Cum facem din tema respectării dreptului la locuire un subiect de interes public? VIDEO

De ce tema locuirii improprii este o temă de interes public?

Care este rolul mijloacelor de informare, a mass-mediei în contextul evacuărilor forțate?

Și cum facem din tema respectării dreptului la locuire o temă publică. 

***
Potrivit temei anunțate, „Să facem din evacuările forțate o temă de interes public: rolul presei”, suntem chemați la o încercare de a oferi câteva răspunsuri acestor întrebări.  

Problema cere o nuanțare – absența deschiderii spre celălalt, accentuată poate și de contextul pandemic care propune așa-numita „distanțare socială”, face ca preocuparea pentru situația familiilor defavorizate, lipsite de resurse financiare, pentru situația lipsită de echitate cu care se confruntă comunitatea romilor din Cluj, de la Pata Rât, să fie una redusă

În fond, vulnerabilitatea este aceeași. 

Situația unei comunități – comunitatea de romi, fie de la Pata Rât, fie de pe alte câteva străzi din municipiu - reflectă starea de fapt a întregii comunități. Iar aceasta este cel puțin simptomatică. 

Și este de-a dreptul năucitor cum lipsa de empatie ne face să nu înțelegem că vulnerabilitatea cu care se confruntă familiile de romi de la Pata Rât, dar nu numai, ci de pe întreg cuprinsul țării, este și vulnerabilitatea căreia trebuie să-i facă față orice clujean, orice cetățean român: condițiile improprii de locuire și riscul de a nu fi capabil, de a nu fi în măsură să facă față chiriei lunare, ratei lunare, mai nou riscului iminent de a nu te putea achita de cheltuielile lunare legate de gaz, energie etc, facturi, deci riscului de a fi evacuat – sau de a te autoevacua – din locuința unde stai cu chirie, din locuința pentru care trebuie să plătești o rată până la 60 de ani.

Vulnerabilitatea și riscurile sunt aceleași. Doar capacitatea noastră de a urmări aceste similitudini poate fi limitată. 

De fapt, în foarte bună măsură, riscurile sunt ori pot fi resimțite și de proprietari: de proprietarii de apartamente modeste, învechite, care de asemenea trebuie să-și achite taxele/impozitele către stat, tot mai mari. 

Iar dacă este să fim corecți și să spunem lucrurilor pe nume, „ghetoizarea” nu este resimțită doar la periferie, ci chiar în interiorul municipiului Cluj-Napoca, în cartiere. Fie că intrați în zona cartierului Mărăști, fie în Mănăștur, Iris, Someșeni și, dacă dăm poleiala publicitară deoparte, avem o anumită imagine a abandonului, colorat ici acolo de băncuțe smart, platforme de colectare a gunoaielor ceva mai noi, dar să fim sinceri – acestea sunt schimbări de suprafață, realizate destul de târziu. În rest, în mod substanțial, cartierele reflectă această imagine a „ghetoizării”.

Ca o ilustrare a faptului că protecția socială ca mecanism nu funcționează în România, deci nici în orașul smart Cluj-Napoca, comunitatea de romi de la Pata Rât își duce traiul în imediata apropiere a depozitelor de gunoi. Se poate imagina un tablou mai grotesc? 

Vedem situația din Afganistan ori din Siria, tema refugiaților, încercările concertate ale statelor, instituțiilor, de a oferi soluții. Ei bine, și în cazul nostru, al Clujului, sunt necesare asemenea măsuri concertate, asumate de autorități și societate. 

Soluțiile autorităților locale sunt: educația – clamată, promovată la nivel declarativ și programul de susținere a plății chiriei în cazul unora dintre romii care îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru a se înscrie în concursul de dobândire a unei locuințe sociale. 

“ocuparea abuzivă” – reprezintă un criteriu de neeligibilitate, de atribuire de locuințe sociale, chiar dacă asta este un abuz atât față de solicitanți, cât și față de legislația în vigoare. 

***

Haideți să ne reamintim câteva dintre evacuările cele mai scandaloase, lipsite de umanitate, care s-au înscris în politica administrativă a Clujului ultimilor 2-3 ani:

Evacuări Cluj-Napoca:

Familia Lăcătuș de pe str Anton Pann nr 22 – evacuată în 6 iunie 2018, într-o zi de miercuri.
Familia a locuit într-un subsol vreme de 22 de ani. După ce a tolerat situația, fără prea multe alte soluții, Primăria i-a evacuat. 

VIDEO O familie cu 3 copii a fost evacuată de Primăria Cluj-Napoca, după ce vreme de 22 de ani nu a vrut să știe că un imobil este ocupat abuziv

O altă evacuare a avut loc în 2 aprilie 2019 – este vorba de un număr de 25 de membri, dintre care 10 minori, familia Mărincuș și alții. Evacuare de pe str Vlad Țepeș, dintr-o clădire ce a fost retrocedată Bisericii Reformate din Someșeni printr-o hotărâre judecătorească din 2013. 

