In ciuda veleitatilor occidentale, la Cluj exista in continuare o tensiune surda si o tendinta de a lasa orasul sa zaca in uitare, fara sa i se promoveze unicitatea si frumusetea, atrage atentia criticul de arta Mihai Tropa. Stabilit in Germania, insa clujean la origine, acesta este cel care a adus sistemul de educatie Waldorf in Romania si unul dintre cei mai populari dascali de la UBB. Elegant si erudit, el si-a marturisit pentru Ziar de Cluj crezul si amintirile, sperantele si eforturile pe care le face pentru orasul natal. Mai presus de toate, se teme de aninomizarea in care Clujul se scufunda pe zi ce trece.
Nu se numara printre oamenii care sa isi tina o frunza pe gura, spune Mihai Tropa din capul locului, cu referire la un proverb german care se refera la oamenii care spun totul verde in fata, care isi manifesta libertatea de gandire si opinie cu orice pret. A stat primii patru ani in Cluj si, dupa zece ani petrecuti apoi in Bistrita, familia sa a decis sa se intoarca in orasul de pe Somes.
“Am stat in Grigorescu de la 14 ani. Clujul era foarte atragator. Era foarte articulat cultural, avea o identitate limpede. Cu toate ca era comunism, cultura, atat cat era permisa si sustinuta, avea accente clasice, avea structuri solide la baza. Iti oferea si un sprijin moral. Clujul era foarte atractiv pentru mine, era un puls aici nemaipomenit. Era un oras mirific, plin de farmec”, a precizat el.
Mihai Tropa scria deja la acea vreme, multe din versurile sale datand din anii de liceu.
“Am cunoscut in felul acesta generatia de poeti romani care ulterior au devenit optzecisti. Mergeam in fiecare an in tabere de literatura, ne strangeam toti cei care scriam in tara asta. Aveau comunistii grija de noi. Dupa liceu, m-am potolit cu scrisul”, a marturisit criticul de arta.
Dupa finalizarea liceului s-a indreptat spre Litere, desi marea sa pasiune era psihologia.
“Era cam riscant in vremea aia. Daca ar fi fost sa raman cu hotararea de a studia psihologie nici nu as fi reusit. Cand am dat eu admitere, facultatile de psihologie se desfiintasera. Era o imprudenta sa te interesezi de psihicul uman, era apanajul sistemului. Doar sistemul se putea apropia de psihicul uman, modificandu-l, mutilandu-l aproape. Nu cumva sa inteleaga omul ce e cu el. Cum se anulase psihologia, am facut litere linistit: romanistica, romana si spaniola”, a povestit el.
Despre anii de facultate criticul clujean spune ca au fost mai putin interesanti decat cei de liceu.
“Eu am terminat la Racovita, era un liceu excelent. Am avut timp sa studiez acolo. Liceul a fost mai efervescent pentru mine, mai productiv. In vremea aceea prieteniile erau esentiale: sa schimbi cu prietenii impresii, carti, discuri, sa stai cu ei, sa asculti, sa intelegi. Eram intr-un fel de enclava aici, comunismul constrangea. Era o atmosfera de emulatie intre noi, elevii, pe care mi-as dori-o si acum. Cunosc bine sistemul de invatamant din Romania, lucrez la UBB. Predau numai in germana, mai multe variante de psihologie si pedagogie”, explica Tropa.
Oamenii care i-au luminat calea in facultate
Totusi, cativa din dascalii din facultate i-au dat un avant puternic. Sunt mentionati aici profesori ca Ion Vlad, care preda teoria literaturii, care l-a indrumat si in elaborarea lucrarii de licenta.
“Imi amintesc aici si de Ion Vartic, un om care mi-a deschis gustul pentru cultura europeana si pentru subteranele culturii europene. Avea un mod extraordinar de a preda, cu competenta, cu savoare. Am mai invatat cu un monstru sacru al filologiei clujene, Ioan Pervai. Se ocupa de jurnalistica straveche. Mai era un domn de o competenta iesita din comun, multipla pe domenii, hispanistul Dumitru Radulian. Ne-am imprietenit si am invatat scoala de la el, am invatat cum se face filologia. Lucram noptile cot la cot si m-a invatat cultura filologica de baza. S-a putut face scoala si in facultate, insa eram din ce in ce mai crispati, era strangulata treaba acolo”, povesteste acesta.
Toate acestea se petreceau intre 1974 si 1979.
