Alexandru Bălan, cunoscut pe în online drept „Colo” a fost reținut de poliție, apoi eliberat. A fost pus sub control judiciar și nu mai are voi să posteze conținut pe internet pentru câteva luni. Este acuzat de instigare la violență și hărțuire sexuală asupra minorilor, după ce au ieșit la suprafață niște clipuri mai vechi de-ale lui, în care explică ce le-ar face el unor adolescente.
Cred că este o premieră pentru România: cineva este reținut de poliție pentru ce a spus pe internet. Amenzi s-au mai dat, dar să vedem un vlogger încătușat pentru vorbele sale cred că e o premieră. Și, cu ocazia asta, s-a creat un precedent. Periculos sau nu? Rămâne să vedem. Să jucăm alba-neagra cu perspectivele.
Perspectiva unu e despre tărâmul liber al internetului. Nu există o autoritate, cum e CNA-ul la TV, care să reglementeze discuțiile de pe internet. Orice român cu o conexiune la internet poate spune ce vrea, fără teama că va fi tras la răspundere, cel puțin teoretic. Și sunt mulți cei care zburdă liberi pe vastele câmpii ale internetului și aruncă ce cuvinte vor, că doar au dreptul de exprimare. Ar fi nevoie de o asemenea autoritate? Ar încălca libertatea de exprimare?
Asta e a doua perspectivă. Articolul 30 din Constituția României spune așa, la punctul unu: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”
Mulți cetățeni își tatuează pe minte acest drept garantat prin Constituție și defilează pe internet. „N-am jignit, am dreptul la exprimare!”, „N-am instigat la ură și violență, e dreptul meu de exprimare”, „N-am dat în cap la oameni pe stradă, mi-am exprimat opinia, e dreptul meu de exprimare!” Până unde merge, totuși, acest drept de exprimare?
La același articol 30 din Constituție, punctul șase zice așa: „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.” Iar punctul șapte zice așa: „Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”
Câți dintre cei care se bat în piept cu cărămida libertății de exprimare credeți că știu și de aceste puncte din Constituție? M-aș hazarda să afirm că foarte puțini. Că, de obicei, românii o știu doar pe aia cu drepturile, nu și cu obligațiile.
Până unde merge libertatea de exprimare pe internet? Intră opiniile lui Colo despre minore la libertate de exprimare? Susținătorii libertății de exprimare pe internet ar zice că da, dar ei uită că există în țara asta ceva numit Cod Penal, care incriminează instigarea la violență și hărțuire sexuală.
A treia perspectivă e cea socială. Ce tip de societate permite crearea unui astfel de individ? Oare nu una care și-a pierdut valorile morale? Colo și mulți alții ca el sunt produsul unei societăți aflate în derivă, care a renunțat la educație. Nu mai există repere morale, nu mai există principii, valori, non-valorile ajung modele de urmat.
O societate de can-can, în care grobianismul și nesimțirea sunt ridicate la rang de valori. O societate în care părinții își abandonează copiii pe internet și îi duc să-și facă selfie cu Vulpița. Doamna asta a devenit un idol al noii generații, dacă nu știați.
Cum poate avea un defect precum Colo peste 850 de mii de abonați pe YouTube? Foarte simplu: discursul lui, care instigă la ură și violență, limbajul suburban patologic este pe placul multor tineri pentru care bădărănismul și violența sunt valori. Interlopii sunt modele de urmat, maneliștii sunt modele în societate, să vă aduc aminte că Gigi Becali a fost pe primele locuri în top 100 cei mai importanți români din toate timpurile?
A patra perspectivă este goana după cifre care aduc bani. Colo a ales genul ăla de discurs ca să iasă în evidență. E posibil să nici nu creadă lucrurile pe care le spune, dar le spune ca să adune cifre, care i-au adus bani. La fel de posibil e ca omul să creadă tot ce spune și atunci e mult mai grav. Oricum ar fi, rețelele de socializare, guvernate de cifre, fac să dospească ego-ul în noi, pierdem contactul cu realitatea și apar astfel de monștri.
A cincea perspectivă este legată de responsabilitatea companiilor. Băiatul ăsta a avut, de-a lungul timpului, contracte de publicitate cu multe branduri, care n-au avut nicio problemă să se asocieze cu discursul lui. Să zici că tu n-ai făcut o cercetare pe ce postează băiatul și doar ai plătit reclamă, pentru că are cifre mari, este o dovadă de iresponsabilitate ieșită din comun.
Nu mai contează nimic, valorile de brand, impactul pe care îl ai în societate, mesajele pe care le trimiți consumatorului, de dragul cifrelor? Cred că e nevoie de o curățenie serioasă prin departamentele de marketing, pline de omuleți care trec like-uri, share-uri și vizualizări în excel-uri, și o întoarcere la un concept bizar, uitat de mulți: vânzările.
Susține Ziar de Cluj!
Timp de aproape 10 ani, ți-am oferit gratis articolele noastre. A venit timpul să devenim parteneri. Ziar de Cluj va implementa în curând abonamentul de 10 lei pe lună pentru toți cititorii. Pentru toți cititorii care ne respectă curajul și experiența.