Recent ales in fruntea Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara (USAMV) din Cluj-Napoca, profesorul Cornel Catoi are o viziune inovativa asupra directiei pe care universitatea trebuie sa abordeze. Dezinvolt si cu un discurs abil, universitarul a dezvaluit intr-un interviu acordat Ziar de Cluj cum crede ca ar trebui abordata agricultura in Transilvania, indreptata spre produse locale si turism si nu in vechea paradigma comunista.
De asemenea, a vorbit despre necesitatea atragerii urgente de fonduri, atat de la UE, cat si de la mediul de afaceri, despre relatia cu studentii sau cu un rival din universitate. Rectorul USAMV nu ar lupta impotriva ideii de universitate metropolitana, dar nu isi propune sa faca una.
De unde sunteti? Cum ati ales aceasta meserie?
Sunt din Tara Fagarasului, din satul Persani, comuna Sinca Veche. Mi-am ales meseria inca din clasa a VIII-a. Am devenit tehnician veterinar dupa absolvirea liceului, in 1985. Din 1986 am venit la facultate, deci, practic, de la 14 ani sunt tot veterinar. Am crescut cu animale, cu cai in special, dar si catei, pisici, vaci, porci, de toate. Ca student, mi-am propus sa nu raman in Cluj, si nici in invatamant. Dupa absolvire, eram si in Ansamblul Folcloric “Martisorul”, iar cand m-am intors mi s-a oferit un post in facultate, prin concurs, desigur, si am ramas.
Cum era Clujul in acei ani?
Clujul a fost mereu plin de viata si studentii se simteau bine si atunci. Aveam prieteni la chimie, la fizica, faceam serate. Chiar comunism fiind, noi eram tineri si ne simteam bine, in ciuda problemelor de atunci, cu mancarea, cu libertatea, stresul de a nu putea vorbi orice, faptul ca nu puteam iesi din tara, televiziune mai putin, acces la informatie tot asa. Noi eram tineri si multi, aveam activitati culturale, mergeam la Casa de Cultura a Studentilor unde era profesorul Viehman, cu pesteri si prezentari. Erau cenaclurile literare, unde se spuneau cu subtilitate lucruri pe care numai unii le intelegeau. Erau brigazile artistice, cu mesaje subliminale pe care cenzura nu le prindea. Le savuram mult mai intens ca acum. Oamenii tineri mereu gasesc partea frumoasa a vietii.
Cum ati decis sa candidati?
Am intrat in administratia universitatii in urma cu opt ani, am fost prorector, am fost decan, am pornit multe proiecte alaturi de colegi si mi-am dat seama ca acestea au nevoie de implicarea noastra ca sa mearga mai departe. Am avut temerea, justificata de altfel, ca daca nu ne implicam in conducerea universitatii aceste proiecte vor devia sau chiar se vor opri.
Despre ce proiecte e vorba?
In primul rand de reforma continua a invatamantului, pe modele europene. Nu ne putem asuma strategii originale, asa cum se zicea la noi, ca sa facem o democratie originala, ca si cum nu aveam nevoie de modele. Nu exista asa ceva. Majoritatea lucrurilor au fost inventate pana acum, si in filosofie, si in tehnica, cu atat mai putin putem vorbi noi de un invatamant de calitate total original. Avem nevoie, asadar, de modele europene, le si avem, si am facut pasi mari in aceasta directie. Si in Facultatea de Medicina Veterinara, unde am fost decat, si in alte facultati. Pe de alta parte, e vorba de partea de resurse umane. Prin specializari europene, de la medicina veterinara la agricultura sau horticultura. Nu mai putem sa ne rezumam la competentele si experienta agriculturii romanesti, care a fost, de fapt, agricultura comunismului. Pe urma, practic, s-a tot faramitat si acum se reconstruieste. Trebuie sa ne adaptam la cele doua curente majore internationale: o parte de agricultura intensiva pe terenuri intinse, care sa fie concurenta cu cele din SUA sau China si, pe de alta parte, o agricultura de nisa, combinata cu turismul, cu patrimoniul cultural si gastronomic local. Zona Transilvaniei, cel putin, se preteaza pentru acest lucru: produse cu un anumit specific care sa se vanda in regiune, combinat cu turismul, chiar si cu etnografia. Nu putem concura cu productia mondiala de grau, de plante tehnice , porumb sau soia. Trebuie sa avem niste produse locale cu un anumit specific ca sa putem supravietui ca populatie si economie locala.
Ce va propuneti pentru acest mandat de rector al USAMV?