“Mergeam la concerte, la tot ce era interesant. Aspiram orice moment de libertate in cultura, doream sa incercam orice momente care sugerau ca lumea e mai ampla decat ce se intampla in Republica Socialista Romania. Mergeam anual la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Acolo se intalneau tineri din toata Romania care incercau, unii si puteau, sa gandeasca altfel. Era o obsesie sa fi deschis spre Europa, sa intelegi, sa vezi Occidentul. Era o sete de Occident inexplicabila. Era o sansa sa ai un contact. Mergeam la concerte, la expozitii, am facut multa munca culturala in facultate. M-am ocupat de partea de expozitii”, a adaugat acesta.
Facultatea de Litere avea la acea vreme o galerie de arta la subsol. Orice artist putea sa isi expuna acolo creatiile, lasandu drept zalog la final o lucrare.
Blestemul libertatii
Despre comunism, criticul spune ca cei care aveau un spirit liber si nu semnalau ca ar vrea sa fie “normati” deveneau imediat vizibili si luati in colimator.
“Simteai in fundal faptul ca erai observat. Conta. Altfel, facultatea a fost chiar o vreme nevinovata a tineretii cu iubirile si relatiile de atunci. Era si un loc de socializare, era si un loc sa iti faci o cultura clasica. Te trezeai ca ai o cultura atemporala, si, cand terminai, te intrebai ce sa faci oare cu ea. Unde sa te duci cu cunostintele tale despre Cantemir, Lope de Vegas, ce sa faci cu asta? Am facut ceva practic ca sa invatam cum se preda, a fost o experienta intensa, dar poate cam putin. Cand vezi cum se preda in strainatate…”, a apreciat criticul.
Mihai Tropa a ajuns apoi profesor in satul Boian din judetul Sibiu, langa Medias.
“Terminasem foarte bine, cu media 9,87. Era pe vremea aceea o onoare ca sa stii cat de bine esti plasat. Tineai la asta ca un fel de stindard. Am terminat al 14 pe tara, dar nu am primit cele 50 de sutimi care se dadeau pentru activitate politica. Asta m-a declasat, cumva. Ca urmare, degeaba am terminat cu media asta asa de mare”, relateaza el.
„Misiunea” din satul Boian
Cu toate acestea, criticul de arta isi aminteste cu drag de anii in care de dascalie.
“Important a fost ca am reusit sa prind Ardealul. Asa se punea problema. Cand am ajuns in locul acela am inceput sa lucrez convins, motivat si din rasputeri si nu am vrut sa il parasesc. As fi avut posibilitatea sa vin in Cluj, prin relatii, dar nu am vrut.Am vrut sa stau acolo si sa imi vad de copiii mei din Boian. Aveau sanse minime, cu toate ca unii erau exceptionali. Era aproape imposibil sa ajunga chiar si in orasele din zona, cum era Mediasul”, isi aminteste Tropa.
Dupa cinci ani, “misiunea” din Boian s-a incheiat.
“Stiam de la bun inceput ca este oricum o lupta cu morile de vant. Intre timp, am avut probleme destul de serioase. Dorul de libertate e unul din lucrurile care ma definesc. Sunt un om liber, nu ma las eu determinat din exterior. Intotdeauna imi determin eu din mine lucrurile. Asta m-a facut, treptat, mai incomod. Tot mai incomod. La un moment dat a trebui sa plec. Nu am vrut sa plec, m-am simtit aproape dat afara din tara, pentru ca nu renuntam la respiratia libera. Nu am facut nimic concret, nu am complotat impotriva regimului. Mi se pare si acum amuzat. Nu mi se impotrivea nimeni, eu paream sa fiu potrivnic lucrurilor, asa ca am intrat in atentia celor care se ingrijeau ca lucrurile sa ramana in acea ordine stricta. A trebuit sa plec, ca sa pot respira si ca sa pot sa supravietuiesc”, detaliaza clujeanul.
1987 a fost momentul in care a decis sa plece nu doar din Boian, ci de-a dreptul din Romania, in Germania.
“Stuttgartul era ca un fel de Ardeal purificat”
“M-au ajutat prietenii sa plec. Nu stiam germana mai deloc. Eram sub nivelul elementar, dar sunt, cum spun nemtii, sprachler, adica un om care are o deschidere spre limbile straine. E un talent pe care il am si pe care l-am folosit cu placere”, spune acesta.
Pentru inceput, clujeanul a aprofundat la Stuttgart pedagogia. Impactul cu civilizatia occidentala nu a fost insa unul dur.
