Numirea lui Vasile Dâncu, făcută atât de abrupt, ca președinte al Consiliului Național al PSD, ne arată eficiența combinației dintre servicii secrete, bani și șantaj. De remarcat minunata tăcere a presei naționale care nu a ronțăit deloc evenimentul, ca și cum NIMIC nu s-ar fi întâmplat.
Vasile Dâncu și-a construit un branding personal din a fi agreat atât de rezerviștii securității, cât și de generația nouă de securisti pensionati, gen Florian Coldea, el este un personaj care lucrează și pentru USR și pentru PNL și pentru PSD, atunci când face studii sociologice, stă la masă și cu procurori și judecători, dar și cu interlopi precum frații Caran, dacă e să se bucure pentru campioana CFR Cluj, după cum, din când în când, se preocupă și de soarta rivalei blestemate, U Cluj; domnul profesor Dâncu scrie minunat în editoriale despre esența umană și libertatea conștiinței, dar predă și la academia SRI, primește titlul de Profesor Honoris Causa la UBB, dar se anturează și cu ochelaristul uleios Răzvan Burleanu, pe care l-a susținut la șefia FRF (aici trebuie notat că Vasile Dâncu este un om extraordinar de drept: în loc să își susțină finii sau prietenii sau angajații competenți pentru diverse posturi și funcții, Dâncu detestă nepotismele și preferă MEREU să susțină scursuri).
Dâncu adoră legendarea persoanei sale, promovează ideea de ubicuitate a numelui și creierului sau în orice discuție și profită de acest layer de branding ca să îi bage în sparieti pe băieții cu școala profesională sau să ii facă curioși pe speculanții jocurilor de putere.
A stat prea mult în umbra lui Ucu Rus, „consultându-l”, a trecut cu greu peste muia primită de la Dragnea care nu l-a pus premier (deși gurile rele zic că Dâncu însuși ar fi renunțat în ultima secundă), Vasile Dâncu vrea Sus, Acolo. Si nu in Rai, ci în Iadul Puterii.
Ce s-a întâmplat joi la PSD a fost un take-over politic, un futai „pe uscat”, fără preludiu, pentru toți cei din CEx al PSD care se autosupraevaluau în privința lungimii mătărângii fiecăruia. Dâncu și-a scos-o pe masă și a zis „tromf”, ca în jocul de cărți bistritean intitulat „filcai” în care cartea care are culoarea tromfului poate duce orice carte, indiferent de valoare, că e inferioară sau superioară.
Da, in negocierea lui Dancu cu Marcel Ciolacu, au existat și doi soldați extrem de tupeiști în persoana lui Gabriel Zetea, șef PSD Maramureș, și al lui Radu Moldovan, șeful PSD Bistrița-Năsăud.
Personal, nu cred că pe Ciolacu l-au impresionat schelălăielile lui Zetea, tot mai mult a contat mârâiala rău prevestitoare de ciobănesc carpatin a lui Radu Moldovan, care a venit la masă și cu banii lui Traian Larionesi, milionarul bistritean supranumit și „fierastrăul codrilor”, un nene care a devenit, practic, cel mai mare tăietor și vânzător de lemne din Transilvania, cu o avere estimată la 40 de milioane de euro.
Deși acum câteva săptămâni, Gabriel Zetea mă mințea într-un sms că nu este susținătorul lui Dâncu, în fapt, Zetea a făcut echipă cu Moldovan în a-l șantaja pe Ciolacu să-l accepte de Dâncu.
Fiindcă Ciolacu a fost șantajat să îl accepte pe Dâncu, nu accept alte explicații.
Mai mult, Zetea a admis să facă un joc ieftin de cabană, vis a vis de organizația PSD Cluj, introducând-o pe sinecurista Claudia Anastase, fosta șefă a Transelectrica, pe ușa din dos a filialei clujene, după ce Clujul îi refuzase adeziunea, acceptând să o înscrie la PSD Maramureș, ca să o poată transfera spre Cluj.
Mai zăbovesc puțin asupra lui Radu Moldovan.
El a reușit o premieră: a arătat prin intervenția sa în forță că așa-zisul calcul al voturilor în CEx nu mai contează.
Nu mai contează Giurgiu sau Dolj sau Brăila sau Gorj, nu mai contează că au avut realizări electorale, nu mai contează dacă cei mai grei din PSD îl amenință pe Ciolacu cu suprimarea, căci s-a schimbat paradigma alianțelor în interiorul PSD: moldovenii i-au trădat pe sudiști pentru ardeleni, șantajul dosarelor a învins matematica voturilor din CEx.
Nimeni nu se întreabă care ar fi fost urgența introducerii chiar și al lui Dâncu pe ușa din dos al PSD Național.
