„Criză de medicamente în farmacii”, titrează Adevărul. Bine, la noi e criză de medicamente dintotdeauna, dar de când cu pandemia lucrurile au luat-o razna rău de tot. Lipsesc o serie de antibiotice, lipsesc medicamentele pentru tratarea diabetului și a tiroidei, bolnavii de cancer se află și ei în suferință. Te plimbi prin oraș și vezi farmacii la tot pasul. Românii, este știut, sunt mari consumatori de hapuri. Ai zice că într-o țară cu atâtea farmacii și atâția consumatori împătimiți, medicamentele nu ar trebui să fie o problemă. Ai zice că producătorii și farmaciștii se vor arăta fericiți să umple golurile și să-și umple buzunarele. Dar nu, la noi e criză. Nu am auzit să fie criză în Franța, în Spania, în Italia, în alte țări aflate și ele în pandemie. Dacă este să-i ascultăm pe cei implicați în toată această industrie, vom afla motive peste motive. Ba că producătorii au probleme, ba că fac oamenii stocuri sau sunt reticenţi în a schimba un produs, chiar dacă este vorba de aceeaşi substanţă activă. Motive fel de fel. Și toți aruncă unul în ograda celuilalt cartoful fierbinte. Guvernul dă vina pe producători, producătorii pe Guvern. Farmaciștii pe oameni, oamenii pe farmaciști. Toată lumea dă vina pe toată lumea. Nimeni, însă, nu a făcut nimic pentru ca această criză a medicamentelor să dispară. Vă reamintesc, la noi, criza de acum nu este prima, au mai fost, doar că, pe fondul pandemiei, parcă e mai acută ca în trecut. Și nimeni nu face nimic de ani și ani de zile, de zeci de ani chiar, pentru a pune capăt acestei prostii. Nu sunt eu specialist să spun ce e de făcut. Nu mă pricep. Dar știu un lucru, de bun-simț: la orice problemă se găsește măcar o soluție. Poate nu pe loc, poate nu azi sau mâine, dar într-un interval de timp rezonabil sigur se găsește soluția. La noi… ca în carusel: intrăm în criză – ieșim din criză, intrăm în criză – ieșim din criză. Se găsesc doar explicații ale crizei, nu și soluții. Între timp oamenii suferă și mor cu zile. Îi pasă cuiva?