Editorial

Dacă acceptăm ca apartenența politică să țină loc de competență profesională, prefect (orice altă demnitate publică) poate fi și o maimuță

În fond, fix ca la scandalul cu OUG13, discutăm de golirea de conținut a unei legi de funcționare exact de către cei care au urlat în stradă împotriva Peeee Seeee Deeee și a lui Liviu Dragnea.

Vă sună cunoscut? ”Dreptul nu înseamnă manevrarea normelor de procedură legislativă împotriva scopului lor”. Aceasta a fost poziția publică  de dezavuare a OUG 13 din noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie 2017, a Universității de Vest din Timișoara.

Adică nu dai legi, respectiv Ordonanțe de Urgență (fără nici o urgență), pentru a goli de conținut normele de procedură legislativă – în cazul nostru, Ordonanța de politizare a funcțiilor de demnitate publică a prefectului și subprefectului, prin care nu numai că s-a renunțat la vârsta minimă de intrare în funcția publică (experiența), dar și la competențe.

În vechea lege (340/2004, articolul 9), cea ”amendată” și în 2019, scria (citez), ”Poate ocupa funcția de prefect, respectiv de subprefect, persoana care are vârsta de cel puțin 30 de ani pentru prefect, respectiv 27 de ani pentru subprefect, îndeplinește condițiile specifice prevăzute de lege pentru ocuparea funcției publice, are studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă, și o vechime în specialitatea absolvită de 5 ani, pentru prefect, respectiv 3 ani, pentru subprefect, a absolvit programe de formare și perfecționare în administrația publică, organizate, dupa caz, de Institutul Național de Administrație sau de alte instituții specializate, din țară sau străinătate, ori a dobândit titlul științific de doctor în științe juridice sau administrative.”

După ”amendarea” cu OUG Cîțu din ianuarie anul curent, legea sună așa (citez):

Poate fi numită în funcţia de prefect, respectiv de subprefect, persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

  • este cetăţean român şi are domiciliul în ţară;
  • se bucură de exerciţiul drepturilor electorale;
  • are capacitate deplină de exerciţiu;
  • nu a suferit condamnări penale, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
  • nu se regăseşte în cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 85 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancționarea corupției;
  • are studii universitare de licență absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă;
  • a absolvit programe de formare specializată în vederea numirii într-o funcţie de prefect sau subprefect, organizate de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii. Condiţia prevăzută se consideră îndeplinită în situaţia în care persoana care poate fi numită în funcţia de prefect sau subprefect a absolvit programe de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, precum şi dacă persoana a ocupat cel puţin un mandat întreg funcţia de senator sau deputat.”

Persoana vizată să îndeplinească funcția de prefect a Clujului, domnul Tasnadi Szilard (membru al UDMR Cluj), împlinește 30 de ani în 13 martie anul curent – dar experiența, calculată în vârstă, nu mai contează (până și romanii condiționau accederea în demnități publice prin parcurgerea unor stagii la care se putea candida numai după împlinirea vârstei necesare; vârsta fiind echivalentul măcar a experienței de viață). Legea a fost golită de acest impediment. Dar rămâne întrebarea: ce cursuri și când le-a absolvit domnul Tasnadi Szilard – poate se vor găsi jurnaliști să-i pună această întrebare. Că nu cred că un avocat de succes, partener la o casă titrată de avocatură, a visat într-o zi că se vor ”goli de conținut normele de procedură legislativă” fix pentru ca domnia sa să se apuce de studiile necesare pentru a deveni prefect (sau orice altă demnitate publică politizată).

Guvernul a aprobat în şedinţa de săptămâna trecută modificarea OUG 57/2019 privind Codul administrativ referitor la statutul prefectului şi subprefectului, aceste funcţii urmând să fie unele de demnitate publică, iar cei care le dețin vor putea fi membri de partid. Guvernul a adoptat această OUG în condițiile în care Constituția României arată la articolul 123 că ”atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică”.