Păi, uitați o variantă de lucru:
Luăm declarațiile minunat de pozitive ale lui Ponta despre Dâncu, după înscăunarea acestuia, luăm susținerea îndârjită a Gabrielei Firea făcută în timpul CEX-ului național, tot pentru Vasile Dâncu, și tragem concluzia că domnul Vasile Dâncu a reușit performanța să structurezedeja o alianță cu Ponta atât pentru Primăria Generală, pentru ca Gabriela Firea să-și ia al doilea mandat, pe care de altfel îl merită, cât și susținerea pentru moțiunea de cenzură pe care Marcel Ciolacu tot amenință că o va depune ca să dea jos Guvernul. Lui Dâncu i-o fi fost foarte greu să negocieze cu Pro Romania, avandu-l ca „adversar” pe Ucu Rus, bunul său prieten…
Dacă observați, Marcel Ciolacu a și aruncat pe piață duma că PSD are deja o propunere extraordinară de premier, în persoana unui „specialist recunoscut”.
Specialistul recunoscut poate fi și Vasile Dâncu, iar la faza asta chiar nu prea avem ce comenta, fiindcă în raport cu studiile lui Ciolacu sau Stănescu, ori ale lui Ludovic Orban, Vasile Dâncu este Zarathustra Spitama, nimeni nu poate să-i conteste lui Dâncu prestanța universitară, cărțile, calitatea de intelectual rasat.
Asta ar putea fi graba impunerii lui Dâncu atât de brutal într-o poziție cheie în PSD, și anume faptul că Profesorul avea nevoie de legitimitatea unei funcții politice solide, în cazul în care va fi desemnat premier.
Va fi însă acceptat de Klaus Iohannis? Greu de crezut că nu.
Priviți România politică ca într-un scenariu negociat deja: Klaus Iohannis și-a dorit să fie din nou președinte, a ieșit.
Se pregătește un nou proeict politic, cu Vasile Dâncu – președinte al României, în 2024.
Idem, PSD trebuie să reintre la guvernare dacă nu se mai schimbă alte calcule, pentru că PNL trebuie să se reîncarce în vederea parlamentarelor și nu o poate face erodându-se la guvernare.
Nu ignorați nici posibilitatea ca, după alegerile locale, având în vedere rezultatul foarte prost pe care PSD îl va avea și având în vedere rezultatul dezamăgitor pe care PNL îl va avea, să nu care cumva să asistăm la refacerea USL, practic, cea mai de succes alianță politică din istoria României.
După eșecurile de la alegerile locale, și PNL, și PSD se vor convinge unul pe altul ca partide, că dușmanii lor sunt USR și Pro România. Practic, România va intra într-o logică politică desenată de SUA și Europa, a alternanței la guvernare sau a consensului politic național.
Vasile Dâncu își doreste această funcție pentru a-și liniști orgoliul, fiindcă se îndreaptă spre o vârstă și o maturitate care îi cer validarea supremă.
Klaus Iohannis este absolut isterizat de greșelile făcute la Palatul Victoria și, neavând cum să-l ejecteze personal pe Ludovic Orban, că ar da rău în fata PNL-iștilor, preferă să-l trimită pe Marcel Ciolacu să se murdărească cu mazilirea lui Orban.
Ar putea rămâne Vasile Dâncu premier și după eventualele alegeri parlamentare?
Nimeni nu poate să spună asta, câtă vreme și Rareș Bogdan visează la funcția de premier.
Insă mai e mult până departe, iar funcția de premier, dacă va fi să fie a lui Dâncu, e una care-l împuterește pe orice om, a împuteri fiind vorba preferată a lui Ucu Rus, prietenul lui Dâncu, e un regionalism care înseamnă la reflexiv că cineva capătă putere, se întărește, se consolidează.
Cine se împuterește și are și minte, iar Dâncu are, greu mai pleacă de la butoane.
Cu atâtea crize și căcături în economia mondială, marile puteri care conduc oricum România nu mai au nevoie de rahaturi în această țară, ci de liniște și predictibilitate. Asta pentru că…
„România va găzdui un număr substanțial de trupe americane suplimentare, ca rezultat al noii noastre politici strategice de apărare. România este aliat-cheie în această politică strategică. Flancul de sud-est al Europei va fi pe deplin protejat de orice influență malignă. România este unul dintre pilonii și partenerii vitali din strategia de apărare a Statelor Unite și a NATO. România nu ar trebui să se îngrijoreze niciodată de integritatea și securitatea granițelor sale”, a spus CHIAR IERI ambasadorul SUA la București, Adrian Zuckerman.
PS: Eu am scris prima oară despre Vasile Dâncu faptul că ar putea fi viitorul președinte al României. Am scris asta acum 5 ani. Deși nu ne mai vorbim, și nu mă cer la împăcăciuni prin intermediul acestui text, căci mi se rupe de împăcăciuni, încă mai cred asta::