Cristian Popovici, medicul veterinar care tratează animalele de companie ca pe oameni, doctorul la care ajung unele dintre cele mai grele cazuri din Cluj

Cristian Popovici este medicul veterinar la care ajung unele dintre cele mai grele cazuri din Cluj, animalele de companie cărora alți medici nu le-ar mai da nicio șansă la viață, dar pentru care tânărul doctor se bate până în pânzele albe, pentru că el vede în câini și pisici și în alte animale mici, nu animale de companie, ci membri de familie, suflete nevinovate și neajutorate, cărora nu le poate refuza ajutorul medical de specialitate. 

Cristian Popovici este un medic veterinar care tratează animalele ca pe oameni, care se luptă pentru patrupede până la ultima suflare. A ales această profesie din adolescență când, pentru că nu existau medici specializați pe câini și pisici, s-a decis să învețe să își trateze propriu cățel. A intrat cu 10 la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj, a devenit ulterior asistent universitar la USAMV, iar acum lucrează în cadrul propriului cabinet, deschis împreună cu doctorul Cristina Nagy - Vet for Pet, o clinică veterinară modernă, dotată cu tot ce e nevoie pentru ca animalele suferinde care îi trec pragul să plece sănătoase și bucuroase acasă, la familiile lor, cărora micile animale le asigură confortul psihic și susținerea sufletească. 

Vet for Pet, clinica unde animalele de companie sunt tratate cu răbdare, suflet și profesionalism

Cristian Popovici s-a născut în Zalău, în 1975, în plin regim comunist, când medicina veterinară pentru animale de companie era practic inexistentă. Pe când era în liceu, cățelul său s-a îmbolnăvit și, cu greu a ajuns să fie văzut de un medic, care a venit de la fermă, pentru că în oraș nu se ocupa nimeni de căței. Atunci tânărul licean s-a decis să se facă medic veterinar, pentru a învăța să își trateze singur câinele și, în perspectivă, animalele de companie care erau neglijate complet de medicină. Cu toate că pe vremea aceea, în anii ʼ90, toată lumea dădea la medicină umană și cu toate că familia sa nu era de acord ca el să devină medic veterinar și, conform mentalității vremurilor, „să fie la coada vacii”, hotărârea luată în clasa a X-a a rămas nestrămutată, iar Cristian s-a pregătit și a intrat cu 10 la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj. 

Tânărul știa de la început că vrea să se ocupe de animale mici, de câini și pisici, dar, în timpul anilor de facultate, acestea erau studiate la „și altele”, accentul fiind pus tot pe animalele mari. A făcut un masterat axat pe animalele de companie și, având cunoștințe despre modalitățile de tratament ale acestora, după absolvire s-a angajat la un cabinet privat, unde a început să deprindă și experiență practică. Ulterior, în anul 2000, a devenit preparator universitar în cadrul Facultății de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. A absolvit și un doctorat („Anestezie și propedeutică”).

În tot acest timp, Cristian Popovici a rămas pasionat de tratarea animalelor mici, de care se ocupa în cadrul unui cabinet privat, în paralel cu munca de la facultate, până când, în 2012, și-a deschis, împreună cu Cristina Nagy, propria clinică, Vet for Pet, de pe strada Viilor nr. 24, din cartierul Zorilor, unde ajung de obicei unele dintre cele mai dificile cazuri din Cluj:

„Unele dintre cele mai grele cazuri din Cluj ajung la mine, noi chiar vrem să diagnosticăm, să punem diagnosticul corect, pentru ca să rezolvăm problema pacienților noștri. Suferințele pot avea cauze multiple, complexe, și, pentru a pune un diagnostic, uneori sunt necesare analize complexe care, în general, nu sunt ușor de făcut, iar cei care ne solicită trebuie să aibă încredere în noi. Să reușești să stabilești un diagnostic nu e întotdeauna ușor, dar noi, ca medici, avem răbdare, până când găsim cauza suferinței și rezolvăm cazul.”

Vet for Pet oferă servicii complete de analize biochimice, detartraj, ecografie, toaletaj, transport pacient, atunci când e cazul, fizioterapie, fiind una dintre cele mai dotate clinici veterinare din Cluj, cu cei mai sufletiști medici:

„Cele mai mari satisfacții le am atunci când stabilesc un diagnostic corect și reușesc să vindec un caz căruia alți doctori nu au răbdarea de a îi căuta cauza până la capăt, dar asta înseamnă de foarte multe ori extrem de multă răbdare și colaborare din partea celor care vin cu pacienții. Eu nu pot să întreb câinele ce îl doare și atunci mă bazez foarte mult pe ceea ce îmi zice omul, contează foarte mult ca ceea ce mi se spune să fie real, pentru că foarte multă lume ascunde anumite informații, de frică să nu îi judec, dar eu nu judec pe nimeni și trebuie să știu toate problemele care pot cauza o anumită suferință.”