“M-am simtit ca acasa. Fara nici o retinere. La acea vreme, am rasuflat usurat. Stuttgartul era ca un fel de Ardeal purificat. Am predat franceza si engleza vreo cinci ani. A fost foarte interesant. Am vazut ca pot. Eram liber, autonom si faceam numai ceea ce imi placea. Cand s-au deschis portile, m-am si grabit sa ajut. Eram constient ca Romania e un monolit in privinta sistemului de pedagogie, ca totul fusese uniformizat. Este si acum mort, inert, rece, abuzeaza psihicul tinerilor. A ramas si acum foarte mult din acea mentalitate. E una din ultimele ramasite ale spiritului comunist. Trebuie facut urgent ceva, nu doar reforme cosmetice. Trebuie sa se intervina in pregatirea profesorilor. Sa invete sa ii respecte pe elevi si tineri pentru ca si ei sa arate respect. Trebuie sa incetam parodia de educatie pentru ca asta ne va ucide. Te prefaci ca educi, dar ai alte interese. Daca nu facem ceva, avem sanse nule sa intram intr-un dialog cu ceilalti, care ne asteapta sa stam de vorba. E iresponsibilitate”, continua Tropa.
Criticul clujean este si cel care a adus sistemul Waldorf in Romania. Se petrecea in anii de dupa ’89, printr-un program guvernamental de pedagogie de reforma si alternativa pedagogica.
“Sunt si acum licee Waldorf care merg foarte bine. Am satifactia ca munca mea a dat un rezultat viu, palpabil. Ma ocup de unul din aceste licee, de cel din Timisoara. La balacalaureatele astea socate, cu camere de luat vederi, liceele Waldorf au promovabilitate de 98%. Asta spune ceva. Aduce respect pentru om, pentru individualitatea in dezvoltare a copilului. Tot procesul de invatamant e centrat in mod real pe copil, asa incat sa i se dezvolte o personalitate puternica, autonoma. La noi abordarea e mult prea mentala. E nevoie si de o cultura a simtirii, a emotionalului si de o cultura a vointei, foarte importanta ca sa poti sa stii si sa faci lucrurile. In Romania se pune accent pe memorarea unor date care nu intereseaza, pe cand e important sa stii sa faci lucrurile, din nimic sa faci mult, pentru tine si pentru ceilalti. Diferenta e uriasa”, rezuma criticul esenta sistemului Waldorf.
Revolutia l-a prins in Heidelberg, cu un convoi de prim ajutor pe care l-au organizat parintii din scoala unde preda. Erau doua tiruri pline de alimente, haine nou-noute si lucruri utile.
“Revolutia a fost o supriza pentru mine, desi, de la bun inceput, am fost sceptic. Am vrut sa vad in ce masura devin reala schimbarea. Nici acum nu o vad peste tot. Inca se rezista la nou, la modern, la eliberare si schimbare. Am de gand acum sa lucrez aici in cultura, sa misc lucrurile, in masura in care imi sta in putinta, astfel incat sa existe o identitate locala plina de demnitate, de culoare, de stralucire, siguranta si stabilitate. Sigur, Clujul a intrat intr-o zona globalista de spectacole si event-uri, dar nu e suficient. Unde vin ei cand vin? Unde vin cei de la Untold? Sper sa stie unde vin. Clujul nu are voie sa se anonimizeze. E unul din orasele importante din Europa Centrala!”, a atras atentia criticul.
„Clujul a putut radia cultura in comunism, de ce nu e in stare acum, cand e liber?
Mihai Tropa nu a venit niciodata la vot la Cluj.
“Nu am constatat din ’90 incoace ca am cu cine sa votez. Mi-am dorit asta. Votul meu a fost munca mea in pedagogie si activitatea constanta de a trezi niste suflete pentru propria devenire. Acesta a fost votul meu. Votul meu politic ar fi fost premator”, a justificat clujeanul.
In privinta tinerilor artisti clujeni care fac furori in strainatate, Mihai Tropa crede ca „e si un joc al intamplarii, e si un joc al nevinovatiei, dar mai este si faptul ca la Cluj exista intr-adevar o traditie serioasa in pictura”.
Despre Andrei Plesu, criticul spune ca “stiu ca parerile sunt impartite, dar este unul dintre cei mai buni manuitori de limba la ora actuala”. Dealtfel, Mihai Tropa i-a si tradus in germana o carte, “Jurnalul de la Tescani”.
“Ma ocup mult de artisti plastici. Am scris despre ei, i-am lansat, le-am urmarit evolutia. Mi se cere mereu si mereu sa ma ocup de cate un artist plastic, ii vad opera, intru cu el in dialog si caut sa scriu un text relevant pentru devenirea lui ca artist. Asa am ajuns sa scriu despre Nicolae Maniu, cu care sunt prieten si care a avut anul trecut aici o expozitie majora. Asa a inceput pentru mine o aventura clujeana mai intensa. Am patruns mai adanc in viata actuala a orasului si am devenit tot mai interesat. Pana acum un an veneam, lucram, ma intorceam acasa, eram un fel de navetist Stuttgart-Cluj, iar de atunci parca am stat mai mult aici. Politica mea nu este sa stau in fata, ci sa pregatesc oameni, sa pregatesc situatii, sa am grija sa sustin lucrurile care mi se par valoroase. Sa sprijin, iar cand simt ca pot, chiar sa elogiez.
Nu am simtit nevoia sa ma profilez eu personal, ci, mai degraba, am simtit nevoia sa se profileze un mod de lucru, un mod de a colabora. Acolo mi se pare ca sunt destul de mari carente: in dispozitia de a colabora, de a trai impreuna, de a face lucrurile impreuna. Exista in continaure o stare conflictuala de tafna, de artag, de conflict, de reprosuri si agitatie, de turbulente interminabile de neexplicat. De fapt, stam toti in aceeasi coaja de nuca si ar trebui cu totii sa avem grija de ea. Locuim toti in acelasi oras si fiecare ar trebui sa cultive cresterea lui. Sa aiba o articulare cat mai clara, sa fie cat mai vizibil spiritul Clujului. Caut spiritul Clujului in Cluj si inca ezit. Nu stiu unde sa il intalnesc cu adevarat. Imi doresc o coagulare aici, o definire mai clara a liniilor. Asa ar merge toate mai bine, de la afaceri la cultura. Nu are voie Clujul sa se anonimizeze, sa devina inca o piata de desfacere. Clujul poate radia cultura, cum a mai facut. Daca a putut radia cultura in comunism, de ce nu e in stare acum, cand e liber?”, avertizeaza criticul.
Cu toate acestea, Mihai Tropa e convins ca la Cluj exista o lumina care te apropie de spiritualitate.
Ce ar trebui sa se intample pentru a decide sa se intoarca la Cluj?
“Ar trebui sa creez eu personal o coerenta de lucru in care sa ma regasesc, sa imi pot pune in valoare experientele de pana acum, rabdarea, cunostintele despre oameni si talentele pe care le am, de la limbile straine pe care le stapanesc pana la capacitatea de comunicare. Daca reusesc sa creez un asemenea context de lucru, cred ca as reveni de-a binelea. Poate as mai vizita din cand in cand Germania… ”, a marturisit el.
Pregateste o carte despre Cluj
Intre proiectele la care lucreaza acum se numara si o carte.
“E un text despre Cluj. Imi iau timp sa il pun intr-o forma in care sa se simta bine”, a rezumat el.
Cultura ar trebui sa fie marea miza a Clujului, este convins criticul.
„Arta e foarte importanta. Pare de multe ori un rasfat. Arta aduce dinspre viitor fortele actuale din care se face, pana la urma, si productia. Bunurile materiale sunt dependente de vibratia din cultura. Este esential ce se face in artele pastice, in literatura, in muzica. La nivel de sunet, energie si text trebuie sa curga o energie curata care poate misca sufletele. Daca asta se intampla, la un moment dat si zona afacerilor, a productiei si a economiei este isnuflata cu spirit nou. Si cu bunastare, despre asta vorbim. Inca nu e inteleasa suficient racordarea intre autenticitate in arta si bunastarea in viata de zi cu zi. Arta e considerata un capriciu, ceva simpatic. Spiritul modern inseamna o victorie a eului creator care, complet, fara context, vine cu ceva nou. E o invarianta a omului care poate oferi forta metaforei, un mod de a defini precis lucrurile in acel moment. Poezia e mai precisa ca matematica. Lucrul asta merita sa traiasca. Orasul are o sansa prin artistii lui. Ei ar trebui sa aiba un loc in care sa se poata intalni, sa se poata percepe reciproc, sa schimbe idei, sa contribuie zilnic la o emulatie. Nu sa se dizolve o istorie, cu sa se creeze in prezent o istorie viitoare. Artistii sunt capabili de asa ceva. Conservam niste valori discutabile, or trebuie sa fii atent la puls. Din asta faci un oras recognoscibil, in momentul in care ii intretii cultura. Cultura nu e lux, ci o necesitate. E ca respiratia. E o confuzie uriasa sa spui „acum avem de tate, sa facem un pic de cultura”. Jalnic. Asa nu se va ajunge nicaieri”, a apreciat Mihai Tropa.