Asta ne arată câți bani dau politicienii români pe legi. Cum stau ei să zbiere în stradă unii despre alții ”noaptea ca hoții”, dar să se comporte ca hoții atunci când ajung la Putere. Și cum prostoii de votaci români își pun ecusone în piept (de la ”plimbarea ghilimelelor”, la ”rezist”, în funcție de cum îi mână ca pe o turmă securiștii noi pe străzi).

Dar ne mai arată ceva. Că funcțiile de demnitate publică sunt atractive politic, dar nu toți politicienii au și șansa studiilor necesare pentru a accede în aceste funcții. Și atunci își dau Ordonanțe de Urgență (care o fi fiind urgența?) prin care golesc legea de conținut, tăind criteriile care țin de profesionlism.

Vorba unui bun prieten: ”Este ca atunci când Gagarin, astronautul care cândva trebuia să fie inginer aeronautic, acum e suficient să fie membru de partid – pentru că ne-am dat seama că toți astronauții sunt membri de partid.”

Dar chiar dacă admitem că astronautul este un membru al partidului (și Gagarin chiar era membru al Partidului Comunist din URSS), nu ar fi de dorit ca acesta să fie pe bune și inginer aeronautic? Până și politrucii PCURSS nu și-au permis să se cace pe profesonalism și să încalce normele de competență ca și condiții de eligibilitate.

Prefectul este o meserie profesională? E ipocrizie ticăloasă să declari că de acum ține doar de apartenența politică. Cum se face atunci (conform OUG ciuntit dat de Cîțu (de data aceasta ziua, dar tot ca hoții), supravegherea legalității, care necesită pregătire profesională (nu este cazul domnului Tasnadi Szliard, până la proba contrarie)? Reprezentarea de legalitate a guvernului în teritoriu se va putea face chiar și de o persoană care nu a citit în viața sa o lege, n-are experiență administrativă, dar i se iartă, că e politician de-al nostru din popor și a fost trecut pe repede-înainte printr-un curs de calificare la apelul bocancilor (fix ca în anii 45-65 ai secolului trecut, când se făceau până și academicienii pe puncte). Cui folosește asta?

Tuturor prostoilor care au parcurs înconjurul Pământului la câte străzi au fost mânați să străbată în 2017, când cu protestele împotriva OUG 13?

Practic s-a dat ”dezlegare la politicianism” și orice maimuță poate apăsa pe un buton pentru a se califuca ca astronaut, cu condiția să fie ”membru de partid” și să fi participat la calificare ”pe puncte” la locul de muncă.

Totuși, dacă ne uităm în ce au pritocit ziua, ca hoții, în OUG Cîțu, găsim că pe lângă fucțiile de magnitudine publică a prefectului și subprefectului, au creat-o și pe cea de sclavete care lucrează la hârtiile pe care cei doi le vor semna.

Citez: ” La nivelul instituţiei prefectului se înfiinţează funcţia de secretar general al instituţiei prefectului. Secretarul general al instituţiei prefectului este înalt funcţionar public şi se subordonează nemijlocit prefectului. Secretarul general al instituţiei prefectului este absolvent de studii superioare juridice, administrative sau științe politice. Secretarul general al instituţiei prefectului asigură conducerea operativă a instituției prefectului, precum și stabilitatea funcţionării acesteia, continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor funcţionale între compartimentele instituţiei. Secretarul general al instituției prefectului sprijină activitatea prefectului în exercitarea atribuțiilor și coordonează structura/structurile de specialitate prin care se realizează aceste atribuții.”

Iată și maimuța care apasă butonul! Noul prefect politic se poate lansa pe orbită, alături de sateliții săi, subprefecții.

Și, gata!

PS1: CULMEA, meseria de politician NU EXISTĂ în nomenclatorul de meserii. Iar bătutul din gură, nu ține loc de competențe.

PS2: Cea mai interesantă și ciudată prevedere din OUG-ul dat de Cîțu (la comanda securiștilor, firește), este eliminarea interdicției de a ocupa funcția de prefect sau subprefect de către foștii lucrători ai securității ceaușiste. Securismul n-o murit, doar continuă prin copiii și nepoțeii ”USeReI-PLUSeReI”. Degeaba s-a murit în Decembrie 1989!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *