Din oras

Cornel Vilcu: N-am sa votez cu Ioan Aurel Pop, plus trei motive pentru care nu-l recomand nimanui

Profesorul universitar Cornel Vilcu, de la Facultatea de Litere a Universitatii Babes-Bolyai, a scris pe blogul sau un material in care explica motivele pentru care Ioan Aurel Pop nu ar mai trebui sa fie realies rector al UBB Cluj.

Redam mai jos postarea acestuia:

Titlul acestui text poate parea socant sau indraznet in actualul UBB, unde chiar si lumea care nu-l iubeste neaparat pe actualul rector asteapta, nu mai conteaza daca silentios-frustrata, resemnata sau doar nepasatoare, o re(in)staurare in fruntea institutiei a tandemului (unii, printre care ma numar si eu, ar spune: a blatului) Pop – Chirila.

Va asigur, insa, ca nu-i asa; dupa titlul surprinzator doar pentru aceia care nu m-au citit sau n-au stat de vorba (fie si in contradictoriu) cu mine niciodata, urmeaza cel mai conformist text pe care l-ati putea parcurge. Si anume, scolareste (a se citi: nu ca un prof, ci ca un scolar „ciudat” care isi explica propriul comportament), va voi spune de ce eu, unul, nu pot vota cu I.A. Pop. Stiu ca unora dintre colegi randurile mele le vor furniza mai degraba argumente in favoarea rectorului de azi – iar asta totodata ma amuza si imi intareste increderea fundamentala in democratie. Fiecare om are o ordine a valorilor, si nu e deloc obligatoriu ca ale mele sa fie mai bune decat ale celorlalti.

Pe scurt, refuzul meu de a participa activ la realegerea actualului lider vine din urmatoarele motive:

1. Inconsecventa, dublata de refuzul de a o recunoaste-asuma. Cititi programul in baza caruia a fost ales Rectorul acum patru ani, apoi cititi-l si pe cel de acum. in amandoua, o sintagma centrala si, inteleg, definitorie, e cea de comunitate a egalilor (in actualul lui program, I.A. Pop inventeaza sintagma „corporatie a egalilor” – o enormitate lingvistica, afara de cazul in care ignoram vreo doua milenii de istorie/ devenire a limbilor.)
Ideea/ „eticheta” gasita demersului sau de catre candidat a fost cuceritoare – mai ales dupa dictatura lui Andrei Marga, care facuse din UBB una din cele mai retrograde institutii din Romania (si nu ma refer doar la universitati sau la domeniul educatiei). Mai mult, formula comunitate a egalilor a fost, mai ales, intelectual-spiritual mobilizatoare: nu ni se mai vorbea despre mega-para-dezvoltari in sos reformator-bolognez(e); nu ni se mai baga pumnul in gura ca suntem filologi sau filosofi sau membri ai altor tagme de trantori neproductivi financiar. Dimpotriva, ni se amintea un sens profund, inaugural si, de fapt, foarte productiv al universitatii, chiar acel sens care ne-a facut pe multi dintre noi sa alegem acest tip de „cariera”. (si nu e deloc intamplator ca am pus cuvantul, cu morga pe care o capata mai ales daca ii adaugi adjectivul „universitara”, intre ghilimele.)
Or, dupa primul mandat al rectorului Pop, recitindu-i, ce-i drept, maiastrele cuvinte (e o diferenta importanta de calibru, eleganta si morga intelectuala greu de neglijat intre el si contracandidati), eu, unul, nu(-mi) pot spune decat vorbe, vorbe, vorbe sau chiar afara e vopsit gardul.

