Din oras

Dansul lui Motoc vrem! Clujenii care salveaza dansul traditional transilvan

Danseaza cate doua ore pe zi, instruiesc sute de oameni de toate varstele, pun la cale turnee si spectacole si, de cateva ori pe an, reunesc peste 200 de oameni la Casa Dansului Romanesc. Camelia si Nelutu Motoc fac asta din dragoste pentru dansul popular romanesc, un hobby pentru care si-au abandonat meseriile si au urmat, la maturitate, cursuri universitare, “ca sa nu facem lucrurile dupa ureche”. 

Peste 200 de persoane de toate varstele, majoritatea in haine populare din toata Transilvania, au luat parte vineri seara la Casa Dansului Romanesc, un eveniment care are a inceput de trei ani si are loc de 7-8 ori pe an la Grand Hotel Napoca. 

“Intotdeauna organizam serile astea in afara postului, ca sa pastram si aceasta traditie”, puncteaza Nelutu Motoc, initiator al evenimentului, impreuna cu sotia sa, Camelia. 

Ideea de a organiza aceasta manifestare s-a nascut, pe de o parte, din necesitatea de a le da celor care vin la cursurile lor de dans popular ocazia sa exerseze ce au invatat. 

“Pe langa elevi si studenti, vin la noi multi oameni cu studii superioare, profesori universitari, medici, ingineri, avocati, dar si oameni simpli care au cautat de multi ani posibilitatea de a invata jocul traditional, au avut in familie parinti sau bunici care jucau sau cantau folclor”, a precizat Motoc. 

Cand vorbeste de cursantii sai, instructorul ii numeste “copii”, desi multi au ajuns de mult oameni in toata firea. 

“Sunt copiii nostri, au crescut cu noi. Multi nu au avut deloc contact cu lumea satului, fiind nascuti la oras. Din pacate, nu se mai intampla prea multe nici in satele romanesti, tinerii sunt plecati , si, daca se iveste sarbatoare, ei se duc la disco si manele”, spune el. 

A fost prezent un taraf si s-au dansat pe intrecute jocuri cu nume din alta lume.

“Daca jucam din Campia Transilvaniei, se incepe cu Romaneste de purtat, apoi Pe doi pasi – un tip de invartita in pereche – apoi, in final, un Hartag – dans de perechi, cu un tempo foarte mare, rasuciri ale fetelor pe sub mana si libertate de improvizatie. Dansam apoi, numai barbatii, Fecioreasca rara, i se mai spune si Tarnoveana. Mai jucam Jiana, din Marginimea Sibiului, Invartita.  Din Sudul Transilvaniei, mai precis din Tara Fagarasului se joaca Sapte Pasi, Sarba, Hora, sau Invartita din Maramures, din Tara Chioarului. Alte jocuri se numesc De aranduit, Roatele si, in final, Morosenesc, un tip de invartita foarte dinamica. Dansam si din Bihor,  Pe picior, Coarga, Din Banat Hora si Brau, din Moldova Hutulca si Taraneasca. Stim sa jucam si Geampara, Cadaneasca, din Muntenia Brau pe sase sau Braul muntenesc, din Tara Codrului Romaneste si Scuturat sau, din Salaj, Invartita rara si Invartita deasa”, explica Motoc. 

In tot acest iures care a cuprins adunarea de la Casa Dansului Romanesc au avut intaietate jocurile traditionale, in forma lor originala. 

“Am vrut sa fie ca la horele de altadata, nu urmarim scena, spectacolul, nu urmarim alinieri ori sincronizare, ca la ansambluri. Aici dansam de placere, incercam sa punem in valoare talentul si bucuria fiecarui om”, a mai spus instructorul. 

Pana sa ajunga aici, a fost cale lunga.  Camelia Motoc a dansat la Ansamblul Martisorul al Casei de Cultura a Studentilor (CCS) din Cluj-Napoca inca din ’84, cand era studenta la Stiinte Economice. Nelutu Motoc era politehnist si a venit in grup abia din 1986, dar avea la activ cativa ani de dans in ansamblul Casei de Cultura din Faragasul natal. 

“Clujul era frumos atunci, cat se putea pe vremurile acelea. Era un centru universitar, cenusiu, cu magazine goale, dar era frumos, noi ne distram foarte bine”, si-a amintit instructorul. 

Sotii Motoc pot spune ca dansul i-a adus impreuna. 

“Ne-am cunoscut in ’86 si ne-am casatorit in ’88. Anii la Martisorul au fost cei mai frumosi din tineretea noastra!”, marturiseste el. 

Au fost si ani in care au calatorit in afara tarii, un adevarat miracol pentru cei din era socialista. 

“Era socant. In primul turneu, in 87, am mers in Danemarca si, pe drum, am avut o pauza intre trenuri, in Berlinul de Est. Am intrat intr-un supermarket si am fost de-a dreptul stupefiati. Noi aveam in magazine doar apa Borsec si conserve de peste si acolo era un belsug incredibil. Am cumparat sapunuri, tot felul de haine, blugi, cat am putut, ca nu aveam multi bani”, dezvaluie Nelutu Motoc. 

Si experienta spectacolului in Danemarca a fost una speciala, clujenii starnind ropote de aplauze pentru ineditul dansurilor si splendoarea costumelor. 

“Si atunci, ca si acum, folclorul era mereu bine primit, cat timp era autentic si bine pregatit”, puncteaza instructorul. 

Timpul a trecut, s-au dus anii facultatii, Motoc a lucrat la o firma care vindea si depana televizoare, dupa care a facut regie de sunet si editare de imagine la NCN si Antena 1 Cluj, iar sotia sa era angajata la Regionala CFR. Totusi, nu au renuntat la pasiunea care i-a adus impreuna. Mai mult, pe langa Martisorul , au dansat si in alte ansambluri de dansuri populare. 

“Am avut vreo doi-trei ani in care fugeam de la o repetitie la alta, dar aveam 25 de ani si era usor. Ne sprijineau, ce-i drept, si parintii, asa cum o fac si acum”, marturiseste clujeanul.

In 1994 cei doi au hotarat sa isi faca o mica formatie a lor. A fost momentul de inceput al carierei de profesori de dans. Au inceput la Cercul Militar, cu Ansamblul de copii Doina, pe care l-au alcatuit din elevi de clasa a doua de la o scoala din Gheorgheni. Din 1997 cursurile s-au mutat la Palatul Copiilor. 

“Este foarte frumos sa lucrezi cu cei mici, e o experienta extraordinara. Sunt sinceri, deosebiti si vor sa invete cat mai multe lucruri noi. O data ce ii convingi si le introduci microbul dansului, nu mai au scapare, devin pasionati si iubesc dansul traditional romanesc”, marturiseste instructorul. 

Mai exact, copiii sunt initiati in jocurile traditionale romanesti, mai ales din Transilvania. 

“Repertoriul e bogat, avem de unde alege”, remarca Motoc. 

Micutii artisti au ajuns adevarati dansatori profesionisti in cativa ani, astfel ca au facut senzatie in numeroase turnee prin tara si strainatate. 

Trei generatii de copii au fost “crescuti” de cei doi in spiritul dansurilor traditionale romanesti, astfel ca dintre fostii copii de la Doina o parte se regasesc in Ansamblul Studentesc “Traditii”, de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV), unde Motoc e instructor. 

Pe langa pregatirea micutilor de la Palatul Copiilor, de care se ocupa mai mult Camelia Motoc si a studentilor de la USAMV, asigurata de Nelutu, cei doi au mai infiintat si un curs de dansuri populare rezervat doar adultilor. Acestea au loc tot la Palatul Copiilor, intr-un spatiu pentru care cei doi platesc chirie. 

“Sunt persoane care indragesc aceasta lume a folclorului romanesc si ar fi vrut sa se desfasoare, dar nu aveau unde”, explica Motoc. 

Ideea a venit, paradoxal, de la un englez stabilit la Cluj, casatorit cu o romanca. A ajuns sa ii cunoasca pe cei doi atunci cand, alaturi de un grup de olandezi, a luat lectii de dans de la Nelutu si Camelia Motoc. 

