Duminica dimineata, ora 10. Baietii din comunitatea Padre Pio s-au adunat a cincea saptamana la rand sa distribuie painea si alimentele donate de oamenii inimosi catre saracii Clujului. Nu mai ofera doar paine ci si conserve, alimente de baza, dulciuri si imbracaminte. Au familii care se bazeaza pe vizita lor si ii asteapta in fiecare duminica, in timp ce cu altii se intalnesc pentru prima data. Alimentele sunt insirate pe masa si se fac pachetele. De aceasta data celor trei baieti, Lucian, Cristi si Marius, insotiti de fotograful Vasile Antonie, li s-a alaturat si Alina, una dintre donatorii de saptamana aceasta.
“Asta e pentru batranica de pe Fagului, ea nu mananca dulciuri, sa ii punem niste banane”, spune Lucian, in timp ce pregateste pachetele cu Alina.
Au sapte familii de nevoiasi de vizitat astazi, trei centre pentru oameni fara adapost si ce mai apare pe parcurs.
“Noi am strans bani la serviciu intre colegi si am cumparat vreo 50 de paini, pateuri, cornuri. Am vazut pe Facebook campania si am vrut sa ajutam. Am vrut sa ma si implic, sa vin sa ii ajut pentru ca am timp”, explica Alina.
In timp ce pachetele se inmultesc Cristi suna familiile care urmeaza sa primeasca vizita lui Padre Pio. In plase ajung pe langa alimente si cateva haine, jucarii si pungulite cu detergent.
“Am niste haine, as vrea si eu sa va ajut”, spune o doamna care intra in atelierul baietilor.
Intr-o ora sortarea e gata, soseste si Marius, tocmai la timp sa ajute la incarcatul masinilor. Parca din pamant apare o femeie batrana, imbracata in haine ponosite si murdare. Primeste o paine si cateva pateuri, dar nu e multumita.
“Dati zece lei pentru mama Catalina! Dati-mi bani pentru Mateiu meu! Dati-mi de mancare! Da’ ce? Sa manc pita cu pateu? Pateu-i pamant de rame, stiu eu asta de la Constanta. Dati-mi zece lei, daca nu-mi dati, arunc astea! O sa va bata Dumnezeu si o sa ajungeti in cimitir!!!”, blestema femeia, in timp ce se indeparteaza cu punga cu alimente.
“Asa sunt unii oameni, nu avem ce sa le facem. Noi ne facem datoria”, spun baietii si pornim.
Prima oprire e la centrul Bisericii Greco Catolice de pe strada Petofi Sandor, casa pentru sapte suflete.
“Parintele e la slujba, intotdeauna merge. Oare cu ce sa va servim?”, spun cei doi batranei simpatici.
Ne oprim in Piata Abator. O colega de serviciu de-a lui Lucian ne ghideaza la cativa amarati care vietuiesc in zona, dar il intalnim si pe Emil Pintea la tomberoane, care sorteaza deseurile pentru firma de salubrizare. Isi scoate mandru legitimatia, sa ne dovedeasca.
“Ce zi buna sa am? Ca la gunoi, ca asta fac, sortez pe aici. Multumesc frumos”, spune el cand primeste o franezela si un pateu de la Alina.
Peste drum, intr-o fosta ghena a blocului locuieste doamna Estera de 14 ani. Are loc doar cat sa se dea jos din pat si sa deschida usa. Isi cere scuze pentru dezordine, dar a fost operata la picior, nu prea poate face mare lucru.
“Am un stafilococ auriu, numai cu augmentin se poate trata. Am intrebat medicul clar, ce sanse am si mi-a spus ca se poate ajunge la amputarea piciorului. Acum iau medicamentele, le cumpara o vecina din mila, ca nu pot sa spun ca din prietenie sau altceva, din mila”, spune femeia si ochii i se inunda cu lacrimi.
Sta singura de cativa ani, de cand barbatul cu care traia nu mai este, si nu are niciun venit.
“Cu butelia asta ma incalzeam, dar s-a stricat si scapa gaz. Mi-e frica sa ii mai dau drumul”, spune ea.
Urmatoarea oprire e pe strada Byron, unde o familie cu doi copii mici ii asteapta pe baieti saptamana de saptamana. Pe langa alimente, acestia vin cu hainute si chiar cu un scaun de masa pentru bebelusi.
Sunt tineri amandoi, el 29, ea 25 si traiesc intr-o garsoniera minuscula, impreuna cu cei doi copilasi. Flaviu are trei ani si cei mai frumosi ochi negri. E incantat nevoie mare de jucariile si dulciurile primite, ii cunoaste deja pe vizitatorii de duminica.
Capul familiei castiga 400 de lei pe luna, face curatenie in mall. Chiria este 370 de lei lunar.
“Mai merg la piata si descarc marfa, mai castig de acolo, sa putem trai”, spune el rusinat, dar ii stralucesc ochii atunci cand vorbeste de copii.
Un etaj mai jos locuieste cumnata lui, singura cu doi baietei de crescut. Tatal i-a parasit, iar ea ii creste din ajutorul social de 270 de lei. Chiria e tot 370, dar femeia spune ca are noroc de un proprietar intelegator, care o mai pasuieste.
“Lucrez la Primarie de la 8 la 12 pentru ajutorul social si am reducere, am noroc ca nu platesc gaz. Platesc doar curentul”, spune ea.
Baietii, de clasa a II-a si a III-a, primesc cate o ciocolatica din pungile cu bunatati, dar nu indraznesc sa o desfaca. Stau cuminti cu ochii la mama lor, care nu conteneste sa ii laude cat sunt de cuminti si cum o ajuta.
La Centrul pentru persoane fara adapost de pe Oasului atmosfera e apasatoare. Multi sunt in pat, cu starea de sanatate precara, altii sunt plecati.
“Du-te, tu, sa-ti dea pita daca vrei! Mie nu-mi trebuie, o paine e 50 de bani, orice amarat isi permite”, spune un tanar cu aere de smecher si tatuajele la vedere.
Sunt 41 de oameni inregistrati in camere si alti opt pe hol. “Astia is veniti acuma, tre’ sa vada ce-i cu ei”, explica politistul local de serviciu.
“Multumim frumos, da’ niste adidasi nu mi-ati adus? 37-38 mi-ar trebui”, spune o tanara vopsita blond.
La celalalt centru al Primariei, pe Dragos Voda, sala de mese se umple intr-o clipa cum aud oamenii ca au venit baietii cu alimentele. Se inghesuie la masa, dar nici unul nu ar lua mai mult decat i se da.
“Un mar am luat, domnu’. Uitati! Asa e corect, sa ramana pentru toata lumea”, spune una dintre femei.
“Ioi, ca ieri nici paine nu am avut”, se plange alta.
Bucuria e si mai mare cand se golesc sacii cu haine. Parca e dimineata de Craciun si sub brad toata lumea isi gaseste cadoul mult dorit.
“Vesta asta mi-e buna, un pic cam grasa pentru mine, dar am un costum negru, stii costumul meu negru, si se potriveste. Voi arata ca un presedinte. Sa va dea Dumnezeu sanatate si sa castige Halep! Sa mai veniti pe la noi, da’ ceva dinti rai nu gasiti pe undeva?”, spune un batranel sugubat.
Ana, un alt beneficiar isi doreste sa ajunga la Romanii au Talent. Stie sa cante si fuge bucuroasa cu bratul de haine in camera ei ca sa isi aduca telefonul si castile, sa ne cante ceva.
“No, stati ca acum incepe. Trebuie sa ma acompanieze cineva”, spune ea si incepe.
Canta din toata inima, cu ochii inchisi, nici nu mai conteaza ca nu ii ies cuvintele, ea e bucuroasa.
“Numa’ un pic v-am cantat, da’ ajutati-ma sa ma inscriu la Romanii au Talent. I-am spus si lui domn’ director, dar cred ca nu are timp”, spune Ana inainte sa-si ia ramas bun. Evident ne asteapta si duminica viitoare.
O mama singura cu o fetita de 9 ani ne asteapta pe strada Tudor Vladimirescu. E prima data cand baietii merg acolo cu alimente.
“Trecem printr-o perioada mai grea. Ati auzit de accident? (O fetita a fost lovita mortal de un TIR vineri pe Calea Baciului in timp ce traversa strada regulamentar – n.red.) Fetita a fost cea mai buna prietena a fetitei mele si de atunci nu mai mananca, nu mai doarme”, spune femeia deznadajduita.
Ioana, fetita de 9 ani, frumoasa foc, sta stinghera pe pat cu bananele primite in brate. Usor prinde curaj si desface o banana la indemnul unuia dintre baieti.
“Haide, spune-le. Ai spus ca le spui cand o sa vina”, o indeamna maica-sa.
“Da, imi doresc un ghiozdan, un penar si un stilou”, spunea ea cu voce stinsa. “Daca se poate, sa fie roz”.
Baietii se inteleg dintr-o privire si toti stiu ca saptamana viitoare Ioana isi va primi ghiozdanul roz, penarul si stiloul care sa scrie cu adevarat bine.
Despre situatia urmatoarei familii, de pe strada Caragiale, ati mai putut citi in Ziar de Cluj. O duc tot la fel de greu, mama spera la un loc de munca in urma interviului la care a participat saptamana trecuta, pentru a putea plati chiria lunara de 180 de euro.
Apoi “caravana Padre Pio” poposeste la o batranica pe strada Fagului si la doua familii aflate in nevoie din cartierul Manastur.
O mana de oameni, cateva ore, zeci de paini, conserve, haine si jucarii, zambete, multumiri, jena, speranta. Asa a aratat actiunea Padre Pio in cea de-a cincea duminica a campaniei. La finalul zilei conteaza doar ca oamenii intalniti nu au rabdat foame astazi si au simtit inca o data ca sunt importanti, ca ii pasa cuiva de soarta lor.