Daniel Rusu, lectorul care oferă lecții de viață: cum să îți cultivi masculinitatea, pentru o relație de cuplu conștientă

Daniel Rusu este, în primul rând, un tânăr care a descoperit calea unei vieții împlinite printr-o relație de cuplu conștientă, prin cultivarea masculinității și a acelor laturi ale personalității sale care îl fac să se simtă împlinit. Dar, el nu a fost întotdeauna așa. S-a lăsat inițial, ca mulți alții, dus de valurile vieții, spre o zonă de confort profesional și personal care, însă, cu toate că, din exterior, părea o poveste de succes, pentru el însemna doar o viață falsă, în care nu se regăsea și în care nu își mai găsea pofta de a trăi. Ocupa funcția de lector universitar, era căsătorit, însă experiențele pe care i le ofereau ipostazele de dascăl și de soț i se păreau lipsite de substanță, de profunzime, simple accesorii ale unei vieți căreia nu îi mai găsea sensul, în care nu se mai regăsea pe sine. Asta, până când a cunoscut-o pe Raluca, cea alături de care a pornit pe un drum al dezvoltării personale, al conștientizării sinelui, al vindecării traumelor din trecut și al construirii pas cu pas a unei relații conștiente care l-a făcut să se deschidă și să evolueze emoțional, să simtă nevoia de a le împărtăși și celorlalți calea trăirii sinelui și a evoluției alături de partener, în relația de cuplu. 

În calitatea sa de lector la Facultatea de Instalații din cadrul Universității Tehnice, Daniel Rusu nu se simțea împlinit în rolul clasic de cadru didactic ce, la catedră, le transmite informații tehnice studenților și atât. După ce și-a explorat latura emoțională, care l-a dezvoltat ca om, și-a dorit să îmbine și acest aspect al personalității sale cu latura didactică, ceea ce a dus la transformarea sa din profesor în educator, la crearea unei conexiuni emoționale cu studenții, de care s-a apropiat și pentru care a început să organizeze seri de dezvoltare profesională, reușind să depășească astfel tiparele rigide de dascăl, care îl făceau mai demult să se simtă neîmplinit din punct de vedere uman.

Alături de Raluca, soția sa, care l-a ajutat să își regăsească sensul vieții, Daniel Rusu organizează cursuri, seminare și ateliere pe tema evoluției prin relația de cuplu, printr-un nou tip de relație de cuplu, în care partenerii se potențează reciproc, în mod conștient, transformând „incompatibilitățile”, diferențele, în căi de vindecare și de armonizare a relației, care devine astfel mai profundă și care se construiește activ, zi de zi, fără blocajele distructive întâlnite în majoritatea relațiilor „inconștiente”. Pentru a-i ajuta pe bărbați să se deschidă spre beneficiile unei relații conștiente alături de partenera lor și pentru a-i ghida în a-și explora și cultiva propria masculinitate, Daniel Rusu a inițiat și un cerc de masculinitate, pe care îl organizează în Cluj, iar pentru cei care încep o relație sau vor să dea noi dimensiuni relației lor, împreună cu Raluca, Daniel a creat un blog, jurnaldecuplu.com, menit a îi inspira pe ceilalți prin sfaturi practice și prin propriile experiențe de dezvoltare personală.

O persoană efervescentă, deschisă și prietenoasă, Daniel Rusu își istorisește, cu voluptate, sinceritate și entuziasm, povestea sa de viață, explicând pe larg beneficiile, teoria și practica unei relații de cuplu conștiente, care pentru el a însemnat o nouă viață, cu bucurii și satisfacții personale, emoționale și profesionale, pe care în lipsa unei astfel de relații nu le-ar fi putut trăi.

O viață împlinită conform standardelor exterioare, dar goală pe interior

Daniel Rusu s-a născut în Cluj, unde a urmat Liceul de Informatică și, mai apoi, Facultatea de Instalații, mai mult din inerție, îndrumat de părinți și călcând pe drumul parcurs inițial de sora sa mai mare:

„În momentul în care am terminat liceul și am vrut să dau admitere la facultate, nu aveam o idee foarte clară asupra a ce anume mă atrăgea, nu știam exact ce voiam să fac în viață, care erau valorile mele, domeniile de interes, iar alegerile au fost făcute ca urmare a influenței părinților. Acest lucru îl regăsesc, în momentul de față, la studenții mei, cred că este o particularitate a educației actuale, să fii îndrumat către ceea ce se cere, și nu către ceea ce îți dorești, către ceea ce cauți.”