“A fost o experienta foarte frumoasa. Dupa ce s-a incheiat cursul, ne-a sunat ca mai vrea sa danseze si nu stie unde. Eram destul de ocupati atunci, dar ne-am mobilizat si am organizat acest curs. Acum avem 60 de persoane care vin in fiecare saptamana si au niste satisfactii extraordinare. Inainte mergeau la nunti si dadeau din picioare pe sub masa. Acum sunt vedete la nunti.  E o mare problema faptul ca la tara, din pacate, ocaziile de joc au disparut de mult si tinerii nu mai au de unde sa invete aceste dansuri. Ca sa nu le lasam sa dispara, am inceput sa le promovam la Casa Dansului Romanesc”, inchide Nelutu Motoc cercul. 

Piesele pe care danseaza au fost culese intre anii 1997 si 2003 in timpul muncii de cercetare pe care instructorul a realizat-o la Centrul Judetean  Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale (CJCPCT) Cluj. 

“Am sute, poate mii de materiale culese din toata tara”, spune acesta. 

“Muzica asta de joc are ceva aparte, care te inalta, parca, nu poti sa nu intri in rezonanta”, este el convins.

In vara anului trecut, cei doi au inceput un alt proiect: impreuna cu niste prieteni de la Montreal aduc straini la Cluj si le organizeaza un fel de circuit al Transilvaniei.

“I-am dus prin Cluj, pe la Marisel, Salina Turda si alte zone din Transilvania. Au plecat cu o impresie extraordinara, asta e important pentru Romania in acest moment. Anul trecut, in Franta, la un festival international, tinerii nostri in costum popular au fost intrebati la o parada de unde sunt. “A, sunteti tigani!”, li s-a raspuns cu dispret. A fost una dintre cele mai umilitoare situatii in care am fost”, dezvaluie cu amar artistul. 

Dupa ce si-au abandonat vechile meserii si locuri de munca, cei doi nu au avut retineri sa urmeze o noua facultate, la Academia de Muzica Gheorghe Dima (AMGD), el la Regie Coregrafica, ea la Pedagogie Coregrafica. 

“Am studiat foarte serios, nu vrem sa facem lucrurile dupa ureche”, puncteaza Nelutu Motoc. 

Cei doi copii le-au mostenit pasiunea. Antonia, fetita lor, in clasa a doua, danseaza in Ansamblul Doina, iar baiatul, Tudor, studiaza viola tot la AMGD si canta in taraful care acompaniaza dansurile coordonate de parintii sai. 

Costumele purtate in timpul spectacolelor au fost, in marea lor majoritate, cumparate din satele din jur “din lazi de zestre”.

De ce e bine sa iei ore de dansuri populare?

“In primul rand e o activitate frumoasa, le spun mereu cursantilor ca e o hrana pentru suflet, si ca, in afara de miscare, e ceva ce tine de radacinile noastre. Apoi, incercam din rasputeri sa ajutam ca aceste dansuri sa nu dispara. Sa nu uitam, apoi, ca e vorba si de socializare. S-au format familii in toti acesti ani la cursurile de dans. E o atmosfera extarordinara!”, spune el. 

Artistul este foarte revoltat de felul in care muzica populara este redata la televiziunile comerciale. 

“Nu e relevant deloc ce vedem la televizor. Toata pleiada asta de artisti nu reprezinta folclorul autentic. Majoritatea au luat muzica de joc, au pus pe ea niste versuri, dar nu e repertoriul pe care il cantau taranii la sat. Sub nici o forma nu imi place stilul Etno Tv. Uitati-va ce costume au, cum se comporta, ce si cum canta, e totul comercial si fac totul ca sa faca mai multi bani!”, atrage atentia instructorul de dans. 

“Suntem revoltati, dar nu putem sa facem decat ceea ce stim mai bine, dansurile sunt tot ceea ce putem face ca sa cotracaram. Televiziunile au un rol negativ pentru ca promoveza astfel de manifestari, dar fac un mare deserviciu folclorului romanesc autentic”, conchide Nelutu Motoc. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *