Papadia creste in Europa in stare salbatica, insa secolul XX a adus-o in atentie in alimentatia umana datorita proprietatilor sale terapeutice deosebite. Puternic drenor al ficatului si veziculei biliare, papadia intervine pentru descongestionarea si tonifierea celulelor hepatice supraincarcate.
Sare in ajutorul litiazelor biliare si renale si intareste celulele renale. Este foarte eficienta ca depurativ sangvin, elimina colesterolul si amelioreaza tulburarile circulatorii. Actioneaza preventive asupra formarii varicelor si descongestioneaza hemoroizii. Este un diuretic azotat, ceea ce o recomanda in cazul cresterii ureei in sange. Este antireumatica, antianemica si alunga oboseala. Vindeca intestinele lenese si fermentatiile. Nici dermatozele de origine hepatica nu-i rezista. In plus, este un bun aliat al tratamentelor anticelulitice si impotriva obezitatii. Planta a curelor de primavara prin excelenta, papadia contine vitaminele A, B1, B3 (PP), B9 (acid folic), C, minerale – calciu, potasiu, magneziu, fosfor, sodiu, sulf, mangan -, acid palmitic, linoleic, caroten, colina, diastaze.
Cicoarea salbatica figura deja pe cele mai vechi papirusuri, cu 4000 de ani i.Hr., iar daca albastrul luminos al florilor sale ne incanta intotdeuna ochii, de la descoperirea sa, aceasta planta este considerata cel mai mare epurator al sangelui. Proprietatile varietatii “salbatice” sunt mai pronuntate decat rudele ei – andiva, cicoarea-de-gradina si scarola. Hipotonia colecistului sau “bila lenesa” beneficiaza si ea de actiunea cicoarei, care descongestioneaza ficatul si bila. Tonic general, cicoarea are actiune remineralizanta si antianemica. Actiunea sa diuretica o recomandapentru infectiile urinare si hidropizie. Este foarte eficienta pentru alinarea artritei si a crizelor de guta. Usor laxativa, cicoarea curata usor intestinele. Trateaza dermatozele, anorexia si astenia, care nu rezista proprietatilor ei nutritive. Contine vitaminele B1, B2, B3 (PP), C, K, provitamina A, minerale – calciu, potasiu, fosfor, sodiu, fier, magneziu, mangan, cupru, zinc -, aminoacizi esentiali, lipide si amidon. Radacina de cicoare cotine inulina.
Ridichea neagra sau hreanul parizienilor isi face intrarea in Franta in epoca Renasterii, cand actiunea ei colagoga (stimulent al evacuarii bilei in duoden) era cunoscuta. Este foarte eficienta prin efectele sale colecistokinetice, provocand golirea vezicii biliare. Trateaza insuficienta hepatica si alergiile. Este diuretica, aperitiva si digestive. Este un excellent tonifiant pentru copiii vu dificultati de crestere si pentru adolescentii cu astenie fizica si intelectuala. Are actiune sedativa asupra sistemului nervos si este un tonic respirator. Alina reumatismele, guta si artrita. Contine vitaminele B2, B3 (PP), B5, minerale – calciu, potasiu, magneziu, fosfor, fier – si o esenta sulfurata: rafanolul.
Efectuarea curei. Durata: 14 zile consecutive. Recomandari:
Papadiile alese pentru cura vor fi salbatice, de preferinta din specia cultivata, ale carei proprietati sunt mai putin pregnante. Sucul folosit poate fi cumparat din magazinele de produse dietetice, sub forma de fiole.
Cicoarea salbatica este preferata celorlalte specii, dar e mai greu de cules. Specia cultivata, cu frunze tinere, fragede, este mai usor de gasit pe piata. Daca nu reusiti, alegiti andiva, ciocoarea-de-gradina si scarola, chiar daca au proprietati mai putin pregnante.
Ridichea neagra, cu gustul ei picant, se consuma cruda, data pe razatoare sau taiata in rondele fine; sucul este de preferat sub forma de concentrat, in fiole, deoarece permite dozarea gustului pronuntat.
Cura propriu-zisa. La pranz si / sau la cina, dupa gustul fiecaruia: Incepe cu o farfurie mare de salata, preparata in felul urmator: amesteca in parti egale, papadie, cativa boboci, daca se poate, cicoare (salbatica sau de cultura), scarola, andiva si cicoare-de-gradina. Preparati separat sos pentru garnitura, dozat pentru o farfurie mare de salata: ½ de lingura de ulei de masline, ½ de lingura de ulei nerafinat de floarea soarelui, preparat ecologic, o lingurita de patrunjel taiat marunt, putina sare de mare nerafinata. Amestecati totul si rasturnati sosul peste salata inainte de a va apuca de mancat. Mestecati bine frunzele inainte de a le inghiti, pentru a beneficia in cea mai mare masura de proprietatle lor.
Pentru a intari actiunea depurativa si gustativa a salatei, cei care suporta usturoiul pot adauga in sos cateva crutoane frecate cu usturoi proaspat si doi catei de usturoi taiati felii.
Incepeti pranzul si cina cu un pahar de suc de legume – o fiola de suc de papadie, o fiola de suc de ridiche neagra, la care adaugati, dupa gust, daca simtiti nevoia, suc de morcovi.