Clujeanul Gheorghe Petrov este acel arheolog care și-a dedicat cea mai mare parte a carierei descoperirii mormintelor deținuților politici, partizanilor sau ale altor persoane care au fost ucise de Securitate în timpul comunismului. Mulți urmași au avut această singură alinare, șansa de a-și inmormânta rudele și de a putea să meargă la mormântul lor cu o floare sau cu o lumânare, datorită descoperirilor făcute de Gheorghe Petrov.
În acest moment, conducerea numită politic de către Guvernul Orban a compromis investigațiile privind descoperirea victimelor securităţii. Alexandra Toader, preşedinta executivă a IICCMER pare că doar declarativ mai susține această activitate care a adus notorietatea Institutului în ultimii ani. De la preluarea conducerii Institutului această pare că și-a făcut un scop din alungarea arheologului Gheorghe Petrov, cel care în ultimii ani a susținut de unul singur activitatea rpin care au fost descoperite mormintele victimelor securității. Într-o declarație pentru Ziar de Cluj, Petrov recunoaște că nu a crezut vreodată că se va afla în situația de a fi obligat să renunțe, însă pretențiile absurde ale noii conduceri nu i-au lăsat alte alternative.
”Nu am crezut că voi ajunge în situația aceasta. Nici nu pot să vă dau un răspuns precis pentru că declarativ face, dar de fapt facem în așa fel să nu facem. Ar fi dat foarte rău pentru noua conducere să spună că activitatea cea mai importantă, care stă la baza Institutului, pentru asta e cunoscut Institutul nu pentru restul activităților care se mai fac acolo. Acelea se pot face oricând și oriunde în altă parte. Acelea nu sunt proiecte care să necesite urgență. Asta ce am făcut eu ținea Institutul după părerea mea dacă astea nu se mai fac poți să închizi prăvălia că oricum nu faci nicio economie la bugetul de stat. Sumele pentru aceste activități sunt infime față de sumele care se prăduiesc în alte instituții ale statului. La nivelul acesta de activitate privitoare la recuperarea memoriei victimelor comunismului nu mai poți face mare lucru, deși pe linie penală toate acțiunile se fac alături de Parchet. Doar moral mai conta că penal nu mai ai pe cine să tragi la răspundere. Descoperirea, identificarea, recuperarea, predarea osemintelor către rude și urmași, aceasta este singura reparație care o mai poate face statul. Statul român a fost aproape două decenii total dezinteresat de această cauză. Ciudat că în ultimii ani am avut libertate de acțiune de la nivel guvernamental. Aici este problema. Te gândești că în ultimii șase, șapte ani de zile cu așa zisă ciumă roșie, te sprijină, te ajută, te impulsionează, și acuma după ce vin așa ziși anti ciumă roșie, democrați, să vezi dintr-o dată că ți se rupe filmul”, a declarat Gheorghe Petrov pentru Ziar de Cluj,
Gheorghe Petrov recunoaște că toată această situație a apărut odată ce teologul Radu Preda a fost schimbat de la conducerea Institutului în luna ianuarie, în locul său fiind numită politic Alexandra Toader. Petrov susține că nu se poate înțelege cu ea și nici nu pot să colaboreze. Practic arheologul susține că doamna nu are cunoștințele necesare cu privire la activitatea desfășurată de Petrov la Institut.
”Totul s-a întâmplat în contextul schimbării conducerii Institutului. S-a schimbat conducerea în ianuarie. A fost dat afară un om care îmi iau pălăria din cap și mă pun în genunchi în fața lui. Așa o personalitate și un om cu care să poți lucra nu am întâlnit în viața mea. E vorba de teologul Radu Preda. L-au aruncat peste pod și au adus o domnișoară de 34 de ani numită politic. E o structură guvernamentală, iar cei care ajung în funcția de președinte este pus pe linie politică, nu pe criterii profesionale sau pe alte criterii. Până acum au mai fost cazuri când s-a cântărit și partea profesională cu partea politică așa cum a fost numirea în trecut a domnului Preda, atunci nu s-a pus problema unie numiri politice pentru că el nu era cu politica. El era cu credința și cu lucrul bine făcut pentru cei mulți. Au început din senin să se deterioreze lucrurile. Nu ai cu cine să discuți. Și dacă discuți nu înțeleg. Tu ca profesionist te simți așa stingher, nu ai cu cine colabora nu ai cu cine să te înțelegi. E un tip de cercetare total atipică în comparație cu orice există pe domeniul acesta al cercetării în România. Eu am fost de unul singur. Eu îmi găseam obiectivele, eu le cercetam. Nu mi-am făcut foar meseria de arheolog. Practic asta trebuia să fac. Să mi se arate unde trebuie să mă duc, să fac lucrarea și să prezint un raport. Ei bine, plăcându-mi treaba asta am ajuns să fac pe detectivul, pe procurorul, pe polițistul, pe cameramanul, pe fotograful, pe omul care face proiecte, care comunică cu presa, care face sesizările penale. Mi-a plăcut și am zis când nu o să mai fac eu treaba asta, când nu o să mai pot cu siguranță pe nimeni nu o să mai intereseze. Nu am făcut-o pentru salariul. Eu am mai fost odată dat afară în 2010-2012 tot pe linie politică. Am revenit în 2012. Nu am făcut-o pentru salar, am făcut-o din suflet. Eram în stare să mă duc fără să fiu plătit”, potrivit lui Petrov.
