Cum s-ar putea evita un jaf la drumul mare pe cele 79,9 miliarde de euro de la Uniunea Europeană? Poate punând procurorii ca ordonatori principali de credite…
Altfel tare cred că Kovesi va avea din nou de lucru în România.
Bun, România va primi de la Uniunea Europeană 79,9 miliarde de euro pentru 2020-2027. Din care: 47 de miliarde de euro vin pentru programele de coeziune, dezvoltare rurală, cercetare şi sănătate, agricultură sau tranziţie justă, iar 29,9 miliarde de euro sunt bani din Fondul de Recuperare şi Rezilienţă post-pandemie.
Vă place ce denumiri demne de “Cântarea Europei” au programele din care vin banii: “dezvoltare rurală”, “coeziune”, “tranziţie justă”?
Ei bine, banii pentru depăşirea crizei COVID vor putea fi accesaţi chiar din această toamnă, dacă o mai prindem, la cât de inconştienţi sunt politicienii noştri. Şi, oricum, pentru a beneficia de aceste fonduri, România urmează să îşi modifice Planul de relansare economică.
Şi credeţi că ar fi vreo problemă să se facă un masterplan de cheltuire a banului venit moca de la Uniunea Europeană? De 30 de ani tot într-un masterplan o ducem.
Avem 79,9 miliarde de euro pentru infrastructura României?
Cred că deja sunt beţi toţi cei din firmele de casă ale regiilor, deconcentratelor, primăriilor şi consiliilor judeţene specializate în studii de pre-post şi fezabilitate.
Va fi dezmăţ de studii de fezabilitate din toate poziţiile.
Se va păşi pe covoare de studii inutile în marea lor majoritate că vor „zice”, cu copy-paste, fix ce ziceau şi celelalte pe care se adună praful prin sertarele administraţiilor publice centrale şi locale an după an, de 30 de ani.
România, tot bantustan va rămâne.
De 30 de ani, fiecare ministru n-a prea făcut altceva pentru infrastructura din România decât să-și calculeze procentele șpăgii.
Căci noi suntem obişnuiţi deja cu faptul că miliardele de euro care au venit până acum în România pur şi simplu s-au risipit pe mii de programe POSDRU sau, acum, POCA – de recalificare profesională (care, de fapt, nu şi-au atins scopul), traininguri de antreprenoriat închipuite, sau studii de dezvoltare care au rămas în sertarele consiliilor judeţene sau ale primăriilor.
Până şi Dan Barna ştie despre ce anume vorbesc, doar şi-a tras şi domnia sa beneficii din astfel de „întreprinderi”.
Cred că s-ar putea schimba ceva din lanţul parandărăturilor dacă beneficiarii (de exemplu): compania de drumuri, compania de căi ferate, firme private, primării sau consilii judeţene, s-ar apuca să cheltuie bani chiar pe: şosele, căi ferate, pe vagoane şi locomotive, pe echipamente şi utilaje de vârf, pe software, pe spitale sau campusuri şcolare. Şi abia apoi s-ar duce la UE cu factura: iată, am dat 100 milioane de euro, iată trenul, iată echipamentul, iată şcoala, iată şoseaua. Decontaţi suta de milioane de euro pe care am cheltuit-o pe speze proprii, cu capital împrumutat sau de la buget, ca să-mi achit datoriile şi s-o iau de la capăt.
Aşa ar arăta normalitatea. Dar nu cred că există viaţă fără de parandărăt pe fonduri administrate de actuala clasă politică.
Dar am o veste extrem de bună şi pentru populimea contribuabilă a României: jumătate din banii pentru relansare economică provin din împrumuturi. Aşa că, în următorii ani, populimea contribuabilă a României va trebui să se aştepte la înmulţirea şi diversificarea taxelor şi impozitelor. Pentru că banii care se vor neantiza în buzunarele Pilelor, Cunoştinţelor şi Relaţiilor celor care conduc România de 30 de ani vor trebui înapoiaţi creditorilor.
Prin urmare, limbile (pardon, laudele) liberale opintite-n servieta cu parale cu care preşedintele Klaus Iohannis s-ar fi întors de la Bruxelles, ar trebui înjumătăţite.
Şi, gata!