Evacuarea forțată a romilor continuă. Eparhia Reformată din Ardeal a apelat la structurile de forță VIDEO

În 20 mai 2021 – familiile de romi de pe str Meșterul Manole, unde era și un copil cu hanidcap, au fost evacuate silit, cu jandarmi și spray lacrimogen folosit în mod abuziv. Este vorba de familia Lingurar și alții. 

Primăria și-a dat jos masca și evacuează forțat familiile de romi. Jandarmii au folosit în mod abuziv spray lacrimogen VIDEO

Cel mai recent caz – din septembrie 2021 -  Lara, fetița de numai 3 ani, era acționată în judecată de Primăria Cluj-Napoca, împreună cu tatăl ei, pentru că ar fi ocupat abuziv o locuință. 

Lara, fetița de 3 ani acționată în judecată de Primăria Cluj-Napoca, în fața instanței: „Mami, îmi este rușine”. Judecător: „Să nu-ți fie frică!”

***
În acest context, rolul presei vizează respectarea drepturilor omului, atunci când aceste drepturi sunt încălcate, fiind vorba de ceea ce se înscrie în - human rights journalism - правозащитная журналистика.

Dacă este să vorbim de România, putem lua cazul concret al Clujului în acest sens, atunci asemenea teme precum respectarea drepturilor omulu reprezintă o ramură însemnată, aparte a jurnalismului. 

Ori, nu este vorba doar despre simpla informare a opiniei publice, a cetățenilor. 

Atunci când în Clujul 2021 au loc evacuări – de bună seamă, forțate – trebuie să observăm aici ciclicitatea și modul în care se repetă evenimentele: în decembrie 2010 familii întregi de romi erau strămutate dintr-o zonă într-alta, iar acum în mod similar, dar aproape că individual, persoane ori familii de romi sunt evacuate din locuințele de stat, iar aceste așa-numite antecedente îi vor urmări pe evacuați care vor fi din start defavorizați în privința unei ulterioare solicitări legale pentru asigurarea unei locuințe sociale. 

Revenind, putem spune că această problemă socială nerezolvată de mai bine de 15 ani în cazul Clujului, punctual, dă seama de faptul că din punct de vedere moral, cultural și, de ce nu, juridic, adică a cunoașterii drepturilor și a recunoașterii încălcării acestora, orașul n u se ridică la măsura dezvoltării tehnologice pe care o clamează. 

Adică, orașul devine unul „smart”, inteligent, cochet, dar tot mai puțin uman, deschis la problemele nerezolvate pe care le poartă. Iar acestea sunt de natură socială. 

În mod evident, una dintre sarcinile jurnalismului constă în apărarea drepturilor omului atunci când acestea sunt încălcate.  

***
După evacuări – consilierea

O altă problemă: traumele/traumatismele asociate evacuărilor. 

Cine îi consiliază, sau poate chiar, consolează, pe cei evacuați, deveniți, efectiv, paria societății – întrucât statul român, prin autoritățile locale, prin Hotărârile Consiliului local Cluj-Napoca, le refuză dreptul de a mai beneficia de o locuință socială întrucât ar fi ocupat în mod abuziv o locuință improprie, infectă? 

Deci, să fim atenți: statul pedepsește ocuparea abuzivă a unei locuințe, dar nu o face atunci când evacuarea este una abuzivă, adică nu sancționează abuzul exercitat în cazul evacuărilor – a se vedea cazul evacuării de pe str Meșterul Manole unde organul de control a folosit spray lacrimogen, chiar dacă în locuința executată silit erau și copii minori. 

Ce rol joacă autoritățile în viitorul copiilor care suportă consecințele de pe urma evacuărilor?

Ce viitor au acești copii? Este o întrebare care trebuie formulată. 

Ce răspuns au autoritățile la solicitările, presiunea ONG-urilor, a mass-mediei?

Sunt o serie de măsuri pe care administrația le ia – sprijin pentru plata chiriei, îndemnul la educație în mediile defavorizate și un bloc cu 12 apartamente – să reținem: 12 apartamente – pe strada Ghimeșului, un proiect care a durat câțiva ani. Dar, în principiu, calitatea vieții este proiectată în viitor. 

***
Lipsa de deschidere, indiferența și opacitatea la problema locuirii și a riscului evacuărilor pot fi confruntate în timp doar printr-o continuă informare, sensibilizare și contextualizare a problemelor cu care se confruntă marginalii, exclușii. 

Prin implicarea în mecanismele de decizie de la nivel local. 

Iar în privința educației – și aici poate că ar merita să avem o discuție distinctă, sunt necesare proiecte cu caracter pedagogic care să fie aplicate la firul ierbii, direct în comunitățile de romi. 

 

 

*** text prezentat în cadrul dezbaterii organizate de CășiSocialeACUM!. Detalii AICI. 

 

 

 

 

Adauga comentariu