Amicii ziarului

Cum va pierde Victor Ponta prezidenția – scurtă lecție de comunicare politică

După primul tur de scrutin al campaniei pentru prezidenție din 2009, președintele în funcție, Traian Băsescu obținea 32,4% din voturile concetățenilor. Contracandidații săi, Mircea Geoană și Crina Antonescu aveau 31,1%, respectiv 20% din voturi. Un calculul matematic simplu – și sondajele de opinie – indica faptul că, în turul 2, Geoană va obține lejer peste 51 dintre voturile concetățenilor săi. Unii erau chiar mai optimiști, institutul Insomar dădea drept sigure 54% rezultate în turul doi. Numai că, la numărarea rezultatelor după turul din decembrie, situația s-a răsturnat. Băsescu a obținut al doilea mandat de președinte, cu suportul a 50,3% dintre alegători.

Ce s-a întâmplat? Într-un interval de numai o săptămână, Mircea Geoană a devenit, din candidatul cu cele mai mari șanse la fotoliul de președinte, marioneta fericită care țopăia de bucurie „live”, mulțumindu-i soției pentru un post pierdut la urne. Fostul ministru de externe, etichetat pe drept cuvânt de către Ion Iliescu drept „Prostănac”, a reușit să-și dea cu stângul în dreptul sistematic.

Geoană și-a început săptămâna fatidică printr-o imensă eroare de comunicare politică și de calcul de marketing electoral. Luni, în prima zi de campanie turului doi, cineva s-a gândit că ar fi bine ca Geoană să meargă la Timișoara, pentru un eveniment de coeziune a opoziției. Liderul stângii a aterizat în epicentrul unui oraș care se considera exponentul luptei pentru lustrație și port-drapel al anti-comunismului mioritic. O astfel de acțiune nu putea decât să stârnească animozitățile unui grup extrem de vocal, al anti-comuniștilor de profesie din România. Semnarea unei alianțe, ce părea din afară un gest benefic, s-a transformat rapid într-o catastrofă comunicațională. La scurt timp după aceea, Geoană a început să piardă masiv voturile unei mari părți a ardelenilor, care au fost mobilizați în acțiuni de proteste publice față de „confiscarea” de către Geoană a principiilor „Revoluției anti-comuniste”. Mai mult, încercările disperate ale lui Geoană de a mobiliza electoratul ardelean, prin lansarea unor mesaje pacificatoare, în condițiile în care exista o alianță vădită cu UDMR, au eșuat. Ca urmare s-a văzut la vot – de exemplu peste 62% dintre clujeni au votat pentru Băsescu. În același timp, Geoană și-a alienat și electoratul radical al UDMR, pentru că în turul 2 județele din „Secuime” au înregistrat cele mai ridicate cote de absenteism din istoria post-decembristă. Cele câteva sute de mii de voturi ale maghiarimii ar fi putut face diferența la numărătoarea finală.

În aceeași perioadă a avut loc agitația vizuală din jurul filmulețului de prost gust numit „palma de la Ploiești”. Tot pseudo-evenimentul a fost un măr otrăvit. Atenția negativă acordată lui Băsescu a dezechilibrat interesul față de personajul lui Geoană, iar supralicitarea agresiunii presupuse a lui Băsescu nu a făcut decât să pregătească electoratul pentru lovitura cumplită pe care „boxerul” de la Cotroceni urma să i-o aplice contracandidatului său în dezbaterea finală.
Degeaba a cântat Geoană la Happy Hour și a pozat în atlet domestic, capabil de flotări și genuflexiuni, degeaba a fost susținut prin campanii de imagine ale celebrităților care își afirmau suportul necondiționat, imaginea lui s-a degradat rapid. Una dintre loviturile de imagine, aplicate sistematic, au fost legate de asocierea cu trecutul sovietic. Prima a fost lansarea informației conform căreia, în aprilie 2009, Mircea Geoană ar fi făcut o vizită secretă la Moscova. Cartoful fierbinte al asocierii dintre PSD și Rusia a opărit imaginea candidatului de stânga. Electoratul de dreapta a intrat în fibrilație, sub stindardul sloganului „Cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush”. Iar, pentru ca legătura să fie limpede, Geoană s-a prezentat la Biroul Electoral Central chiar la depunerea candidaturii oficiale însoțit de nimeni altul decât fostul student la Lomonosov, Ion Iliescu.