In primul rand, sigur, lucrurile sunt destul de simple la nivel ideatic: sa ramanem o universitate de prestigiu la nivel national si international. Pentru asta, insa, trebuie sa alergam repede, trebuie sa continuam reforma continutului invatarii, ca studentii sa dobandeasca competentele cerite de piata muncii la ora actuala. Piata cere mereu alte competente, se schimba si societatea si economia mondiala. Imi propun internationalizarea, care prinde, desigur, si continutul planurilor de invatamant, dar si contactele cu intavamantul, cercetarea, serviciile, cu mediul european cel putin, daca nu mondial. De asemenea, o mai buna racordare la necesitatile societatii romanesti. Universitatile au aceasta menire oriunde in lume, pe langa educatie, de a oferi servicii la cerere catre mediul economic, fie ca e vorba de servicii de cercetare, de consultanta, de expertiza sau de analize. Majoritatea universitatilor din statele dezvoltate au o buna parte din finantare din acest parteneriat cu mediul economic.
Care credeti ca sunt in acest moment carentele USAMV in ceea ce priveste imaginea, cele structurale sau cele operationale?
Exista carente care sunt specifice intregului invatamant din Romania. Nu exista la noi in tara o strategie in privinta dezvoltarii unor profesii, nici macar ca numar de absolventi. Statul finanteaza studenti romani si chiar straini fara a avea o strategie de dezvoltare a anumitor sectoare. Practic, finanteaza un anumit numar de studenti, iar universitatile hotarasc cate locuri ofera pe fiecare domeniu. E important de spus si ca finantarea per student scade, de cand stiu eu a scazut cu aproape o treime. Finantarea e la fel, indiferent de calitatea programelor de studii a facultatii sau universitatii. Acestea sunt carentele. Desigur, noi ca universitate avem si alte carente, sunt anumite zone care trebuie dezvoltate, avem un patrimoniu, o infrastructura didactica si de cercetare care trebuie dotata, modernizata in continuare la standarde europene. Va trebui sa trecem la atragerea mai multor surse de finantare, extrabugetare. Acest lucru se poate face si printr-o politica de rasplata, de recompensare chiar si financiara a celor care fac asta. Altfel, fara rasplata, fara munca suplimentara este utopic sa credem ca o sa facem pasi importanti. Ca imagine, suntem prezenti in ziare, si, in general, cu lucruri bune. Azi, de pilda, au fost televiziunile sa filmeze noua clinica renovata de cabaline. Avem colegi care sunt implicati in producerea, promovarea si chiar certificarea produselor ecologice, avem premii internationale, tineri care au primit premii internationale pentru inovare si cercetare. Progresul se face cu contributia tuturor, dar prin varfuri. Pentru ca ele sa apara trebuie ca masa sa creasca si sa se dezvolte permanent.
Ce a ramas nedezvoltat din aceasta universitate?
Din cauza pierderii fermei de la Sapca Verde, care a fost o baza de cercetare foarte buna pentru agricultura, cu multe specii de plante, sunt baze care trebuie dezvoltate. La Jucu, de exemplu, avem multe terenuri, dar trebuie sa gasim finantare pentru a le dota, pentru a dezvolta acele campusuri externe in care studentii sa mearga modular, sa stea cate o saptamana sa faca practica acolo. Avem inca de investit. Am primit prin Hotarare de Guvern ferma pomicola Palocsay care are nevoie de la inlocuirea pomilor pana la renovarea cladirilor si refacerea gardurilor. Este o baza buna, o perspectiva promitatoare de cercetare si dezvoltare a invatamantului, dar care va necesita eforturi financiare si intelectuale foarte mari pentru a o duce acolo unde trebuie. Avem inca datorii de platit acolo, trebuie sa achitam datoriile statiunii. Serele sunt distruse, oricum erau la standarde foarte vechi. Avem nevoie, deci, de multe proiecte pe fonduri europene si de cercetare si multa munca pentru a pune in valoare acest obiectiv.
Cum veti colabora cu Ioan Oroian, avand in vedere ca nu se afla printre sustinatorii dvs, insa este presedintele Senatului si ordonator de credite?
