Simplu.
Exact ca și în mizeria penală pusă la cale de către frățiorii Buzoianu pe spezele patrimoniul public al statului aflat în folosința USAMV Cluj-Napoca (și transferat nelegitim către SC MODERN FARM SRL, prin Contractul de asociere în participațiune nr. 4773 din data de 24.07.2006), și în cazul Cluj Arena SA, vorbim despre “gestionarea defectuoasă a bunurilor proprietate publică a statului transferate enității (economice – n.a.)”.
Dacă în primul caz pe care vi l-am prezentat pe larg anul trecut, fostul rector Liviu Mărghitaș, foștii prorectori Doru Pamfil, Ioan Groza și Mihai Rusu, foștii decani Ioan Rotar, Silviu Apahidean, Gheorghe Mureșan și Vasile Cosma, fostul director general administrativ Vasile Poruțiu, fostul contabil șef Valentin Costea și fostul consilier juridic Viorel Apostu, au mânărit proprietatea publică a statului în folosul frățiorilor Buzoianu, în al doilea caz, încălcând similar prevederile legii, în interesul unor sinecuriști politici (practic în interesul PDL Cluj), cineva (din punctul nostru Alin Tișe în primul său mandat de președinte al CJ Cluj – dar ar fi bine ca o anchetă de asemenea responsabilitate să o facă niște competenți ai statului, care pentru asta sunt Cluj Arena SA, deși nu era cazul (având în vedere faptul că numai așa s-a ajuns la existența necesității plății unui impozit pe imobilul exploatat), numai din cauză că schema de sinecuri dintr-o direcție sau regie din subordinea CJ Cluj nu era atât de generoasă, nici ca număr de posturi, nici ca trepte de salarizare, pentru a răsplăti mulțumitor lăcomia membrilor de partid arondați acestei aventuri economice pe bani publici.
Reținem ca similitudine de fapte dintre cele două situații următorul aspect subliniat de către auditorii Curții de Conturi (în cazul mânăriei dintre USAMV și frățiorii Buzoianu):
“(…) totuși, gestionarea cu respectarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în administrarea patrimoniului public este o obligație a conducătorilor entităților care gestionează patrimoniul public, prevăzută la art. 3 din OG nr. 119 din 31 august 1999 (republicată) privind controlul intern și controlul financiar preventiv”.
În primul caz “entitatea” este firma frățiorilor Buzoianu, în al doilea, “entitatea” este SC Cluj Arena SA, proaspăt pusă pe butuci.
Deci, se nasc întrebări pe care ar trebui să le pună organele competente ale statului și la care ar trebui să răspundă aleșii incompetenți (sau de rea credință) locali.
Să ne spună despre gestionarea obiectivului patrimoniu public cu respectarea legalității șamd; să ne spună despre controlul intern și controlul financiar preventiv realizat în toți acești ani de funcționare până la realizarea unei găuri de câteva milioane de euro la bugetul local.
De asemenea am fi amabili să aflăm dacă și în acest caz, fiind vorba de proprietatea publică a statului, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Adică “titularul unui drept de folosință nu se poate substitui în asumarea unor decizii legale”.
Așa poate aflăm și noi de ce, de Crăciun, ca ultimii țepari, cei de la Cluj Arena SA şi-au cerut falimentul.