Momentul fatal, însă, s-a produs cu trei zile înainte de începerea votului. În noaptea de miercuri spre joi, chiar înainte de dezbaterea finală, Mircea Geoană a făcut cea mai mare eroare de campanie, și cea mai neplăcută baie din viața lui, petrecută tocmai în jacuzziul lui Sorin Ovidiu Vântu. Sub bagheta ofițerului sub acoperire Robert Turcescu, Traian Băsescu a fandat și l-a lichidat pe oponentul său cu o întrebare simplă, similară cu aceea pusă de Emil Constantinescu lui Ion Iliescu. În ziua arestării lui Nicolae Popa și cu numai 72 de ore înainte de încheierea scrutinului, Geoană a făcut o vizită nocturnă, documentată de paparazzi, în sălașul unui om de afaceri controversat. „V-a chemat de urgență”, a repetat cu zâmbetul său de prădător Traian Băsescu, transformând celebrul strigăt al lui al lui Zola, din J’Accuse în jacuzzi. Ciudat sau nu, scăldarea aparținea aceluiași SOV, ale cărui instrumente media bombardaseră opinia publică din România, până la refuz, cu povestea palmei aplicate acelui copil inocent. Simultan, Geoană vedea cum fotoliul prezidențial se îndepărtează tot mai mult de el, deja amețit de upercutul aplicat simbolic de către Băsescu. În cele din urmă, noaptea de 6 decembrie a adus dezastrul final; politicianul optimist a pierdut șefia partidului, a ratat șefia statului și-a stricat reputația în fața potențialilor săi susținători.

Întâmplător sau nu, urmează Victor Ponta, care a fost purtător de cuvânt al campaniei lui Mircea Geoană din 2009! Candidatul PSD părea să fi învățat lecția predecesorului său. Acesta a afirmat public că în următoarele săptămâni nu mai merge la saună, dar și Victor a început campania cu stângul. Una dintre primele sale afirmații, imediat înaintea debutului campaniei sale electorale, a fost legată de similitudinea dintre regimul Băsescu și regimul nazist. Dincolo de orice posibile asemănări, declarația a reușit să șocheze comunitatea internațională. La scurt timp au urmat perorațiile despre „a doua Mare Unire”, lansate de Alba-Iulia, care au adus protestele vehemente ale Moscovei. Premierul în funcție a recidivat cu o altă declarație șocantă, aceea că ar fi votat cu Antonescu în alegerile din 2009. Mai mult, credibilitatea personajului politic a mai primit o lovitură chiar în ziua lansării candidaturii, plasat „strategic” tocmai de ziua tânărului prezidențibil. Ceea ce a permis competiției să afirme că asistăm la o candidatură de tip nord-coreean. Și, a câta oară, tema anti-comunismului latent din opinia publică a revenit la suprafață. Mai recent, numele premierului a fost legat de scandalul Microsoft, în care Ponta s-a eschivat politicos. Acum a venit intervenția în cazul Lukoil, care va constitui o nouă armă de campanie. Pentru că orice contracandidat al lui Ponta are acum un glonț de argint, cu care va lovi în inima neagră a vampirilor pesediști – iată un om politic care intervine în procesele mândrei Justiții libere de extracție mioritică; ce va face el când va ajunge Președintele celei de-a doua republici socialiste române?

Și încă mai avem timp; mai sunt cinci săptămâni până la turul 2. Astfel că cele 42 de procente cu care Ponta conduce detașat în sondajele de opinie se vor evapora foarte repede. Pentru că, nu-i așa, fiecare pasăre pre limba ei piere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *