„De ce, Anton Pavlovici Cehov?” sau de ce la pomul lăudat să nu te duci cu sacul

„De ce, Anton Pavlovici Cehov?” a debutat în data de 5 octombrie pe scena Teatrului Național în cadrul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj. Spectacolul a fost multipremiat la Gala Tânărului Actor Hop 2017, unde a câștigat „Premiul publicului pentru cel mai bun spectacol”, „Premiul «Cornel Todea» pentru cea mai bună trupă de actori” și „Premiul publicului pentru cel mai bun actor”. 

Reprezentația este o adaptare a textului „Mașinăria Cehov” de Matei Vișniec, regizorul Cătălin Bocîrnea construind piesa în așa fel încât să rezoneze cu tema „singurătate”, propusă pentru Gala Tânărului Actor Hop 2017. 

Principala problemă a acestei montări este neclaritatea, haosul scenic ce face piesa greu de urmărit și de înțeles logic. E posibil ca regizorul să nici nu fi urmărit vreo logică, vreun fir narativ, personajele „trăind” oniric, bântuite unul de coșmarurile, de iubirile și de visele celuilalt. Din piesă, practic, nu se înțelege nimic povestibil, însă ea nu este nici o ratare dizgrațioasă pentru că actele autiste care se desfășoară în fața spectatorilor au și momente simpatice, cum ar fi cel al duelului ofițerului rus cu amorezatul idealist, duel mai ales de limbaj care amuză și binedispune spectatorul. 

„De ce, Anton Pavlovici Cehov?” e cel mult un spectacol studențesc, unul imatur, o joacă cu mijloacele teatrale, una deocamdată precară și lipsită de coerență. Tinerii actori (Alex Popa, Irina Sibef, Radu Dogaru, Nicole Burlacu. Cosmin Stănilă) sunt puțin mai „copți” decât montajul regizoral, meritând aplauze la final doar din acest punct de vedere. 

„De ce? Este o întrebare care, credem, noi, echipa care am realizat acest spectacol, trebuie să rezide în contextul fascinant al creatorului unor lumi. De ce, Anton Pavlovici Cehov, personajele tale sunt atât de încărcate de patos, sunt atât de complexe, frământate, îndurerate, serafic fericite sau deconectate de la rețeaua vie a societății, într-o singurătate și izolare atât de insuportabilă, dar atât de bine camuflată în nevroza tensionată și invizibilă a suportabilității? 

Acestea sunt întrebări care se potrivesc foarte bine în contextul luptei pe care o duce un tânăr actor pentru a se forma pe calea căutării esențelor umane, în vederea asimilării unei alte identități, a alterității și a exprimării unui „celălalt” în fața publicului. 

Spectacolul este o adaptare a textului Mașinăria Cehov, de M. Vișniec și caută să răspundă întrebării legate de stranietatea creatorului în fața singurătății dinaintea morții, singurătate suportabilă doar prin „bântuirea” sa, a autorului lumilor imaginare, dar posibile, de către personajele sale, scrise, exprimate și asumate. Anton Pavlovici, în textul domnului Vișniec, se află în această concepție solipsistă, pe care adaptarea a căutat să o exprime”, explică echipa care a creat spectacolul, o explicație neconvingătoare, ca și montarea în sine. 

Cea mai mare calitate a acestei piese este aceea că e scurtă - durează doar 45 de minute. Pe scurt, merită urmărită de către spectatorul clujean curios să vadă și alți actori și o altă concepție regizorală. Piesa e utilă pentru cultura teatrală a unui pasionat, dar nu poate fi recomandată spectatorului de ocazie, celui dornic pur și simplu de bucurie, de încântare și de rafinament scenic. 

Comentarii

Adrian

08.10.2017 04:54

O recenzie excelent scrisa si convingatoare, asa cum trebuie sa fie orice cronica pentru a fi buna! Un singur lucru n-am inteles: de ce “la pomul laudat...”? Ce anume il recomanda pe acest regizor imberb pentru a se bucura de astfel de asteptari?

Adauga comentariu