Eu m-am prins mai greu, dar m-am prins că în politică prea puțin contează principiile, respectul față de viitorul unei comunități. În politică contează mai mult imaginea și talentul foarte rar întâlnit de a-i face pe oameni să creadă că deși e rău, deși nu s-a întâmplat nimic, totul e bine. Avem în spate cruci întregi de politicieni bine intenționați, care au vrut să fie onești, au avut proiecte minunate, dar au fost îngropați de adversarii lor care au mințit, au plăsmuit și au manipulat mai mult ca ei. În fine, tot ce contează la final de joc politic este câte voturi ai luat. Nu contează cum le-ai obținut. Ai luat voturi multe, stai la masa puterii, nu ai luat, treci acasă. Ai luat voturi multe, poți să faci câte ceva și pentru cetățean dacă ai chef. Dacă nu, poți da cu puțină spoială și vei fi crezut de îndată.
Cu toate că îi sunt adversar moral și îl critic de 16 ani, nu pot să nu recunosc, deja îi putem spune așa, invincibilitatea politică a domnului Emil Boc. Nu mai e pe noroc în cazul său faptul că intră în al cincilea mandat, în cel mai important oraș al României după București. Și-a bătut întotdeauna adversarii de i-a ascultat cu stetoscopul. Nu a avut niciodată probleme cu majoritățile și încă patru ani de aici înainte va face la fel împreună cu Alin Tișe, fostul său fin, fiindcă de acum Alin Tișe este un bărbat liber, recent divorțat. Doar cei care au cu adevărat informații din acest oraș și pot trece peste manipulările grosolane ale lui Boc știu că acesta a făcut prea puțin pentru oraș și că adevărata sa artă este de a gonfla la nivel de expert propriile realizări chiar dacă ele sunt foarte puține și de a minți în mod constant alegătorii promițând proiecte irealizabile pe care clujenii le înghit pe nemestecate. Vezi metrou, venirea IKEA la Cluj, tren suspendat, Filarmonica nouă, pod pe sub Someș, Spital Regional.
Plecând de la premisa lui Marcel Ciolacu care zice clișeistic că poporul are întotdeauna dreptate, deși eu nu cred că are întotdeauna dreptate, suntem forțați să acceptăm că Emil Boc se poate lejer pensiona din funcția de primar al Clujului, deși eu cred că peste patru ani acesta va fi numai bun de candidat la președinția României. Este și motivul pentru care nu îl vedeți dorindu-și funcții la București la nivel de Guvern și nici în conducerea națională a partidului lăsându-i pe toți lupii tineri sau dinozaurii din partid să își rupă gâții jinduind la ciolan, Emil Boc învățând mai bine ca oricine de la profesorul Băsescu că în politică nu e important momentul ci supraviețuirea cât mai îndelungată pe prima scenă.
Cu toate laudele care i se acordă lui Boc după această duminică grandioasă, pe care le merită pe bună dreptate, eu mi-aș permite să îmi păstrez rolul de Grinch al Clujului și să fac câteva constatări mai puțin delicate despre victoria falsă a PNL la Cluj. Această victorie nu aparține PNL la Cluj. Victoria de la Cluj-Napoca a PNL aparține lui Emil Boc pe persoană fizică și este unul din rarele cazuri din istoria României când un om politic așa cum e și Bolojan, de exemplu, reușește să tragă sute de mii de voturi în favoarea unei sigle doar prin propria sa influență. În spiritul acestei constatări, îndrăznesc să spun că este ultima oară în acest secol când PNL sau orice partid va mai câștiga un oraș de asemenea anvergură fără să facă și muncă politică de organizare, fără să facă campanie electorală solidă în oraș.
Peste patru ani, generațiile de hipsteri care astăzi o lăbăresc pe la UNTOLD vor fi părinți împliniți cu familii și copii și se vor lovi frontal de carențele sociale pe care acest oraș le are din cauză că Emil Boc mai mult a pozat decât a făcut: cele mai mari prețuri din țară la chirii și imobile, cele mai mari costuri pentru traiul de zi cu zi din România, cel mai aglomerat oraș după București, centrul regional cu cea mai slabă infrastructură medicală din Ardeal – fiindcă deja suntem depășiți chiar și de orășele precum Bistrița la acest capitol.
Realitatea este că datorită anvergurii personale a lui Emil Boc s-au întâmplat două lucruri ce nu pot să rămână fără repercusiuni la nesfârșit. Nu mai există o organizație „fomistă” de partid, iar Emil Boc nu a crescut pe nimeni sub pulpana sa care să îi urmeze. Aflată sub lumina magică a zeului politic Emil Boc, organizația PNL la Cluj e la fel de inexistentă ca și cea a PSD. O să spuneți că exagerez, dar PNL are acum o organizație slabă la tineret, cea de seniori este compusă din sinecuriști îngrășați de funcții și business-uri, iar PNL nu mai are nici măcar un nume despre care să putem vorbi ca referință în comparație cu Boc. Până mai an mai discutam de un Radu Moisin, de un Adi Popa, de un Radu Rațiu, astăzi nu mai avem efectiv un nume despre care să spunem „Da, domnule, el are șanse să fie urmașul lui Boc!”. Asta și pentru că Emil Boc a vrut, ca un Ra zeificat, să absoarbă toată lumina. În PNL nu mai există niciun tânăr sau matur „fomist” cu foame de imagine, cu foame profesională, cu foamea de a fi diferit, există doar Emil Boc. Să nu îmi ziceți vreo secundă că Emil Boc și-a dorit urmași încercând cu Șurubaru sau Tarcea acest lucru. Nici vorbă! Emil Boc a fost doar amabil și le-a dat un os de ros celor doi, ocupându-le timpul și mângâindu-i pe creștet ca pe niște bichoni politici.
Dacă Emil Boc nu conștientizează că trebuie să reactiveze din punct de vedere politic organizația, să îi dea un sens modern, să refacă structurile de partid de la tineret la pensionari cu oameni pregătiți, să îi propovăduiască în următorii patru ani numele și realizările, Emil Boc va pierde primăria fiindcă în următorii patru ani USR va învăța la Cluj cu ce se mănâncă administrația și va ieși din starea de naivitate intrând în starea de concretețe. Și doar Emil Boc poate să taie această funie care sugrumă politic PNL la Cluj decizând un nou lider politic. El există de aproape doi ani la Cluj și conduce din umbră. Este liderul de facto al PNL. Se numește Alin Tișe. Cine știe cu adevărat dedesubturile din partid înțelege că cel puțin în ultimul an acolo s-a întâmplat doar ce a vrut Alin să se întâmple.
Daniel Buda trebuie schimbat sau trebuie să renunțe elegant la șefia partidului și să își continue somnul pe salariul regesc din Parlamentul European. Nu poți să conduci organizația din Cluj dându-te pe net din comuna natală din Sălaj sau stând cu săptămânile la Bruxelles.
Singurul care este matur să își asume acest rol și suficient de dur să imprime același respect ca Emil Boc este Alin Tișe, care are și o funcție administrativă de top căci e șeful județului.
După o perioadă de haos în viața personală și politică, fiindcă nu i-a fost ușor să fie senator în opoziție, Tișe s-a reinventat spectaculos și a ales un drum inteligent pentru propria sa definire politică, acela de a nu merge alături de Boc pe același drum ci în spatele său pe același drum. Astfel, Tișe a avut timp să crească și să nu își ardă aripile de la lumina prea puternică a lui Emil, a avut timp să își conștientizeze minusurile și avantajele. Astfel că asistăm astăzi la un lider politic inițiat în politică, e adevărat, dar care a crescut pe propriile forțe. Și Alin Tișe a câștigat pe persoană fizică mandatul de la județ datorită prezenței sale continue în teritoriu și a oportunităților pe care le-a speculat la timpul potrivit. Vezi transferul primarilor PSD. Însă și la Alin Tișe îi sună același clopoțel. Și el se aproprie de senectutea politică și nici el nu a crescut pe cineva care să îl urmeze peste patru ani, iar dacă preia șefia organizației PNL și el va trebui să înțeleagă nevoia de activism/arivism politic așa cum se făcea în 2004 și 2008 când lucrurile erau vulnerabile pentru el la Cluj.
În fine, PNL, mă refer la cel de la București, trebuie să înțeleagă că Clujul trebuie sprijinit necondiționat în proiectele ce au nevoie de susținere guvernamentală fiindcă Clujul a devenit atât de influent ca opinie în cadrul scrutinelor electorale încât poate dărâma un partid în cinci secunde sau îl poate păstra la putere prin propriul său vot. Clujul l-a făcut mare și pe Băsescu și pe Iohannis prin votul său. Și dacă Clujul va simți că nu este respectat se va răzbuna. De aceea cred că în acest mandat, Emil Boc trebuie să își întețească abordarea națională prin mesaje și prezență mult mai constante decât până acum.
Spre final, vreau să le reamintesc și lui Alin Tișe și lui Emil Boc că au cam frecat-o în mandatul trecut în ceea ce privește proiectele de anvergură – infrastructură, social, business. Ca să nu mai zic de faptul că la capitolul fonduri europene atrase râd de noi județe de la coada topului economic al României. Fiecare dintre cei doi dispune de bugete serioase. E timpul să își facă rost de oameni și mai serioși care să îi ajute să elaboreze proiecte mari, nu porcăriuțe de genul asfaltări de drumuri sau bănci cu wi-fi. E momentul ca Clujul să lase exercițiile de imagine care îi dau pe spate pe moldovenii și sudiștii care cred că Clujul e ceva total diferit de România și să îl facă să fie într-adevăr diferit de restul României.
Noi nu trebuie să ne mai comparăm în acest oraș cu nimic din ceea ce este în România, ci trebuie să devenim, să ne comparăm cu ceea ce este Lyon pentru Franța sau Frankfurt pentru Germania sau Barcelona pentru Spania.