Vet for Pet oferă servicii de internare a micilor pacienți și pensiune peste zi. În plus, pentru clienții clinicii sunt asigurate și servicii de urgență:

„Animalul este copilul tău, e un membru important al familiei; dacă tu îmi oferi încredere și eu răspund la încrederea ta și, dacă pisicul sau câinele e, la 1 noaptea, lovit de o mașină, eu o să vin”, precizează medicul Cristian Popovici.

Vet for Pet are și o mascotă, pisicul Johnny, adus la cabinet de o persoană care și-a asumat responsabilitatea de a plăti pentru tratamentul său, dar care, într-un final, nu s-a ținut de cuvânt. Așa că, grupul inimos de medici l-a tratat, l-a adoptat și l-a făcut pe simpaticul pisic parte din echipa clinicii:

„Pisicul a fost adus de cineva, noi l-am internat, a fost operat, între timp s-au complicat problemele sale de sănătate, a făcut și diabet, iar când a venit nota de plată consistentă, omul nu a mai venit după el. Și atunci opțiunea care era, să îl eutanasiem? Am zis, ok, îl tratăm noi mai departe, și așa a devenit mascota cabinetului. Am vrut să îl dăm spre adopție, dar prea ne-am îndrăgostit de el, cum l-am tratat de diabet aproape un an de zile cu injecții cu insulină, de două ori pe zi. La un pisic e foarte greu să îi faci injecție și lui i se făceau două pe zi, plus că i se lua glicemia de 6 ori pe zi. De motanul acesta aproape nu te puteai apropia, iar acum e cel mai apropiat pisic, se înțelege și cu cățeii, și cu pisicile, și cu oamenii”, povestește, cu drag, medicul.

Medicina veterinară, o știință aflată într-o continuă și accelerată evoluție

Din 2012, s-a înființat Societatea Română de Dermatologie Veterinară, în cadrul căreia Cristian Popovici ocupă funcția de vicepreședinte, iar de anul trecut, în cadrul Facultății de Medicină Veterinară, unde acesta este asistent universitar, s-a înființat un centru de dializă pentru căței. Medicina veterinară din Cluj a ajuns la un nivel foarte avansat față de anii în care Cristian Popovici se pregătea să devină medic, iar acum facultatea beneficiază de computer tomograf și va achiziționa în curând și un aparat de encefalografie, util în măsurarea undelor craniene pentru cățeii cu epilepsie.

Și societatea a evoluat, acum studenții de la Medicină Veterinară sunt interesați de animalele mici, iar, la rândul său, medicul Popovici, care la Facultate predă Boli Interne și Laborator Chimic, se perfecționează în permanență, pentru a fi mereu la curent cu ultimele descoperiri din acest domeniu dinamic:

„Am participat și particip în continuare la foarte multe conferințe și simpozioane, în țară și în străinătate; de când s-a înființat Asociația Medicilor Veterinari pentru Animale de Companie, nivel medicilor veterinari crește permanent, pentru că suntem la curent cu ceea ce se întâmplă și în afara țării.

Tu, ca medic, ești închis într-un turn de fildeș și, din când în când, e bine să ieși, să vezi ce se întâmplă în restul lumii. Dacă ai terminat Medicina Veterinară nu înseamnă că le știi pe toate, în fiecare an ai ceva de învățat și întotdeauna este bine ca, la cazurile complicate, să fie o echipă care să te ajute să pui un diagnostic corect. E bine să mai asculți și alte păreri, iar eu am norocul să am o echipă foarte bună, și la clinică, unde suntem trei doctori și doi tehnicieni, și la Facultate, unde suntem 4 medici, sub coordonarea conferențiarului Mircean.”

Cristian Popovici consideră că un medic bun este acela care înțelege ceea ce își dorește proprietarul, care conlucrează cu aparținătorul spre binele pacientului. Un bun profesionist citește și se documentează în permanență și colaborează cu ceilalți doctori, chiar și cu cei de medicină umană:

„Eu practic toată medicina veterinară, nu numai anumite specializări, și atunci, bineînțeles că un medic uman, specialist pe cardiologie, va ști mai multe despre boala cardiacă, decât un medic veterinar. Dacă ai posibilitatea de a vorbi cu un medic dispus să îți ofere know-how-ul său, e foarte important să îi asculți părerea.

Noi, pe nefrologie, colaborăm foarte mult cu conferențiarul Bizo, de la care am învățat foarte multe, el e un om care iubește foarte mult animalele și ne-a sprijinit întotdeauna. De asemenea, colaborăm cu doctorul Bogdan Florea, cel care a fost printre primii care au făcut în România encefalograme la animale. 

