Dupa o saptamana de taraganari si 8 ani in care a stat in strada fara sa se ingrijoreze nimeni ca are schizofrenie paranoida si ar putea provoca o nenorocire, Istvan Kolcsar a ajuns astazi la Centrul de Gazduire Temporara, de unde specialistii promit ca il vor indruma spre o institutie care il va putea adaposti si ingriji definitiv. Ca el mai sunt inca mult altii pe care sistemul ii ignora sau nu gaseste solutii pentru rezolvarea problemei fiecaruia, iar responsabilii clujeni au pareri diferite pe aceasta tema.
Istvan Kolcsar este clujean, a lucrat la Tehnofrig si a avut o familie, insa destinul l-a facut sa piarda totul si sa ajunga pe strada. Si-a pierdut un picior si nu a mai urmat de mult tratament de specialitate pentru boala psihica de care sufera de 35 de ani. In urma cu o saptamana, Ziar de Cluj atragea atentia asupra cazului, iar autoritatile s-au mobilizat sa ii gaseasca un adapost si sa il ajute sa intre in grija specialistilor. Desi se stia ca are certificate de handicap, nu i se eliberase adeverinta de asigurat si nici chiar cei de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) nu stiau ca are dosar medical de multi ani la Centrul de Sanatate Mintala din Cluj-Napoca. Mai mult, dup ace a fost gasit, directorul adjunct al institutiei, Nicoleta Molnar, afirma ca nu se poate face nimic pentru ca pacientul nu a depus cerere sa i se gaseasca adapost, in conditiile in care schizofrenicii nu isi recunosc boala.
Astazi, omul s-a prezentat la centrul DGASPC de pe strada Stefan Octavian Iosif pentru a se intalni cu responsabilii institutiei, precum si cu cei de la primarie.
“A fost foarte cooperant, a fost de acord sa mearga la centrul de pe Oasului, insa nu cu caruciorul si in duba politiei comunitare, ci pe jos, cu carja. A ajuns dupa doua ore. Am luat legatura cu familia si se pare ca nu ii sunt ostili, doar ca nu au spatiu sa il primeasca si nici nu ar fi recomandat, avand in vedere cazierul lui. Va fi adapostit si ingrijit de specialisti la centrul de pe Oasului pana vom gasi o solutie pentru adapostirea lui pe termen lung”, a precizat Aurel Mocan, seful Directiei de Asistenta Sociala si Medicala din cadrul Primariei Municipiului Cluj-Napoca.
Centrul de Gazduire Temporara de pe Oasului, fostul Ruchama, are aproape zilnic cazuri asemanatoare cu al lui Kolcsar.
“Vin la noi foarte multi oameni de pe strada, cu probleme psihice. Ii indrumam la specialisti si apoi gasim o solutie specifica pentru fiecare. Chiar am avut unul care in decembrie a venit la noi de pe strada, fara buletin si l-am ajutat sa fie acceptat la un centru de batrani din Orastie. Ii ajutam sa primeasca indemnizatii, pensii de invaliditate, asa cum se va intampla si cu domnul Kolcsar. Am organizat cursuri de meserii si unii din centru au ajuns sa lucreze si sa stea in chirie”, a precizat Alin Fratean, seful centrului.
In foarte putine cazuri familia mai tine legatura cu acesti oameni. Pana acum, nu s-au inregistrat sinucideri sau agresiuni in randul celor inregistrati la centrul de pe Oasului.
“Avem multe cereri depuse pentru internarea persoanelor cu probleme psihice in centre de specialitate, chiar si la Borsa avem vreo 3, insa nu prea sunt locuri”, a mai spus acesta.
Si pentru oficialii municipalitatii este dificil sa ii interneze in centrele care nu au personal specializat pentru bolnavi psihic.