Daniel Rusu a trăit o perioadă foarte lungă a vieții sale în confuzie, neștiind cine este el cu adevărat, și atunci a gustat din experiențe variate, în încercarea de a se găsi pe sine. A urmat, în consecință, și mai multe facultăți, fără însă a le absolvi pe toate: Informatică, Comunicare și Relații Publice, dar domeniul tehnic l-a atras cel mai mult, terminând Facultatea de Instalații, la care a făcut și un masterat, un doctorat și în cadrul căreia a ajuns cadru didactic.

Problema în toată această căutare de sine era dată de faptul că Daniel se raporta mereu la factorii exteriori și astfel, dus de valurile vieții, în virtutea inerției, s-a trezit la un moment dat într-o căsnicie pe care nu o înțelegea și de la care nu știa ce așteptări ar putea avea, într-o carieră a cărei scop nu îl vedea, simțind în același timp că era într-o permanentă fugă de viață, de responsabilități, de tot ceea ce l-ar putea face să simtă ceva:

„O bună perioadă din viața mea am mers pe acest drum, fără să-mi las amprenta ca persoană asupra lui, fără să mă implic cu adevărat și să am un scop precis. M-am trezit, la un moment dat, că trăiam o viață falsă, care nu avea nimic de-a face cu cine sunt eu ca om și sentimentul care mă încerca era cel de a fugi, de a nu îmi mai dori să mă trezesc dimineața, atât eram de departe de mine de fapt, și momentul acesta a culminat printr-o reacție de a arde efectiv toate acele părți din viața mea care nu mă reprezentau.”

Femeia care i-a transformat existența într-una autentică

Timp de un an de zile, după ce Raluca a intrat în viața sa, Daniel a continuat să fugă de tot ceea ce simțea, până în momentul în care nu a mai avut unde să fugă și a fost nevoit să dea cărțile pe față, să renunțe la tot ceea ce nu îl mai reprezenta. Relația în care era implicat s-a terminat printr-un divorț brusc, spontan, Raluca a divorțat la rândul ei, iar cei doi au format un nou cuplu și au pornit pe un drum al sincerității și al evoluției personale:

„Eu am divorțat luni, Raluca marți, iar miercuri ne-am mutat împreună. A fost o decizie bruscă de a primi în viața mea tot ceea ce îmi doream, dar mi-am refuzat pe parcursul ei. Acesta a fost un moment cheie în existența mea, în care m-am oprit din fuga de mine și în care Raluca m-a acceptat, exact așa cum eram.

Nu am bănuit atunci ce va urma, am știu doar că ea era femeia lângă care voiam să trăiesc și împreună cu Raluca am pornit pe un drum de autodescoperire. Ea era deja pe drumul dezvoltării personale și intrarea în această relație a însemnat pentru mine începutul călătoriei către mine. Știam amândoi că avem foarte multe răni emoționale, traume și blocaje, pe care le-am cărat cu noi toată viața, și o idee inițial a fost să nu intrăm în această relație până nu ne vindecăm și ne curățăm de toate problemele, dar nu am putut face asta, nu am putut sta separați unul de celălalt, și atunci pentru amândoi a început un proces de vindecare prin relația de cuplu care a scos la suprafață toate rănile emoționale pe care le aveam din copilărie, toate convingerile limitative pe care ni le creasem, toate blocajele la nivel emoțional, mental și fizic. Ce am schimbat, practic, față de alte relații pe care le-am avut, a fost modul de abordare, pentru că fiecare relație pe care o avem scoate la suprafață aceste aspecte ale noastre.”

În această nouă relație, importantă pentru cei doi parteneri a fost onestitatea unuia față de celălalt și a fiecăruia față de el însuși. Ei nu au mai fugit de lucrurile care ieșeau la suprafață, nu le-au mai ascuns, nu le-au mai găsit scuze sau justificări, ci au pornit un proces de vindecare, de acceptare și de conștientizare a experiențelor trăite, a ceea ce sunt ei cu adevărat și a felului în care copilăria și percepția asupra existenței le-au influențat sistemul de credințe și, implicit, comportamentul. Tipul acesta de relație, trăită împreună, l-au numit o „relație conștientă”. Vindecarea s-a produs foarte greu, pentru că lucrurile care ies astfel  la suprafață sunt, în general, aspecte de care oamenii încearcă toată viața să fugă, să le acopere, iar dificilul proces a presupus acceptarea propriei vulnerabilități:

„Trebuie să îți permiți să fii vulnerabil, din toate punctele de vedere, față de celălalt și față de tine, în acest proces de vindecare, pentru că asfel te deblochezi și le permiți lucrurilor existente în tine să se manifeste.”

Ce înseamnă și de ce este necesară o relație conștientă

Conform lui Daniel Rusu, o relație conștientă presupune să nu opui rezistență situațiilor dramatice care vin în viața ta și, mai mult decât atât, să fii recunoscător pentru acele momente critice care îți trezesc instinctul de a le nega sau de a le minimaliza importanța. Asta înseamnă o abordare diferită asupra momentelor critice din cadrul unei relații, cu conștientizarea faptului că fiecare conflict care iese la suprafață își are rostul și menirea sa.

Un alt lucru important într-o relație conștientă este acceptarea faptului că partenerul tău are propriile lui răni emoționale, propriile mecanisme de apărare și că tot ce se manifestă în cadrul relației este conform acestor tipare:

„Lucrurile care ies la suprafață în partenerul tău nu au nicio legătură cu tine, cu ceea ce faci tu, doar recreează pentru el o situație din trecut, condițiile unei situații din trecut. Practic, tiparele, comportamentele, emoțiile ni le construim în copilărie, prin relația pe care o avem cu îngrijitorii noștri, și ceea ce facem pe parcursul vieții este să atragem în viața noastră situații sau persoane care să recreeze acele tipare, pentru că pe acelea le cunoaștem, aceea este zona noastră de confort.

Acesta este unul dintre motivele pentru care toți partenerii noștri seamănă între ei, și seamănă nu neapărat din punctul de vedere al caracteristicilor lor, ci al emoțiilor pe care le stârnesc în noi. Suntem atrași de același tipar emoțional și comportamental, pentru că asta este ceea ce cunoaștem și ne este familiar, iar o relație conștientă te face să devii conștient, în cadrul ei, de toate aceste tipare pe care le ai, să știi de unde provin. Într-o astfel de relație, atunci când trăiești emoții sau stări negative, relația devine un mediu prin care poți să găsești cauza acestor trăiri.

Mă simt frustrat, de exemplu, de faptul că partenera mă ignoră. Am o stare negativă legată de situația asta și, într-o relație conștientă, în loc să dau vina pe ea pentru lipsa de atenție, să o învinovățesc pe ea de starea mea emoțională negativă, îi comunic starea pe care o am, iar apoi îmi îndrept atenția asupra mea, pentru că starea eu o trăiesc, și merg în copilăria mea pentru a încerca să îmi dau seama când am simțit prima dată acest tipar emoțional. Partenerul este cel care îmi scoate această stare la suprafață, aș că ar trebui să îi fiu recunoscător pentru că mă ajută să îmi conștientizez un blocaj emoțional sau o stare negativă. După ce îmi reamintesc, începe partea de vindecare; sunt diferite tehnici și metode, fie de consiliere, fie de terapie, care îmi permit, nu să modific ceea ce s-a întâmplat, pentru că asta este imposibil, ci să îmi modific percepția asupra situației trăite în copilărie.

De exemplu, s-ar putea ca în copilărie să descopăr o situație când părinții erau atât de ocupați cu serviciul, cu grijile lor, încât nu mi-au acordat suficientă atenție, nu au fost atenți la ceea ce le spuneam sau la nevoile mele, și atunci am trăit pentru prima dată această stare de a nu conta, de a nu fi important, de a nu avea valoare ceea ce spun și de a nu primi atenție. Acest aspect al meu, născut în copilărie, este încă în mine și se manifestă pe parcursul vieții mele, pentru că este deja un tipar cunoscut.”

Pentru că majoritatea rănilor emoționale și a tiparelor create în copilărie revin în viața noastră în cadrul relațiilor de cuplu din viața matură, mediul cel mai intim și mai favorabil pentru ca acestea să se manifeste, o relație conștientă este, în opinia lui Daniel Rusu, o cale importantă de vindecare și de evoluție personală, față de una inconștientă, care doar ascunde problemele și duce la trăiri lipsită de autenticitate:

„Într-o relație inconștientă partenerii se sperie de ceea ce scot la suprafață și, datorită fricii că se vor manifesta aiurea sau că vor trezi în partener stări negative, se sperie și încearcă să se ascundă, sau li se reproșează felul în care se comportă și, în momentul acela, ei se închid, iar relația devine falsă.

Într-o relație conștientă fiecare persoană își asumă responsabilitatea asupra propriilor stări emoționale. Cu o astfel de abordare se schimbă complet optica asupra relației și partenerii se folosescde fiecare situație pentru a identifica, a conștientiza și a vindeca anumite aspecte ale lor, blocate în tipare emoționale negative, ceea ce duce la sentimentul de eliberare din acele șabloane care s-au repetat pe parcursul vieții.”

Daniel Rusu explică faptul că doar 1% din atracția pe care o simțim pentru o anumită persoană este conștientă, în timp ce 99% din ceea ce provoacă atracția provine din subconștientul nostru:

„Scanăm practic toate persoanele din jur, iar subconștientul ne transmite, sub formă de atracție, care ar fi cea mai bună persoană care se potrivește tiparului nostru emoțional, acea persoană care ne va oferi exact acele situații și conjuncturi în care noi să ne continuăm tiparul. Căutăm, practic, să recreăm același context, în mod repetat, până conștientizăm că suntem blocați în niște tipare și luăm decizia de a ne elibera. De aici începe munca cu noi înșine, iar acest lucru se întâmplă cel mai bine atunci când partenerul ne scoate la suprafață toate aspectele și toate rănile emoționale pe care noi vrem să le ignorăm, de care fugim.

Într-o relație conștientă se creează acel mediu de siguranță și încredere care ne permite să scoatem la suprafață toate aspectele care ne țin blocați în tipare. Raluca a văzut în mine cel mai nepotrivit partener și eu în ea la fel.”

Daniel Rusu consideră că, în mod paradoxal, tocmai nepotrivirile sunt acelea care te ajută să te vindeci și să duci relația mai departe, la un nivel superior:

„Ești atras de o persoană, intri într-o relație cu ea, o perioadă totul e bine și frumos, apoi constați că nu te potrivești deloc, că ea nu este ca tine, că aveți valori și concepții diferite. Cu această persoană este cel mai indicat să începi o relație conștientă, pentru că, prin această incompatibilitate, ea poate declanșa în tine o multitudine de stări și emoții, și acesta e scopul, să acceseze în tine toate acele aspecte pe care ai de lucrat, care te pot duce la vindecare.

Într-o relație conștientă, situațiile pe care lucrezi, și pe care reușești să le vindeci, nu mai apar, stările emoționale de care te eliberezi nu se mai manifestă, rănile, cum ar fi cea de abandon, sau de a fi ignorat sau controlat, odată vindecate, nu mai revin. În permanență vor ieși la suprafață noi asemenea stări negative, dar nu mai sunt aceleași.

Vindecarea rănilor emoționale, pe care relația conștientă le-a scos la suprafață, te apropie de partener, întărește legătura cu acesta și deschide sau creează spațiul pentru a duce relația la un alt nivel, mai profund.

Asta presupune o schimbare totală a opticii vizavi de ce înseamnă a fi într-o relație cu un alt om, pornind de la întrebarea: «De ce caut un partener, ce anume caut în cadrul unei relații?» Și pot căuta evoluție, conexiune, iubire, sau pot căuta pe cineva care să îmi ofere lucrurile de care am nevoie, și aici cred că se face diferența.”