2. Minciuna, chiar daca e mica, „alba”, prin ocolire/eufemizare si prin omisiune. Pentru ca, probabil, l-as fi votat pe un I.A.Pop care, aidoma presedintelui Constantinescu la final de mandat, ar fi constatat c-a fost invins de sistem… sau care, spre a evita defetismul pe care tocmai l-am exemplificat, ar fi zis pur si simplu: „m-am razgandit. Universitatea nu trebuie, nu are de ce sa fie sa fie o comunitate/ colaborare a egalilor.”
Asa cum actul-ratat lingvistic si conceptual pe care l-am semnalat mai sus o tradeaza, in fapt si in linii esentiale, UBB-ul de astazi este o corporatie. Un fel de mega-intreprindere de prelucrat studenti cat mai somnambulici ca indivizi si cetateni (chiar daca performanti, unii, nu multi, in linia strict profesionala pe care au adoptat-o), de oferit diplome ce-i drept mai credibile – si mai intemeiat credibile – decat ale concurentei si de produs titluri (+ numar de pagini) stiintifice pe banda si la norma. Veti fi observat ca nu am spus: de produs cunoastere stiintifica, ci titluri si pagini – vorba aceea, prietenii stiu de ce. In plus, (o alta trasatura corporatista), UBB e un organism care are mare grija, mereu, sa se puna bine cu autoritatile, sa nu le conteste deciziile arbitrare, sa nu se lupte in teren deschis pentru drepturile proprii, sa se bizuie pe relatii si persoane influente carora sa le gadale orgoliile/ sa le protejeze imaginea. (Dar, despre asta, mai tarziu.)
Ce e mai grav, e ca avem de-a face o corporatie gandita romaneste, ca pentru Romania. inteleg prin cuvantul acesta: una care se hraneste nu din performanta propriu-zisa, ci din costurile reduse ale fortei de munca, plus oferta educationala destul de ieftina. Priviti coeficientii de salarizare in facultatile care nu „fac” bani – Litere, Filosofie (n-am pomenit Istoria, fiindca acolo dezvoltarea a fost exploziva), Sociologie etc. Veti descoperi ca sunt, aproape fara exceptie, minimi. Comparati-i cu cei de pe la FSEGA sau Administratie Publica – unde salarizarea, desi nu exista vreo justificare de ordinul performantei stiintifico-didactice, sare in polul opus. Sau si mai simplu: intrebati-i pe asistentii de pe la una dintre facultatile ‘sarace’ cate ore neplatite (vorba aceea, in sistem de ne-plata-cu-ora) au prestat in ultimii ani, cu cat le-a crescut norma sau cat de mari sunt grupele de studiu, intr-o Universitate care se lauda la fiecare bilant financiar cu un excedent bugetar insemnat. La final, mai discutati si cu decanii numiti de rector (si revocabili oricand tot de catre acesta) in fruntea acelorasi facultati sarace, ca sa aflati de cate ori au fost infierati pentru deficit… sau, de fapt, nu discutati; oricum (afara de cazul ca s-au saturat de propriile mandate) nu va vor spune nimic.
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei, scria Grigore Alexandrescu. Daca, la toate cele deja mentionate, adaug repetatele ocazii in care a trebuit sa ascult, in Senat, amenintarile explicite ale Rectorului la adresa celor care n-au publicatii stiintifice, daca imi amintesc atitudinea asta de vechil pe o mosie a carei adevarata ‘stapanire’ (Minister al Educatiei, dar si guvernare in general) nu e niciodata contestata/ interpelata pentru disfunctionalitatile pe care le produce… motivatia mea e suficienta.
Pentru ca, habar n-am daca stiti, dar de prin 2012 se mai intampla si asta: distrugerea sistematica, de la principalele articulatii pana la cele mai mici amanunte, a brumei de ordine si echitate (fie ea si „corporatista”) adusa candva in educatia romaneasca de catre Mircea Miclea & comp, prin amendarea, re- si ras-amendarea de catre guvernarile Ponta a LEN 1/2011. Si iata ca ajung la

3. Servilismul fata de puterea politica si/ sau administrativa, despre care am scris insa pe larg in alta parte. Vreau doar sa-i indemn, cu ocazia proaspetei numiri a Rectorului nostru in fruntea CNATDCU, sa caute prin presa (in toata presa, ca sa nu dea doar de publicatii partinitoare) informatii despre pozitionarea lui I.A.Pop cand cu sanctionarea (de catre organismul pe care tocmai l-am pomenit) a doctoratului lui Ponta. Vreau doar sa va reamintesc ca, atunci printr-o scrisoare deschisa pe care au semnat-o multi, foarte multi universitari (si deloc putini din UBB) si am cerut in Senat adoptarea/ publicarea unei opinii publice a Universitatii, demersul a fost ingropat prin initierea unor „consultari” in facultati, incepand de la nivelul Departamentelor. Pentru ca, nu-i asa, a compara un text cu altul si a constata ca sunt, fara citare, identice, e, la nivel mic, o chestiune de opinie si vot/ iar la nivel inalt una de negociere politica.

Am citit si raportul pe vechiul mandat, si proiectul/ programul pentru mandatul nou ale Rectorului I.A.Pop. inca nu le-am analizat pe-ndelete, si nici nu stiu daca le voi analiza explicit – fiindca am tendinta extrem de pronuntata ca, oricum, sa nu cred o iota.
Am citit si dosarele pentru celelalte doua candidaturi, iar prima mea impresie e ca, pe de o parte, calibrul intelectual, talentul oratoric si formatia stiintifica umanista ale aceluiasi I.A. Pop le pune (iar asta „pe drept cuvant”), in ochii mei cel putin, in inferioritate. (Foarte pe romaneste: daca n-as fi asistat la primii patru ani, as fi votat cu o mie de maini – dar fireste o singura apasare de stampila – pentru actualul Rector.) Pe de alta parte, aplicand aceleasi criterii – coerenta, claritate, echilibru si eleganta macar discursive – pe care tocmai le-am pomenit, exista si intre Ciprian-Marcel Pop si Gheorghe Fatacean o diferenta vizibila. N-am sa scriu insa explicit, aici, numele celui care va avea votul meu.

Gresesc pentru a t-sprezecea oara in viata participand la un scrutin si alegand ceea ce eu cred a fi raul cel mai mic? Tocmai de aceea spuneam ca ma inclin in fata democratiei, cu conditia ca ea sa fie desfasurata corect (macar procedural vorbind). Eu, unul, voi vota in primul tur cu acel challenger al lui I.A.Pop in care (inclusiv ‘stilistic’) cred mai mult; iar daca va fi un tur al doilea si „alesul” meu nu se califica, ma voi abtine. La final, repet: nu emit pretentia ca am dreptate in mod absolut. Dar nici nu sunt deloc obisnuit sa tac despre lucrurile care ma nemultumesc sau framanta. Vreau sa dorm bine noptile, iar in vremea din urma, aproape ca pe vremea (intunecata a) lui Marga, UBB-ul nu ma lasa.

Asadar, cei pe care fara indoiala ii va deranja/ supara aceasta interventie a mea sunt liberi sa o ia ca pe un gest autoterapeutic.

Sursa: http://cornelvilcu.blogspot.ro/2016/02/n-am-sa-votez-cu-ioan-aurel-pop-trei.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *