Bijuterie în domeniul cercetării în anii comunismului, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură, livada ”Palocsay” cum este cunoscută și astăzi, se întindea la pragul anilor 90 la peste 1.030 de hectare. De la Revoluție încoace, în urma aplicării prevederilor legilor fondului funciar s-a micșorat la 366 de hectare. Suprafață din care, în ultimii ani, s-a încercat din nou dezmembrarea prin retrocedări. Tot de atunci asistăm la un șir lung de revendicări, blocaje și amânări prin tergiversări legislative și acțiuni de inventariere.
Litigiul pe Livada Palocsay dintre felecani și USAMV este vechi și împănat de promisiuni. De altfel, în 2013, Comisia judeţeană de fond funciar a Prefecturii Cluj a dispus amendarea primarului municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, cu suma de 20.000 de lei, în calitate de preşedinte al Comisiei locale de fond funciar, pentru „tergiversarea” punerii în posesie a câtorva sute de foşti proprietari ai livezii Palocsay. Terenul de peste 1.000 de hectare al livezii Palocsay, din Cluj-Napoca, aparţinând Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, a fost revendicat în instanţă după 1990 de foştii proprietari, dar numai o parte au fost puşi în posesie. De altfel, la acea vreme, prefectul judeţului Cluj, Gheorghe Vușcan, l-a ameninţat pe Boc că îl va amenda în continuare “până va aplica legea”. Emil Boc declara atunci că nu există relaţii de subordonare între prefect şi primar şi că, atâta timp cât documentaţia nu este completă, el nu va pune în posesie pe nimeni.
Așa că, măcar la 2, 3 ani odată, “felecanii”, marii revendicatori ai acestor terenuri ies în stradă și protestează în speranța că măcar nepoții lor vor vedea împlinite promisiulnile făcute de către politicieni străbunicilor lor. Glumim, dar realitatea arată trist pentru revendicatori. Doar este evident pentru oricine că în jurul celor o mie de hectare din vecinătatea Clujului, interesele imobiliare au căpătat proporții uriașe.
Foștii proprietari sau urmașii acestora au încercat ani la rând să obțină în instanță retrocedarea terenurilor din Palocsay. Cu succese mai mici sau deloc. În general, punerile în posesie pe fostele amplasamente s-au făcut cu mare greutate iar în unele loturi din vechea livadă au și răsărit construcții, în timp ce celorlalți, care se consideră îndreptățiți la retrocedări, li s-au făcut propuneri de despăgubiri, pe care nimeni nu le-a acceptat.
În martie 2008, am avut parte de un alt episod al acestei telenovele. Toți cei implicați în “telenovela Palocsay” s-a adunat în parcarea de pe drumul european (E) 60, pentru punerile în posesie. Au fost prezenţi primarul Emil Boc, viceprimarul Boros Janos, consilierii locali UDMR Laszlo Attila (pe atunci preşedinte UDMR Cluj) şi Irsay Miklos, consilierul judeţean PD-L Alexandru Coroian, reprezentanţi ai Camerei Agricole, primarul din Feleacu, Ioan Tanţău, şi revendicatorii. “Nimeni nu semnează nimic decât pe vechiul amplasament”, a fost cuvântul de ordine trasat de Vasile Balea, pe atunci primarul din Feleac, explicând faptul că reprezentanţii Comisiei Locale de Fond Funciar au lucrat doar la cererile depuse de oameni pe Legea nr. 18 din 1991 şi nu le-au comasat cu cele pe Legea nr. 247/2005, fapt ce va duce la crearea unor situaţii fără ieşire pentru proprietarii care solicită retrocedarea pe vechile amplasamente.
“Noi o să rămânem fără teren şi o să ne trezim că alţii vor avea titluri pe terenurile din cărţile funciare pe care le avem”, afirma, la vremea respectivă, Balea.
Primul apostrofat a fost fostul viceprimar Boros Janos.
“Nu mai minţiţi, domnule Boros, împărţirea terenurile s-a făcut după cum aţi vrut dumneavoastră”, au strigat felecanii.
Așa că a intervenit Emil Boc:
“Daţi-le înapoi (terenurile – n.red.) dacă nu vă trebuie şi nu semnaţi. Tăceţi un pic din gură. Oamenii de la Camera Agricolă lucrează zi şi noapte de trei luni la verificarea dosarelor şi nu merită să-i trataţi aşa. Numai civilizat şi ordonat. Dacă vreţi să faceţi obiecţii, să le faceţi în scris. Nici Dumnezeu nu poate mulţumi pe toată lumea. Este o situaţie întocmită pentru 4,5 hectare, după verificări în colaborare cu Primăria din Feleacu”, le-a spus Boc felecanilor.
La afirmația felecanilor că Primăria Cluj-Napoca acționează după o lege din 1991, fără să verifice şi dosarele pe 247, că prima lege s-a bazat pe registre agricole care nu reflectă situaţii reale, şi nu pe cărţile funciare, care sunt oglinda proprietăţii, răspunsul a venit din partea secretarului municipiului Cluj, Aurora Ţărmure, care a declarat că Primăria vrea să onoreze întâi persoanele validate în Anexa nr. 34, pe Legea nr. 18, după care va trece la cererile pe 247, anexă din care peste 290 de poziţii sunt de competenţa Comisiei Locale de Fond Funciar Cluj-Napoca. Din replica felecanilor, se vede că și în 2008, funcționarii municipalității clujene munceau mult și degeaba:
“Anexele 34 şi 39 sunt prelungiri la Anexa 19. Vreţi să faceţi măsurători de două ori pentru acelaşi teren. Muncă publică degeaba. Suntem în 2008 şi acum, după ce a apărut legea privind reforma proprietăţii din 2005, mergeţi pe o lege din 1991”.