Pe toată perioada stării de urgență Gheorghe Petrov a fost bombardat cu adrese oficiale pentru a i se cere explicații privind activitatea desfășurată. Arheologul ne-a dezvăluit că a trimis un raport de 723 de pagini și zeci de alte răspunsuri, unele la aceleași solicitări trimise de mai multe ori.
”A început cu o atitudine sfidătoare, neînțelegere. Am avut o singură întâlnire față în față cu această doamnă președinte. Primul lucru pe care l-a făcut în 17 ianuarie a fost să îmi spună ca luni să mă prezint cu mașina de servici la Institut la București. Nu a interesat-o decât să mă duc cu mașina la București. Am vorbit la telefon, i-am spus care este situația, că folosesc mașina în mod legal. Ea o fi crezut că mi s-a dat mașina să o folosesc în interes personal. M-am dus la București, am avut o discuție, i-am explicat cu ce mă ocup. A zis că știe, a văzut la televizor importanța misiunii și a rămas să colaborăm. Eu am întrebat-o direct în față: Mai aveți nevoie de serviciile mele sau nu. Eu funcționam la Institut nu cu deplasarea la sediul din București, care a fost condiția de când m-am dus la București. Nu mi s-a spus că nu vom colabora tot în aceste condiții. Au început presiunile prin adrese oficiale. Am ajuns să nu mă mai preocupe ceea ce eu trebuie să fac la Institut ci doar să răspund la solicitările în scris ale noii conduceri. Am făcut zeci de pagini de adrese. Mi-a cerut un raport cu ceea ce am făcut eu la Institut din 2014 până în 2019. Asta deși în fiecare an trebuie să depun un raport detaliat al activității tale pentru ca să fiu evaluat. Putea să le ceară și să le pună cap la cap. Am lucrat 10 zile, am făcut un raport de 723 de pagini. După aceea au intervenit problemele cu mașina. În martie am fost somat să predau mașina de servici pe motiv că activitatea de la sediul din București impune preluarea mașinii. Eram singurul angajat care desfășura munca de teren. Institutul are patru mașini. La mine e mașina cu care mi-am început activitatea în 2007, mașina veche, restul sunt mașini mai noi de trei ani de zile. Eu care știam situația am știu că mașina nu trebuie la absolut nimeni. Am explicat că am nevoie de mașină, a venit a doua somație să predau neapărat mașina că altfel mă dă pe mâna procuratorii. Mi-a cerut programarea activităților, însă la o activitatea ca amea nu poți face programări pentru că trebuie să fie prezenți toți factorii implicați, să găsești cazare. Astfel de activități nu se pot programa de pe un an pe altul. Singura activitate care era pregătită era cea de la Periprava din iulie. Președinta nu înțelegea că nu se programează, e total habarnistă. Asta a fost în februarie. În mai mi-a cerut din nou proiectele și datele de desfășurare. Am trimis din nou o adresă în care am explicat că doar acțiunea de la Periprava este bătută în cuie cu programare. De asemenea, nu știam dacă îmi prelungește sau nu detașarea. I-am trimis o adresa și mi-a răspuns că e interesată de serviciile mele și îmi va prelungi detașarea. Când au trimis cererea de detașarea doar la muzeu, eu mi-am dat acordul așa cum fac de ani de zile, dar ei ticăloșii au prevăzut ceea ce nu trebuia prevăzut în cerere, au băgat în cerere că îmi voi desfășura activitatea de la ora 09 până la ora 17:00. Le-am comunicat oficial că nu pot să mă mut la București. Nici măcar nu au abordat măcar teoretic, problema că tu vii la București, dar te culci în gară? Ai salariul care îl ai, cum să trăiești în condițiile din București. Asta a urmărit, pui asemenea condiții și omul pleacă de unul singur. Am devenit un fel de dușman al poporului. Din erou, din respectul pe care îl aveam pe oriunde mergeam și numai eu știam ce înseamnă munca aceea, am ajuns să vină una să își bată joc de munca mea. I-am trimis adresă oficială în care i-am comunicat că din cauza faptului că nu pot să mă deplasez la institut, sunt forțat să renunț”, dezvăluie cu mare tristețe arheologul Gheorghe Petrov.
În ceea ce privește săpăturile arheologice și investigațiile, Gheorghe Petrov este hotărât să continue pe cont propriu, de altfel la fel cum a făcut-o și până acum, convins fiind că după ce el nu va mai putea să facă această activitate nimeni altceva nu o va mai face.
”Problema este doar cu șantierele pe care sunt deschise dosare penale: Periprava, Târgul Ocna și Caransebeș. Toată documentația este la mine. Noi încercăm să mergem în continuare. Problema este la Parchet, dacă putem să mergem în continuare ca specialiști, sau ei condiționează și doar Institutul poate să continue proiectele. Pentru alte cazuri nu este problemă, alte cazuri noi se pot deschide la Parchet. Problema este să facem rost de fonduri. Voi continua să fac Periprava, să Fac Târgu Ocna. Că după ce eu nu mai fac nu mai face nimeni, nici nu știi cum să faci. