenomene un pic caraghioase, adică să nu fie doar o situație de politețe, ci o situație de politețe combinată cu forța liderului și a celui care reprezintă partea politică”, arată profesorul Daniel David, șeful Catedrei de Psihologie Clinică și Psihoterapie din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Sociologul Vasile Dâncu apreciază că vina nu este a politicienilor în astfel de situații, ci a poporului care consideră că omul nu este egal cu politicianul.

“Politicienii nu au nicio vină pentru că se vede că toți politicienii din toate partidele au ajuns în această situație jenantă cel puțin o dată când nu apucă să își tragă mâna. Mai ales dacă sunt bărbați, situația este mai jenantă, dacă sunt femei, sunt mai obișnuite. Arată că noi nu suntem încă o cultură democratică în care oamenii să nu vrea să micșoreze distanța fizică între politicieni și ei. Este o cultură a supunerii, suntem într-o cultură în care oamenii nu se simt egali cu politicienii”, afirmă Vasile Dâncu.

Nu doar pupatul mâinii sunt specifice poporului român. Mai avem și băile de mulțime, care le sunt pe plac politicienilor pentru că îi face să se simtă și mai importanți decât sunt.

“Avem un electorat dependent de politică și de-a lungul timpului politicienii nu au făcut prea mult ca să schimbe această relație. Chiar dacă acum se fac mai puține băi de mulțime, la noi am văzut astfel de manifestări și pentru alte genuri de personalități. Băile de mulțime sunt încă o modalitate de a-și masa egoul. Este o etapă pe care nu o vom depăși ușor decât prin dispariția unor generații. Nu ar trebui să ne îngrijoreze acest lucru chiar dacă nu este chiar normal, pur și simplu acesta este nivelul la care se află civilizația politică românească, iar a critica politicienii nu cred că este corect pentru că uneori ajung în aceste situații jenante”, spune Dâncu.


O altă explicație este legată de concentrarea puterii în România, care diferă foarte mult de țările din Europa de Vest.

“În Uniunea Europeană avem unul dintre cele mai mari poluri de concentrare a puterii, adică puțini oameni conduc mulți oameni și că poporul acceptă să fie șefi, lideri în poziții de putere socială, lucru care într-o țară vestică nu este acceptat, acolo puterea este distribuită în zone diferite, astfel că nimeni nu poate să devină autoritar”, consideră profesorul Daniel David.

Adauga comentariu