În fiecare zi, la ora 12, din vârful Bisericii Sfântul Mihail izbucnește un șuvoi duios și profund de note muzicale. Sunt Sfânta Fecioară Maria, Sfântul Arhanghel Gabriel și Sfântul Arhanghel Rafael, dihăniile grele de aramă și staniu ale bisericii. “Vocile” lor cântă un acord minor: sol, si bemol, re și sol, care spune o poveste.
În urma lor, sună și Sfântul Iacob – clopotul sufletelor răposate, cel mai mic și cel mai vechi clopot din biserică. Bate, în Cluj-Napoca, din 1657. Ca să va faceți o idee, asta se întâmpla la vreo 20 de ani după ce Inchiziția îl găsise pe Galileo Galilei suspect de erezie, din cauză că insista să susțină că Pământul se învârte în jurul Soarelui și nu invers. De-atunci, au trecut secolele de-a valma, s-au schimbat stăpâniri, s-au dus războaie, s-au construit uzine. Anotimpurile și generațiiile s-au așternut peste Cluj și-au plecat și s-au întors înapoi. Și Sfântul Iacob n-a încetat să bată. A traversat două războaie mondiale, și-a supraviețuit. Din 2007, este “tras” de un sistem automatizat, ceea ce înseamnă că marea explozie a tehnologiei a ajuns și la el, clopotul de 260 de kilograme, în vârstă de 358 de ani. Și continuă să bată. Se încăpățânează. În fiecare zi.
Pentru cine bat clopotele?
E bine să vă întrebați și asta, înainte să semnați petiții care să ducă la tăcere clopotele bisericilor din Cluj. Răspunsul s-ar putea să vă uimească. Clopotele marcau ora exactă în Europa, unde se trăgeau din 3 în 3 ore.
“Erau instrumente de măsurare a timpului. Biserica a fost multă vreme instituția care a dat ora exactă oamenilor, reglând într-un fel viața comunității. Dar, prin tradiție, bat și pentru a a potoli vânturile, alungă furtuna, calamitățile naturale și viclenia dușmanilor. Sunt un fel de icoane cântătoare, dacă doriți. Așa cum icoanele pictate vorbesc despre slava lui Dumnezeu, clopotele “sună” despre aceasta”, explică părintele Bogdan Ivanov, consilier cultural al Mitropoliei Ortodoxe.
În Rânduiala ortodoxă a sfințirii clopotului, se mai arată de ce bate: “pentru ca să alunge toată puterea, viclenia și asuprirea vrăjmașilor celor nevăzuți de la toți credincioșii Săi care vor auzi glasul sunetului lui”.
Cu alte cuvinte, clopotele bat și din grijă pentru oameni 🙂
Și-acum să ne întoarcem la povestea pe care o “sună” Sfânta Fecioară Maria și cei doi Arhangheli din turnul cu cruce aurită:
“Amintesc de o victorie din 1456 a creștinilor aflați în bătălie cu otomanii, bătălia de la Belgrad, care a oprit intrarea turcilor către centrul Europei. Spun o poveste: ne amintesc de ce nu suntem musulmani, ci crestini”, arată părintele Veres Stelian, de la biserică romano catolică Sfânta Treime. Întâmplător sau nu, atunci, la Belgrad, victoria a fost repurtata de voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara. De atunci, în toată lumea creștină, pe axa Londra – New York – Paris sau altundeva, se bat clopotele la ora 12, în memoria victoriei sale.
În fiecare zi, pentru voievodul Transilvaniei și victoria lui. Clopotul cel mare din Biserică Sfântul Mihail, care se cheamă chiar așa, Sfântul Mihail și are 6,5 tone, bate doar duminica, în timpul liturghiei, și la hramul Bisericii.
Mai încolo, pe strada Universității, la Biserica Piarista, din 1724, se aude vocea Sfintei Treimi, clopotul de 5,32 de tone. Frații lui, trei la număr, au fost topiți și transformați în tunuri.
Și preotul grecocatolic Daniel Avram vorbește de o anumită rânduială în bătaia clopotelor.
“Cheama oamenii la slujbe, punctează anumite momente din viața comunității. De exemplu, la slujbă de Înviere, se trăgeau clopotele când se citea începutul Evangheliei după Ioan – La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul – se citeau versetele cu o pauză mai lungă între ele, timp în care băteau clopotele pentru a atrage atenția asupra a ceea ce se citea”, arată preotul. El mai mărturisește că, de pildă, la biserica la care slujește, Biserica Bob, prima biserică românească din Cluj-Napoca, nu se mai trag clopotele. Și asta din cauză că turnul Bisericii s-a deplasat, iar unul din clopote a căzut în trecut. Dar asta se va schimba după ce turnul va fi renovat.