„Jurnal de cuplu” și „Cercul de masculinitate”

Descoperind toate aceste lucruri prin relația lor, dorința Ralucăi și a lui Daniel a fost de cea de a își împărtăși experiența, mai ales că vedeau foarte multe cupluri în jurul lor trăind dramele unor relații inconștiente, luptându-se unul cu celălalt, din dorința de control, pentru a-și păstra fiecare tiparele:

„Într-o relație conștientă ai posibilitatea de a te vindeca, pentru că ți se permite să scoți la suprafață ceea ce răbufnește din interiorul tău, în timp ce în cea inconștientă trebuie să te conformezi unui tipar, pentru că ești încălțat tu cu responsabilitatea stării de bine a partenerului”, explică Daniel.

Văzând efectele simplei schimbări de perspectivă, asupra propriei relații, și cât de mult i-a apropiat această modalitate de abordare a conflictelor, Raluca și Daniel s-au decis să le ofere consiliere cuplurilor blocate într-o stare de inconștiență legată de felul în care relaționează unul cu celălalt. Au creat și blogul „Jurnal de cuplu”, pentru a-i inspira pe cei care vor să-și transforme relația într-una cu adevărat împlinită.

Raluca și Daniel Rusu organizează și cursuri, seminare și ateliere pentru cei care își doresc să evolueze împreună, iar evoluția cuplurilor care apelează la ei se vede de la o întâlnire la alta, în ceea ce privește comunicarea dintre parteneri și modul de abordare a situațiilor din viața lor:

„Într-o relație conștientă accepți diversitatea, iar diferențele dintre tine și partener te îmbogățesc ca experiență. Valorile cuplului sunt date de suma valorilor individuale ale celor doi membri, sunt compuse și din valorile comune, dar și din valorile individuale, într-o relație conștientă se sărbătorește fiecare diferență, pentru că așa-zisele incompatibilități au menirea de a te îmbogăți ca experiență și cunoaștere”, precizează Daniel.

Scheletul pe care Daniel și Raluca au construit aceste modalități de abordare a vieții de cuplu este Terapia Imago, cea care explică faptul că, în copilărie, fiecăruia i se formează acest imago, imaginea partenerului de care pe viitor se va simți atras, prin prisma experiențelor și stărilor emoționale trăite la vârste fragede.

În procesul propriu de dezvoltare personală, Daniel Rusu a conștientizat faptul că majoritatea bărbaților au rămas blocați, în evoluția lor, într-un stadiu de imaturitate emoțională, în care aceștia nu își permit să fie vulnerabili sau deschiși din punct de vedere emoțional:

„Practic, nu își asumă faptul că pot trăi emoții negative, că pot fi răniți, și fac tot posibilul să fugă de aceste stări care se manifestă pentru că se cer vindecate. Ei se refugiază, fie în muncă, fie în consumul de substanțe care le alterează percepția, fie în sex, caută orice altă cale de a avea o conexiune emoțională, se refugiază în orice alt tip de conexiune, fugind practic de conexiunea cu ei înșiși.”

Pentru a-i ajuta pe bărbați să depășească toate aceste neajunsuri, Daniel Rusu a creat un cerc de masculinitate care se adresează acelor persoane care vor să evolueze pe toate planurile și aspectele vieții lor. Cercul, deschis anul trecut, constă în întâlniri periodice, dedicate unor anumite teme, și se vrea a fi un mediu în cadrul căruia participanții să poată să își cultive energia masculină, pentru că Daniel consideră că un cuplu conștient are nevoie de un bărbat capabil să își asume responsabilitatea propriilor emoții, acțiuni și trăiri:

„În majoritatea cazurilor pe care le întâlnim, bărbații sunt cei care opun rezistență și fug de o relație conștientă. Cercul de masculinitate creează un mediu de susținere, de suport, pentru ca participanții să poată fi sinceri cu ei înșiși și deschiși către evoluție. Aici, ei nu sunt judecați sau criticați de nimeni și primesc susținere din partea celorlalți membri, pentru a putea evolua. La întâlnirile pe care le avem discutăm despre felul în care te raportezi ca bărbat la sexul opus, la misiunea ta personală, cum te raportezi la viața socială. Identificăm blocaje, căutăm resurse, pentru fiecare în parte, căutăm experiențe prin care să ajungem să descoperim lucruri noi despre noi.”