În stilul caracteristic al lui Emil Boc, când rămâne fără argumente, și acest episod s-a finalizat cu promisiunea convocării unei ședințe “mâine” și cu “să vedem despre ce este vorba”.
Trebuie precizat că şi în 2007 Primăria Cluj a mai avut o tentativă de punere în posesie a felecanilor pe Trupul Stânii, însă fără rezultat, la acea vreme municipalitatea declarând că nu are specialişti topografi care să măsoare şi să parceleze terenul. La câteva luni bune după aceea, Primăria a organizat o licitaţie şi a angajat o firmă sprecializată în parcelare. însă nici cu datele obţinute în urma măsurătorilor societăţii nu s-a reuşit punerea în posesie a revendicatorilor.
Primăria Cluj-Napoca a cerut, în anul 2012, Ministerului Agriculturii, dar și Parlamentului României, trecerea din domeniul public în cel privat al statului a peste 75 de hectare de teren (Trupul Centru Sere al Stațiunii de Cercetare de la Cluj), pentru a pune în aplicare sentințe definitive și irevocabile obținute de proprietari în instanță. Reprezentanții Stațiunii de Cercetare au contestat atunci la rândul lor solicitarea motivând că terenurile sunt în proprietatea publică a statului și în administrarea stațiunii încă din 1956. Mai mult, conducerea interimară a instituției a adus precizări și a subliniat că foștii proprietari fuseseră despăgubiți cu terenuri la schimb, în perioada 1953-1959. Potrivit acestora, terenurile vizate pentru retrocedare sunt indispensabile acțiunii de cercetare, în perimetrul în discuție aflându-se colecțiile de pomi fructiferi, trandafiri și plante decorative, precum și câmpurile experimentale.
Terenurile în litigiu au trecut în proprietatea statului român şi în administrarea staţiunii prin decretul de expropriere 384/1956, fostii proprietari fiind despăgubiţi prin acordarea de terenuri din rezerva de stat. Interesul pentru aceste terenuri este justificat şi prin faptul că terenurile în litigiu se află în administrarea staţiunii şi constituie fundamentul activităţii de cercetare şi producere de seminţe din categorii biologice superioare”, a precizat directorul interimar al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă, Eugenia Hărşan.
366 de hectare minus 169 retrocedate… cui rămân celelalte 197 de hectare?
Reorganizarea stațiunii a fost cerută încă din 2009, în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară. Instituția responsabilă, Ministerul Educației a întârziat procedurile care ar fi făcut posibilă reînființarea stațiunii pe o suprafață de 169 de hectare, suprafața minim obligatorie necesară desfășurării în condiții optime a activității de cercetare, potrivit prevederilor Legii 45 din 2009, Legea Cercetării.
Luna octombrie a anului 2015 (remarcați viteza de reacție a decidenților!) a adus și decizia prin care Stațiunea a intrat în administrarea operativă a USAMV și a început procedura de reorganizare, redenumire, precum și demararea de noi proiecte. (Vom reveni cu amănunte pe acest subiect și cu declarațiile noii conduceri ai ”Stațiunii Didactice Experimentale”)
De aproape 3 decenii livada Palocsay este un adevărat „teatru de război”. Luptele se dau între autoritățile locale și cei peste 400 de clujeni din comuna Feleacu care susțin că trebuiau să reintre în posesia acestor terenuri încă din 2003, etapă de punere în posesie care nu s-a finalizat nici astăzi.
Potrivit unor surse, din cele 366 de hectare, pentru activitatea de cercetare au rămas, consfințite prin prevederile legii, 169. De retrocedat, ar mai fi 197. Această suprafață de teren este însă în proprietatea publică a statului.
Poate expresia “proprietatea publică a statului” nu vă spune nimic, dar nu se poate nimeni atinge de suprafața de teren din domeniul public al statului, fără o Hotărâre de Guvern care să permită acest transfer. Ori așa ceva încă nu s-a întâmplat. Mai mult, nici cereri sau alte documente din partea foștilor proprietari nu au fost înaintate – adică au fost înaintate dar nu cu respectarea tuturor prevederilor legale. Cele două comisii de fond funciar, locală respectiv județeană, ar mai avea etape de parcurs: studierea fiecărui dosar, avizele reprezentanților Agenției Domeniilor Statului, ai Oficiului pentru Cadastru etc. La peste 20 de ani de la prima punere în posesie!
Problema retrocedărilor din fosta livadă Palocsay pare să se încâlcească cu fiecare an care trece. Părțile implicate acuză când interese imobiliare și ”investitori misteroși”, când rea credință sau dezinteres.
Ziar de Cluj l-a contactat telefonic și pe prefectul județului Cluj, Aurel Cherecheș, cel care, în urma protestelor de ieri, și-a stabilit o întâlnire de lucru cu felecanii pentru ziua de miercuri. Până la ora publicării materialului nu am primit un răspuns. Oricum vom reveni cu istoricul declarațiilor politicienilor clujeni de-a lungul anilor, cu hărniciile de imagine din anii de debut în administrație ai lui Emil Boc și Alin Tișe.
Până atunci, să țineți minte anul 1935. Este anul în care Rudolf Palocsay a cumpărat un teren aflat lângă drumul care ducea spre satul Borhanci. Acesta a fost “biolog, Laureat al Premiului de Stat”, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice, director al Stațiunii Experimentale Horti-Viticole Cluj. După instaurarea regimului comunist, în 1949, cel al cărui nume va deveni sinonim cu fascinația pentru plante, cercetare și descoperiri științifice noi, a început să țină cursuri la Facultatea de Agronomie, sau practică în propria grădină. Restul a devenit istorie.