Medicina e o știință care tot timpul evoluează, în fiecare zi se găsește un tratament nou, se scriu articole noi, ce a fost acum 5 ani, poate nu mai e valabil mâine, de aceea orice medic veterinar care nu mai citește, care e autosuficient, din start se automutilează, pentru că nu se mai poate perfecționa.”

Medicina veterinară e o știință într-o continuă evoluție, iar perfecționarea permanentă a medicilor presupune și o investiție financiară continuă din partea acestora. În plus, în acest domeniu medical nu se primesc bani din asigurări, și astfel, explică medicul, cei care vin cu micii pacienți trebuie să înțeleagă faptul că serviciile oferite nu pot fi gratuite, că tratamentul are un cost, pe care proprietarul animalului trebuie să și-l asume, cu responsabilitate.

„Iubesc medicina veterinară!”

Cristian Popovici e un medic care își iubește profesia, pe care o practică de la 8 dimineața și până la 10 seara, și, dacă ar fi să aleagă din nou, nu ar îmbrățișa o altă profesie, considerând drept o ocupație deosebit de nobilă tratarea unui animal:

„Animalele au nevoie de sprijinul nostru, fără de care nu s-ar putea descurca. Un cățel sau o pisică bolnavă pur și simplu se uită la tine, ele vor să le ajuți, au încredere în tine și îți sunt recunoscătoare. Un animal e un suflet nevinovat care depinde de stăpân și de medic, pentru ca să îi rezolve problema. Îmi place să lucrez cu animalele și meseria aceasta îmi oferă o mare satisfacție sufletească, mai ales când sunt cazuri foarte dificile, când am rezultate care depășesc așteptările. Numai că și proprietarul trebuie să fie cooperant. De exemplu, câinele cu insuficiență cardiacă nu trăiește mai mult de un an, conform literaturii de specialitate, dar eu am avut câini în îngrijire care au supraviețuit 5-6 ani, pentru că proprietarul a conlucrat cu mine, și amândoi în folosul cățeilor. Bineînțeles că tratamentele dificile se fac cu foarte mulți bani, dar pacientul e un membru al familiei și omul trebuie să îl perceapă ca atare și, în consecință, să îi ofere tot ce e mai bun. 

Sunt proprietari care au mers la alte cabinete cu câini cu epilepsie și au fost sfătuiți să îi eutanasieze, dar noi reușim să îi menținem funcționali. Ce ar însemna,pe  tot omul care are epilepsie, chiar dacă nu răspunde la tratament, să îl eutanasiezi? Cum ar fi să îți spun eu, în legătură cu copilul tău, că nu ai ce îi face, hai să îi facem o injecție! Mai bine încercăm să salvăm pacienții și colaborăm și cu medici umani, care de multe ori ne sprijină, pentru că la rândul lor au animale de companie.”

Din fericire, conform medicului, percepția oamenilor, a societății în general, în ceea ce privește animalele de companie, s-a schimbat radical, față de perioada comunistă, „când erai înfierat dacă dădeai de mâncare la un câine și nu la un porc sau la un copil”:

„Acum, din ce în ce mai multă lume vede că animalul este o sursă extraordinară de confort psihic. Ajungi acasă stresat, după o zi de muncă, și întotdeauna cățelul te așteaptă dând din coadă, mereu pisica toarce lângă tine; în condițiile vieții foarte stresante din ziua de astăzi, cu muncă de dimineața până seara, animalul e o sursă de bucurie.

Animalul are și un rol terapeutic, în cazul oamenilor cu dizabilități sau a copiilor cu probleme de socializare. Un cățel îi poate face și pe copii mai responsabili, aceștia se ocupă de animalul lor, îl scot afară, îi dau de mâncare, iar asta automat induce o disciplină respectivului copil. Și eu am învățat disciplina alături de cățelul meu. Când a avut pui, pe vremea lui Ceaușescu, mă trezeam dimineața la 6 să stau la coadă la lapte să cumpăr 3 litri ca să le dau la căței. Stăteam de 3 ori la coadă, până la ora 8, iar asta m-a făcut mult mai responsabil”, își încheie medicul povestea de viață strâns legată de micile animale, pe care, împreună cu echipa sa, continuă să le îngrijească, cu mult suflet, cu dăruire și profesionalism.

Comentarii

Cristina

01.11.2017 13:04

Foarte adevarat si bine scris articolul! Am avut norocul sa il cunosc pe acest om minunat, foarte bun profesionist. Mi-a salvat catelul nu o data, pune suflet, pasiune in tot ceea ce face si ii doresc putere de munca si sanatate ca sa se ocupe in continuare de animalutele de companie, care asa cum a spus si dansul, sunt parte a familiei noastre.

Adauga comentariu