Este normal sa existe mai multe pareri, mai multe curente intr-o universitate, mai ales intr-una mica la nivel mondial, dar importanta la nivel local. Sunt peste 280 de cadre didactice si e normal sa fie mai multe opinii. Nici nu ar fi fost indicat sa existe o singura candidatura. Niciodata nu mi-as dori sa fie unul singur, indiferent ca e vorba de mine sau de altcineva. Doar pe vremuri era un singur candidat pe o functie si pana la 9,30 toata lumea vota. Pana la urma, indiferent cine castiga, nu poate face totul singur. Orice rector ar fi, pana la urma tot pe aceiasi oameni ne bazam, pe aceiasi specialisti pe diverse domeniu. Ce cred ca as putea schimba, fata de ce a fost pana acum, ar fi o sutinerea mai buna a initiativei individuale si de grup. Cred ca oamenii sunt mai usor de condus urmandu-i, in initiativele lor, trecute prin forurile decizionale. E vorba de autoritate, dar si de responsabilitate acordata colaboratorilor. Cu domnul presedinte al Senatului sunt convins ca, pana la urma, lucrurile bune pe le va propune rectorul Sau Consiliul de Administratie vor fi aprobate de Senat si nu va fi o lupta pentru suprematie care sa afecteze buna functionare a universitatii.
Care este strategia dvs. de imbunatatire a relatiei universitatii cu studentii?
La nivel institutional, relatia a fost intotdeauna buna. Problema este relatia intre cadru didactic si student. E ceva care tine de fiecare cadru didactic in parte. Eu asa cred si majoritatea cadrelor didactice au o relatie colegiala cu studentii. Daca eu predau anatomie patologica lucrez cu anul III si cu anul VI. Ei, cand ajung in anul III la Medicina veterinara, deja ii putem considera colegi. Sigur, peste tot, in toate documentele se vorbeste de parteneriat cadru didactic-student. Cand ajung in anul VI mai e putin pana sa devina medici veterinari. De pilda, cand eram preparator, aveam colegi mai mici cu un an, cu doi, stateam in camin, mergeam la un fotbal, la o bere, dupa-masa sau duminica, iar a doua zi eram la ore. Niciodata nu a fost cazul sa atrag atentia ca suntem la ore si trebuie sa mi se adreseze cu “domnul doctor”. Am ramas la fel si acum. Munca e munca, viata privata e privata, fiecare isi asuma cat munceste. Daca nu stie, e problema lui, nu trebuie insultat, el simte si stie acest lucru. Nu e greu sa fii coleg.
Cum vedeti o posibila reducere a valului de absolventi catre pleaca in strainatate?
Ideal ar fi ca asta sa se faca la nivel de societate. Aici se pot oferi conditii de evolutie profesionala. Si universitatea poate sa faca ceva: sa isi selecteze cei mai buni absolventi, sa le ofere sansa sa faca un doctorat, sa ocupe un post didactic sau in cercetare, dar, mai mult de asta, e vorba de capacitatea universitatii de a oferi o dezvoltare profesionala pe masura asteptarilor si o salarizare pe masura asteptarilor. Majoritatea tinerilor din IT, medicina, de la noi sau de oriunde, pleaca in primul rand nu pentru o situatie financiara mai buna, ci pentru o posibilitati de dezvoltare a carierei mai solide si pentru a le asigura copiilor lor sansa de a creste intr-o societate normala si mai stabila decat in Romania. Partea financiara de multe ori nici nu e mult mai buna dincolo, calculand raportul dintre venituri de cheltuieli.
Credeti intr-o universitate Metropolitana, in ideea de a implica toate universitatile sub aceeasi cupola si a actiona ca un tot, fara sa mai existe USAMV, UBB etc?
De ce nu? Nu este exclus, dar acest lucru se poate intampla prin vointa politica. Daca un guvern isi asuma un asemenea lucru, s-ar putea. Cu avantaje si dezavantaje. Oricum, colaborarea dintre universitatile clujene este excelenta, sunt toate recunoscute la nivel national, nu vad dezavantaje majore pentru o asemenea universitate. Eu, personal, nu as lupta impotriva unei asemenea universitate, nici nu imi propun sa fac eu una. Probabil ca autonomia facultatilor ar creste, la fel ca si responsabilitatile. Cu cat universitatea e mai mare, cu atat transfera din responsabilitate universitatilor, inclusiv o parte de autonomie financiara sau proiecte de dezvoltare.
Ce faceti in timpul liber?
Din pacate, stiam foarte bine ca inscrierea la candidatura implica riscuri. Le si spuneam colegilor ca sunt mai speriat ca ies rector decat ca nu ies. Timp liber nu prea mai exista, asta se intampla si cand eram decan. Daca vrei sa faci administratie bine, sa administrezi proiecte de dezvoltare a institutiei, timp liber nu prea mai ai, chiar daca ai colaboratori buni. Mai citesc cate o carte, mai ales de specialitate, cate un articol, pentru ca inca predau. De primavara pana toamna ingrijesc gradina, gazonul, plantele ornamentale si pomi fructiferi. Ascult si muzica, si simfonica si rock, si blues si jazz.
Foto: Eugen Olariu