Daniel Rusu își dorește să creeze cât mai multe astfel de cercuri, pentru că numărul de membri al unui grup este de maximum 15, pentru a nu se dilua informațiile transmise, unele foarte personale, pentru că în aceste grupuri bărbații își permit să fie vulnerabili și deschiși față de ei înșiși și față de ceilalți participanți.

Transformarea din profesor în educator

Descoperirea misiunii sale personale legate de consilierea cuplurilor a însemnat inițial, pentru Daniel Rusu, o separare față de planul carierei de cadru didactic, pentru că în consilierea de cuplu explora latura emoțională a omului, în timp ce activitatea de la catedră se desfășura strict în limitele domeniului tehnic, rațional. A simțit însă nevoia de a reuni aceste două aspecte ale vieții sale, iar acest lucru a dus la transformarea sa din profesor în educator:

„Am înțeles că rolul meu ca profesor presupune mult mai mult decât ceea ce făceam până atunci și nu se rezumă doar la a transmite niște informații profesionale, cu caracter tehnic, unor tineri. Din acel moment am început să aplic tot ceea ce am cunoscut, tot ceea ce am descoperit pe calea dezvoltării personale, în relația profesor-student, și am creat o altfel de conexiune cu studenții, bazată pe deschidere emoțională. Asta a însemnat practic reconcilierea celor două laturi și am început să manifest la catedră ceea ce sunt eu, ca om, în totalitate.”

Acum 5 ani, ca tutore de an, Daniel a trecut și printr-o experiență traumatizantă. Un student s-a sinucis și această întâmplare tragică l-a zguduit profund, pentru că și-a pus întrebarea ce ar fi putut face, ca să nu se ajungă în situația aceasta. Din acel moment a simțit nevoia de a se raporta la studenți la un alt nivel, a depășit clasicul tipar în care profesorul este o autoritate ce impune o anumită distanță față de studenți și a început a-i privi pe aceștia și sub aspectul lor uman. A creat conexiuni cu ei și a conștientizat cât de important este pentru evoluția lor să primească, într-o instituție de învățământ superior, pe lângă cunoștințele profesionale, și consiliere legată de dezvoltarea personală.

Daniel a devenit un cadru didactic deschis față de tineri, a renunțat la acea formă de blocaj pe care o presupune meseria sa, în favoarea unei relații umane, de încredere și de susținere reciprocă. Pentru că nu dorea ca ceea ce discută cu studenții să se suprapună peste procesul educațional, el a creat un alt context prin care să le poată transmite acestora idei, cunoștințe legate de viață:

„M-am trezit vorbindu-le la cursuri și la laboratoare despre emoții, despre valori, s-a produs deschiderea aceasta emoțională și discutam mult prea multe subiecte, pe lângă programa educațională. Și atunci am creat un cadru nou, în care să pot discuta aceste aspecte cu ei, în afara orelor de curs și seminar. Studenții au fost foarte încântați, reacția lor a fost în primul rând de șoc, că un cadru didactic își permite să le vorbească din suflet despre anumite aspecte ale vieții. Atunci am decis să pornesc evenimentele numite «Seri de dezvoltare personală», care au o frecvență lunară, și la fiecare întâlnire mi-am propus să le aduc un speaker din domeniul dezvoltării personale.

Am abordat teme precum dezvoltarea inteligenței emoționale, maturitatea financiară, gestionarea emoțiilor, a eșecurilor, managementul timpului, public speaking și multe altele. Reacția studenților a fost extraordinară, au primit cu foarte multă deschidere aceste evenimente și am avut, la rândul meu, o satisfacție enormă când am văzut dorința studenților de a deveni responsabili și conștienți de ei înșiși și de toate aspectele vieții lor. Astfel, am reușit să îmbin cele două coordonate ale vieții mele și am conștientizat rolul important pe care îl am în a influența tinerele generații.”

Daniel Rusu consideră că misiunea sa este cea de a contribui la evoluția societății în care și-ar dori să crească fetița lui, el își dorește să fie un model și să le transmită tuturor celor cu inima și cu mintea deschisă experiențele proprii de dezvoltare personală, care i-au schimbat radical existența și l-au făcut să fie ceea ce este acum, un om deschis, cald, prietenos, care radiază de entuziasm și poftă de viață.

Foto: Ovi Pirvu, Daniel Rusu, BPD Photography

Adauga comentariu