De ce ascund companiile oferta salarială în anunțurile de angajare și cum îi afectează pe candidați acest obicei

Majoritatea anunțurilor de angajare au în comun un singur lucru: nu e publicat salariul oferit sau suma afișată nu reflectă realitatea. Acest lucru se întâmplă în multe țări europene, iar România merge pe același șablon, însă există și țări unde anunțul de angajare e complet transparent. Cum afectează nepublicarea salariului procesul de recrutare? E unul din motivele pentru care în Cluj încep să fie refuzate tot mai multe oferte de muncă?

Dacă intrăm pe grupuri locale de Facebook în care se postează anunțuri de angajare și urmărim discuțiile create în jurul acestor anunțuri, ne va sări imediat în ochi o întrebare - care a devenit lait motiv pentru candidați - și anume “Detalii?”. Oamenii care își caută un loc de muncă maschează cu această întrebare o alta, de fapt: „Cât e salariul?”. Dacă se întâmplă să afle suma reală, cei mai mulți se opresc aici cu discuția și nu mai pun alte întrebări pe grup. Angajatorii întrețin acest “joc” de-a șoarecele și pisica, deoarece pentru ei e o strategie să omită voit comunicarea salariului până după primul interviu, ori chiar după mai multe. Lucru care nu se întâmplă în SUA, de exemplu, unde există transparență aproape totală și procesul recrutării merge mai ușor din acest motiv.

“Faptul că nu se pune salariul în anunț e probabil ceva specific mai multor țări europene. În State se afișează un interval destul de vast, dar știi ca și aplicant că în intervalul acela poți să îți dorești (orice sumă n.r.). Sigur că se bate în cuie după interviu, ori chiar la interviu. Dar ai cel puțin idee. În România, salariul nu se discută nici măcar la interviu; adică se ajunge la trei-patru interviuri și candidații abia la final află salariul. Mai sunt și surprize de genul: ți se prezintă un buget salarial, și pe urmă salariul net sau brut e compus din altceva. Și sunt refuzate foarte multe oferte. Parcă acum e un apogeu în Cluj în care se refuză colaborări după ofertare. Lucru care pe angajatori îi surprinde foarte tare”, ne-a explicat Adela Popovici, specialist în resurse umane.

De ce sunt tot mai multe oferte și puțini candidați

România se aliniază în această privință unui trend din UE care începe să nu mai funcționeze. În Cluj sunt foarte puține firme și companii care merg pe principiul americanilor și discută oferta salarială de la început cu potențialul angajat. Dacă lucrurile s-ar rezuma la a-i comunica după primele interviuri suma reală candidatului, ar fi mai acceptabil, dar există și acele situații urâte în care angajatorul și candidatul se mint reciproc. Dar rezultatul e că sunt pe plan local tot mai multe oferte de muncă și tot mai puțini candidați.

Adela Popovici spune că în activitatea ei de coordonare a două departamente de recrutare și a unui portal de locuri de muncă, a întâlnit extrem de multe situații în care nu se ajunge la semnarea contractului deoarece angajatorul a păcălit candidatul, iar dacă se face angajarea în final, după un timp angajatul pleacă pentru că a primit exact cât a cerut sau mai puțin. Dacă s-ar aplica strategia transparenței, începând cu anunțul de angajare, s-ar evita multe neplăceri.

Angajatorii speră că întrebându-l în interviu pe candidat ce salariu își dorește, vor obține o cheltuială salarială mai mică. Dacă candidatul își dorește jobul respectiv, spune un salariu mic ca să fie acceptat și în foarte scurt timp apare demotivarea și își caută alt loc de muncă. Angajatorul e foarte surprins, deși la angajare nu s-a gândit că a cerut poate un 70% din nivelul pieței și omul acela o să-și dea seama”, a afirmat specialistul în HR.

Candidații și angajatorii se mint reciproc

Angajatorii care pun în anunț oferta salarială nu scriu salariul real, ci minimul de la care pornește negocierea, ori românii nu sunt obișnuiți cu acest sistem de marketing.  
“Până la urmă, candidații și angajatorii se mint reciproc până în ultima clipă. Angajatorii se bucură pe termen scurt de strategia asta și întotdeauna iese prost. Noi punem foarte des salariile în anunț; dar pentru că românii nu sunt învățați cu un astfel de marketing , punem nivelul minim pe care angajatorul e dispus să îl dea. Deci, un nivel de care știm sigur că nu vom fi în ipostaza de mincinoși. Și peste nivelul acela se discută în interviu, dar se discută din primul interviu. Și insist să fie un dialog cu feedbackuri, nu numai să scrie într-un colț pe CV : ”la asta cât îi trebuie?” și pe urmă să sorteze CV-urile ca la licitație, după scoruri”, a punctat Adela Popovici.

Posibilă pătare a imaginii companiilor de top

Specialistul în HR ne-a dat și un exemplu în care se poate vedea că joaca asta de-a șoarecele și pisica dintre angajator și angajat, susținută de majoritatea companiilor și denumită “strategie” se mai lasă și cu pătarea imaginii unor firme de top.

“Am avut companii mari, undeva în top 5 ca și cifră de afaceri și au spus că vor oferi, că au o grilă de salariu pe care o vor respecta și nu au respectat-o. I-a oferit candidatului cât a cerut, deși grila lui începea undeva mai sus cu 70-80%. Iar candidatul a cerut cât mai puțin posibil ca să fie angajat. Însă dacă ar fi cerut mai mult, i-ar fi dat, în acest caz. În 99% din cazuri nu se întâmplă ca angajatorul să ofere mai mult decât se așteaptă candidatul. E dorința angajatorilor de a negocia și de a nu oferi în niciun caz mai mult decât se așteaptă candidatul. Ca parte a acestei strategii e și ideea că după ce tu ceri destul de modest, angajatorul să dea chiar mai puțin decât atât”, a conchis Adela Popovici.

Fenomenul acesta - lipsa transparenței întâlnită atât la unii angajatori, cât și la candidați - ar putea duce în timp la destabilizarea pieței muncii, mai ales dacă companiile românești se vor încăpățâna să tot bată apa în piuă pe aceeași strategie, în loc să gândească una care funcționează pe principiul “câștig-câștig” pentru ambele tabere: angajator și angajat.

 

 

 

Adauga comentariu