La noi, politicienii se ocupă de lucruri importante, chestii mari, grele, care țin de însăși mărețul destin al țării. De omul de rând, de viața lui, de nevoile și durerile lui nu au timp. Țara are nevoie de bani să plătească pensii speciale, sporuri trăznite cu nemiluita, funcționari, șefi și șefuleți fără obiectul muncii, sinecuri grase șmecherilor cu carnete de partid. Țara are nevoie de bani ca să aibă de unde lua șpagă șmecherii. Oamenii de rând n-au decât să se descurce cu coșul zilnic. Apropo de coșul zilnic, eu i-aș pune pe ăia de-l pritocesc să trăiască din el, să vadă cum e.
Politicienii români sunt ocupați cu reformele de tot felul. Reformează, că nu-i doare gura să reformeze. Realitatea este că nu prea le convine să reformeze ceva, că dacă reformează li se duce dracului șandramaua. Educația, de pildă. Dacă ar reforma-o, de unde să mai găsească ei atâția proști să-i voteze? Sau Justiția. O mare nebuloasă la noi. Zeița Themis, cucoana legată la ochi, cu balanța într-o mână și sabia în cealaltă, este un personaj mitologic care a reprezentat și reprezintă în continuare justiția. La noi, bietei Themis i-a zburat demult legătura de la ochi. În balanță, dacă pui acolo o pilă, un teanc de bani, te-ai scos. Iar sabia are un tăiș ascuțit și unul bont, să taie sau să nu taie, după caz.
Așa se face că nu știi niciodată ce le trăznește judecătorilor prin cap. Că poate să le trăznească orice, câtă vreme legile sunt interpretabile și ei sunt cu mințile rătăcite. Și dacă tot sunt interpretabile, iar judecătorii nu sunt controlați la cap din când în când, și nu dau socoteală pentru tâmpeniile lor, că-s inamovibili, nu-i de mirare că unii care ar trebui să iasă din sala de judecată plângând, ies zâmbind, în timp ce alții care intră cu dreptatea în mână ies cu șuturi în fund.
Un exemplu este ceea ce s-a petrecut la Petroșani. Nu că nu ar mai fi și altele, dar în cazul de față, despre care am citit în clujust.ro, mărinimia unui judecător s-a lăsat cu un mort. Iar un altul, convins că criminalului nu i-a ajuns o victimă, l-a lăsat în libertate, poate mai omoară vreo câțiva. Iată povestea: Un individ a fost prins băut la volan. I-au luat permisul, iar judecătorul, în mărinimia lui, i-a dat închisoare, nu contează câți ani că oricum era cu suspendare și supraveghere. De bine ce l-au supravegheat – dar cine și cum să-l supravegheze? – nebunul s-a urcat la volan, tot beat, și a dat peste o femeie, pe trecerea de pietoni. A omorât-o. Dacă în loc de suspendare, judecătorul cel mărinimos i-ar fi dat cu executare, astăzi femeia ar fi fost în viață. Dar, stați așa că nu s-a terminat, povestea continuă cu un alt judecător. Alt „deștept”! Și ăsta i-a dat tot cu suspendare și supraveghere, că nu i-a ajuns o nenorocire. Cică „scopul educativ al pedepsei poate fi asigurat fără executarea pedepsei”. Păi nu tot așa a zis și primul judecător? Și unde s-a ajuns? La moarte de om, aici s-a ajuns cu „scopul educativ al pedepsei poate fi asigurat fără executarea pedepsei”. Câți mai trebuie să omoare nebunul, în viziunea judecătorilor, până să-l închidă careva, să arunce cheia și să uite de el?
Se știe, orice om care conduce băut este un pericol public, un potențial criminal. Doar șansa face ca să nu dea peste cineva. E ca la loterie: unora nu le iese, dar unora le iese din prima, iar altora, prin bunăvoința judecătorilor, din a doua sau a treia. Până la urmă tot le iese, tot schilodesc sau omoară ei pe cineva, că nu se lasă.
Bețivii la volan, pe drumurile publice, au ajuns un fenomen la noi, nu sunt nici pe departe excepții. Am ajuns de nu mai suntem în siguranță nici pe trotuar. Zilele trecute, un dement din Baia Mare, tot cu antecedente și ăsta, a dat cu mașina peste doi tineri de 20 și ceva de ani, soț și soție, care stăteau liniștiți în stația de autobuz. Ea a murit, el este în spital cu un picior tăiat. Încă nu se știe dacă va scăpa cu viață. Și dacă va scăpa, ce viață va mai avea el? Cum spuneam, dementul care i-a nenorocit avea antecedente. Nu știu ce a mai făcut și nici nu mă interesează. Destul e că și cu ăsta s-a arătat un judecător îngăduitor, numai bine să facă moarte de om. Apoi, un alt judecător, altă minte luminată, a socotit că poate fi cercetat în libertate. Chiar așa, poate mai trăznește vreo doi. A fost nevoie de proteste de stradă, ca un alt judecător să se îndure să-l vâre după gratii. O vreme suntem în siguranță. O vreme. Până când se va trezi următorul judecător să creadă că „scopul educativ al pedepsei poate fi asigurat fără executarea pedepsei”. Întâmplări ca acestea, cu criminali la volan și judecători cu mintea defectă mai sunt destule. Nu mă apuc să le enumăr, că nu mai termin.
Una peste alta, cineva ar trebui, totuși, să facă ceva, să umble la legi, să-i caute pe judecători la cap. Cineva, adică politicienii, că ei sunt cu legile. Și CSM, că el e cu jedecătorii. Dar ce le pasă lor, politicienilor, ei sunt ocupați cu treburi mai importante: cu, cum spuneam, reformarea reformelor nereformate, cu uite SIIJ nu e SIIJ, cu avem PNRR nu avem PNNR, cu PNL, PSD și UDMR. Nu se uită ei la viețile unor anonimi, unor, până la urmă, neesențiali. Cât despre CSM… întâmple-se orice, dar până la pensiile lor speciale. Ferească sfântul să vrei numai să te atingi de pensiile lor speciale, că te și pomenești cu ei rupându-și robele și țipând ca din gură de șarpe că le afectezi independența. I-auzi, sunt afectați de nu mai pot, dumnealor. Dar că judecătorii lasă criminali în libertate să omoare în stânga și în dreapta, când este evident că ar trebui să-i închidă, asta nu-i afectează? Nuuuu, că doar nu-s pensii speciale, sunt doar niște nime-n drum care n-au avut noroc în viață. Nu ca ucigașii lor, care au avut noroc de un judecător bun și legi blânde.