“Pentru noi ar fi dificil sa il preluam in centre, nu e in regula sa internam bolnavi psihic fara personal specializat. Probabil ar trebui dus la unul din centrele DGASPC, dar nici ei nu prea au locuri”, spunea Aurel Mocan saptamana trecuta.
El era de parere ca rudele omului ar trebui sa fie obligate sa aiba grija de el.
“Ar trebui gasita o formula in care familia sa fie obligate sa aiba grija de cel care nu se mai poate ingriji singur, fie ca e vorba de copii, fie de batrani sau bolnavi. Am avut experiente foarte multe in care oamenii plecau din tara si isi lasau rudele de izbeliste, noi trebuia sa alocam resurse ca sa ii ajutam, pentru ca acestia sa revina doar in caz de deces si mostenire”, a apreciat acesta.
In opinia sa, ar trebui ca anumite investitii de acest fel ale statului sa fie decontate de familie.
„Noi ne putem substitui familiei, dar pana la un punct. Am vrut la un moment dat sa infiintam din fonduri europene un centru pentru batrani si pentru bolnavi cum e Kolcsar, dar nu ne-a permis legislatia. Probabil ar trebui sa se intample o nenorocire ca la Craiova, unde un individ cu probleme psihice a atacat cu arma oameni pe strada, pentru ca statul sa aloce resurse si in zona asta”, a mai spus el.
La Spitalul de Psihiatrie din Borsa, problemele sunt complexe.
“In primul rand, pacientul ar trebui sa fie inscris pe lista de asteptare, care nu e scurta, variaza intre 50 si 60 de persoane. E nevoie sa fie asigurat si sa aiba o expertiza de specialitate in prealabil. Pe noi ne contacteaza tot felul de organisme, toti apeleaza la noi pentru ca suntem singura unitate mai mare din judet. Suntem legati de maini si de picioare, pacientii sunt condamnati la internare pe viata, in timp ce specificul nostru e de spital si nu de azil. Daca ii lasam acasa se transforma in caz social, totul e un cerc vicios”, a precizat medicul Radu Ilea, directorul unitatii.
“Lumea vede ca avem 159 de locuri si crede ca sunt multe, dar nu e asa. Pe langa spitalul din Huedin s-a deschis o anexa cu 20 de paturi pentru aceste persoane, iar la Turda capacitatea e de 42 de locuri. Solutia ar fi ca fiecare spital de acest fel sa aiba pe langa centre anexe cu cel putin 100 de locuri. Asta ar rezolva si problemele spitalului din Borsa”, a apreciat specialistul.
Oficialii spitalului au facut numeroase demersuri in acest sens, insa fara rezultat.
“Deciziile se iau la un nivel foarte inalt, iar in Romania nu s-au mai construit spitale de psihiatrie din 1970!”, a atras acesta atentia.
Pericolul la care se expun bolnavii care nu sunt supravegheati, mai ales cei care traiesc pe strada tine de decompensare si consum de alcool.
“O alta solutie ar fi o mai mare implicare a familiilor. Noi ne rugam de ei uneori sa ii preia, pentru ca ar fi mai bine pentru bolnavi, dar raspunsul e cum ne permitem noi sa le spunem sa ii ia acasa. Chiar acum avem un caz de pacient care detine un apartament de 2 camere in Cluj-Napoca si are un tutore, dar acesta prefera sa il tina in spital, are hotarare judecatoreasca in acest sens. Daca pacientul moare, el va mosteni apartamentul, cred ca asta asteapta. Asa e legislatia la noi”, a mai spus medicul.
In strainatate functioneaza cu succes solutii ca sistemele de urmarire a pacientilor sau locuintele protejate, in care bolnavii psihic traiesc liber, dar sunt vizitati periodic de un asistent medical care le controleaza tratamentul.
“La noi nici nu exista o scoala care sa pregateasca asemenea personal pentru psihiatrie. In plus, alta problema este ca pacientul trebuie sa accepte internarea si tartamentul, nu ii putem forta sa il urmeze”, a mai spus Ilea.