Acum, că s-a confirmat primul caz de coronavirus în România, ne putem liniști: în sfârșit, am intrat și noi în rândul lumii. Ce mă intrigă e că am intrat cu doar un caz. La ce potențial are țara asta, mă așteptam să ne facem un debut fulminant, cu minim 10 cazuri: „Loaț’ de-aici, amatorilor!”
Trecând peste isteria generată de titlurile panicarde din presă, serios că trebuie să ne liniștim. În loc să ne panicăm, mai bine ne-am informa din surse sigure și am avea grijă de noi. Nu e rău că ți-ai umplut cămara, dar dacă ignori recomandările specialiștilor legate de igienă, ai cam dat cu mucii-n fasolea din conservă. Mâna întinsă care nu se spală, nu primește protecție.
Să ne potolim poneii, că vom muri mai repede de paranoia decât de cronavirus. Ca să nu mai sune atât de amenințător, hai să-l alintăm coronavirușel. Așadar, coronavirușelul face parte din familia coronaviridelor, o familie disfuncțională, care se ține doar de prostii prin natură. Dintre membrii acestei familii degenerate, 4 sunt specifici omului, iar 3 dintre ei sunt responsabili pentru 15-29% din ce numim „răceli sezoniere”. Deci, o familie nasoală, dar suntem obișnuiți cu ea. Vorba aia: prietenii ți-i alegi, familia ți-o dă Dumnezeu.
Coronavirușelul este cel mai nou membru al acestei familii depravate și problema lui este că se răspândește foarte rapid și nu are încă un leac. E ca ruda aia de la țară de care nu ești foarte mândru când o scoți în lume, dar n-ai ce face, că n-o poți da afară din familie. E ca mătușa aia care pune cele mai nasoale întrebări la masa de Crăciun, gen „când vă căsătoriți?”, „când faceți un copil?”. E ca uncheșul ăla care se îmbată la nuntă și pipăie tot ce prinde.
Chiar dacă a creat panică la nivel global, coronavirușelul e mai „cuminte” decât pare:
– din 44.672 de cazuri confirmate, 2,3% au murit, toți clasificați ca pacienți critici
– din 44.672 de cazuri confirmate, 81% au fost ușoare, 14% severe și 5% critice
– dintr-un total de 2.087 de pacienți critici, au murit 49%
– mortalitatea a fost mai ridicată în cazul celor care sufereau de alte afecțiuni: 10,5% pentru boli cardiovasculare, 7,3% pentru diabet, 6,3% pentru boli respiratorii cronice, 6% pentru hipertensiune arterială și 5,6% pentru cancer.
Datele sunt publicate de „Chinese Center for Disease Control and Prevention” și ar trebui să ne liniștească: au murit 2,3% din 44.672 de cazuri confirmate, toți pacienți în stare critică. Să nu uităm că 81% din cele 44.672 de cazuri confirmate sunt ușoare. Repet, să ne potolim poneii.
Ce putem face ca să ne protejăm? Să ascultăm sfaturile ministerului Sănătății:
– spălați-vă pe mâini de mai multe ori
– evitați contactul cu persoane care sunt suspecte de infecții respiratorii acute
– nu vă atingeți ochii, nasul și gura cu mâinile
– acoperiți-vă gura și nasul dacă strănutați sau tușiți
– nu luați medicamente antivirale și nici antibiotice, decât în cazul în care vă prescrie medicul
– curățați toate suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool
– utilizați mască de protecție doar în cazul în care suspectați că sunteți bolnav sau în cazul în care acordați asistență persoanelor bolnave
– sunați la 112 dacă aveți febră, tușiți sau v-ați întors din China sau zonele în carantină din Europa, de cel puțin 14 zile.
Dacă la oraș oamenii au năvălit ca turcii în magazine, la țară situația e mai relaxată. Cei de la „Libertatea” s-au dus să-i întrebe pe săteni cum văd ei criza asta care a băgat spaima în orășeni.
„Am auzit că la oraş cumpără oamenii din magazine tot şi se închid în case. Noi nu putem să ne închidem în case, că trebuie să dăm mâncare la animale. Şi, mă scuzaţi, WC-ul îl avem în curte, nu în casă.”
„M-am pregătit de coronavirus la popă, uite-aşa. La anii mei, ce să mai aştept?”
„Noi, la ţară, suntem oricum răciţi tot timpul, că stăm pe afară. Mai ales când se schimbă vremea, ca acum.”
„Coronavirus? Se stinge cu ţuiculiţă! Eu nici gripă n-am făcut, în viaţa mea. Am stat la spital la Floreasca numai după ce-am avut o bătaie cu unii, dar atât”.
Veșnicia s-a născut la sat, iar paranoia la oraș.