“Vocile” ortodoxe ale orașului
În Catedrala Mitropolitană bat, de pildă, patru clopote: unul mai mare și trei mai mici. Toate cele patru clopote, “vocea” Catedralei ortodoxe clujene, au fost turnate la Sopron, în Ungaria (ironic, cele de la Sfantul Mihail sunt turnate la Arad). Facute din aramă și staniu, au costat 2829 de dolari. Au sosit la Cluj pe 16 aprilie, 1926, iar sunetul lor, limpede și victorios, s-a auzit prima dată în oraș acum 88 de ani, mai precis pe 6 mai, 1927. De-atunci, bat la aceleași ore, neobosite, anunțând orele de slujbă sau marcând momentele importante ale orașului. La fel le-au auzit și străbunicii clujenilor care se plâng astăzi de zgomotul pe care il fac bisericile 🙂 Clopotele Catedralei, bat pe trei tonuri: Es, G și C (cel mai mare și cel mai mic împart același ton), adică notele muzicale mi bemol, sol și do.
Potrivit unui articol semnat de Rareș Prunean în revista Tabor, primul clopot, și cel mai mare, are 1,9 tone și este inscripționat pe marginea de jos cu cuvintele:
“Turnat în timpul domniei Regelui Ferdinand I, înfăptuitorul unirei naționale a tuturor romanilor”. Al doilea are doar 1,12 tone și îi este dedicat primului episcop al Vadului, Feleacului și Clujului, Nicolae Ivan, ctitorul Catedralei. Ultimele două, prin comparație cu primele, sunt “clopoțele”. Cel de 560 de kilograme, poartă pe el cuvintele rostite de principele Carol, când s-a pus piatra de temelie a Catedralei: “Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile tale”.
În fine, cel mai mic, “prâslea”, are 228 de kilograme și a fost donat de Societatea Ortodoxă a Femeilor Române din Cluj.
Preotul Bogdan Ivanov spune că de regulă, în timpul săptămânii, la Catedrală se trage doar clopotul cel mare, și doar sâmbetele și duminicile se trag toate. Și nu “se trag”, ci sunt acționate de un mecanism cu scripeți și activat de telecomandă. La fel ca cele de la Sfântul Mihail. Riscul e că atunci când nu este curent, nu “sunt” nici clopote 🙂
Ba mai nou, unele biserici își pun “clopot electronic”, adică un difuzor care împrăștie muzică de clopot.
Mai bine bat clopotele, decât sa “bată” tunurile
Istoria Clujului se leaga intr-un fel nevazut de existenta clopotelor.
“Clopotele se trăgeau nu doar în cadrul ritualurilor religioase, ci și în caz de alarmă, atunci când orașul era amenințat, când izbucnea vreun incendiu sau când pe străzi se comitea o tâlhărie sau o crimă. În acest ultim caz, băteau clopotele bisericii celei mai apropiate de locul în care fuseseră comise infracțiunile. Dacă situația o impunea, după ce bătea clopotul erau închise și porțile orașului. De la sfârșitul secolului al XVI-lea datează un regulament al clopotarilor (Instructio Campanatoris)”, povesteste istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic. Așa că e bine să vă gândiți în felul următor: poate că existați tocmai pentru că, acum câteva sute de ani, un clopot binevoitor a salvat viața vreunui strămoș de-al dumneavoastră, rătăcit pe străzile întunecate ale orașului. Fiind atât de importante în viața orașului, clopotele sunt menționate deseori în însemnările epocii.
“Clopotele aveau o mare importanță simbolică pentru comunitate. Astfel, la incendiul din 3 aprilie 1655, clopotele bisericilor din Piața Mare s-au topit din cauza căldurii. În 1798, un alt incendiu, în partea de sud-est a orașului, a dus la distrugerea clopotelor bisericii reformate, care aveau o mare valoare. În secolul al XIX-lea, un alt incendiu a provocat distrugerea a 5 dintre cele 6 clopote ale bisericii piariste de pe actuala stradă a Universității. Clopotul supraviețuitor a fost privit ulterior cu venerație, fiindu-i atribuită denumirea „Sfânta Treime. În noul turn al bisericii Sf. Mihail, construit între anii 1837 și 1859, clopotele au fost trase pentru prima dată în ziua de 18 septembrie 1858”, adauga istoricul.
Tot el mai spune ca cele mai vechi informații despre clopotele turnate la Cluj datează din anul 1521. Clopotele erau un articol greu de păstrat, pentru că era confiscat în caz de război și turnat în tunuri și alte arme. Și atunci nu mai cânta slava lui Dumnezeu, ci aducea moartea.
Iată cum istoria orașului se împletește cu sunetul clopotelor. Fiecare turn cântător de biserică spune o poveste. Clujenii au uitat-o. Oamenii uită. Clopotele bat ca să învingă timpul și uitarea. Să trezească memoria. În fiecare zi.