Să ne lămurim de la început: cea mai corectă metodă de a-ţi demonstra patriotismul, este să îţi cunoşti limba maternă şi, atunci când o grafiezi, să o faci corect gramatical. Din respect pentru mame, pentru cei care te-au educat, pentru Patrie. Când cratima devine opţională ca şi semnalizarea la „beemveu”, patriotismul este un simplu abţibild lipit pe parbriz.
Patru zile de înjurături încasate pe Facebook din partea celor care spun că au votat cu Alianţa pentru Unirea Românilor mi-au revelat doar agramatism, agresivitate, idioţenie utilă, analfabetism politic şi foarte multă ură. Putem vorbi despre o Uniune a Românilor Agramaţi şi despre faptul că, privit din afara oglinzii în care-şi se oglindesc ei noile chipuri cioplite, AUR este URA cu care şi-au votat noii amăgitori în numele „patriotismului”, „creştinismului”, „solidarităţii” şi „românismului”, o parte dintre exilaţii României. Ei se dau creştini, dar nu cunosc dragostea faţă de semen. Dacă intri în Biserică, baţi mătănii în preajma oricărui lăcaş de cult şi ai 10 kile de cruciuliţe la oglinda retrovrizoare, nu înseamnă că eşti creştin.
De la morţii-mi penetraţi prin toate orificiile, la lagăre, împuşcat public şi executat canale, mi „sau” urat toate cele în numele „patriotismului”, „creştinismului”, „solidarităţii” şi „românismului”.
Iar când am aflat că, prin votul lor, au trimis în Parlament cele două slugi ale lui Ceauşescu cu mâinile pătate de sângele tinerilor din Decembrie 1989, Roman şi Tobă, mi s-au terminat părerile.
Le-am citit „platforma ideologică”. Am aflat că „Corectitudinea politică este o formă camuflată a plăgii neomarxiste”. Că „Creștinismul este persecutat”. Doar că ei îl persecută la fel ca cei pe care-i acuză de persecuţie, prin atitudini xenofobe şi izolaţioniste. Ei sunt ca cei ascunşi în mulţimea care l-a aclamat pe Iisus de Florii, apoi l-au condamnat la moarte, în numele „patriotismului”, o săptămână mai târziu. Patriotismul nu exclude dragostea faţă de semeni, toleranţa şamd. Numai naţionalism-socialismul (din aceeaşi rădăcină cu fascismul) s-a mai mascat în patriotism.
„Formula primordială a căsătoriei este perechea alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie”. Iar „ideologia de gen care este o aberaţie teoretică care descinde din oficina actuală a activiștilor neomarxisti”. Şi, fireşte: „Uniunea Europeană este un imperiu socialist de ordin federal”. Practic, ca să-l citez pe amicul meu „Mathias Rex”, AUR este un fel de Jobbik pentru căţăraţii pe Tricolor din România. Azi, mâine, după ce devin un FIDESZ românesc (prin „intelectualizare”), aflăm că sunt sponsorizaţi de LudoViktor Orban…, care s-a săturat de UDMR. Că prea s-au dâmboviţat politicienii acestei formaţiuni.
Am remarcat însă şi comentariile de genul: „ne-aţi abandonat în străinătate să le îngijim toate babele nebune”…
Din acest punct de vedere sunt bucuros că au intrat cei de la AUR în Parlament – chiar şi aşa, căţăraţi pe Tricolor şi manipulând analfabetismul funcţional al unor amărâţi din Ţară şi din Diaspora. Așa măcar se vede că oamenii abandonaţi de Statul mafiot român chiar există. 500.000 oameni nu e nici foarte mult, dar nici extrem de puțin. Măcar i-o fi acoperind pe părinţii celor 255.000 de copii care merg în fiecare seară flămânzi la culcare. În niciun caz nu-i acoperă, ca reprezentare, pe cei aproape 5 milioane de români care trăiesc în sărăcie, în timp 100 de mii de români sug, cu nesimţire, pensii şi afaceri cu statul.
De pe vremea Guvernului Mătuşii Tamara, România este ca un tren din care „naşii” partidelor politice tot îi dau jos pe amărăştenii care-i deranjează pe călătorii de la clasa a I-a cu milogeala, lipsa lor de prezent şi viitor şi zdrenţele lor care put de le mută nasul distinşilor călători. Nu există nicio diferenţă „de platformă-program” între „naşii” partidelor politice româneşti în ceea ce-i priveşte pe aceşti amărăşteni. Numai „naşul” PSD, în timp ce-l dădea jos din tren pe amărăştean, îl mai bătea a înţelegere pe umăr şi-i mai întindea câte un chiştoc de țigară şi o sticluţă „cu mitilic” să tragă o duşcă. După Decembrie 1989 partidele politice din România au aplicat numai segregare și s-au opintit în legi doar cât să ridice ziduri ziduri între #Mi_se_Cuvinii de Partid şi de Stat, #Capitaliştii_de_Cumetrie, #NimeniClaturişti și poporul de amărăşteni care „pute” şi numai să cerşească ştie, dom’le, „unul n-ar pune mâna să muncească!”
Cei mai mulți politicieni români sunt atât de a-funcţionali, analfabeţi și incoerenți când comunică cu românii, încât de ce să te mai miri de adulatorii lor? E imposibil să-i deosebești. Este plină politica românească de disciplinaţi şi mărşăluitori de partid, fără creier și o minimă alfabetizare.
Şi, gata!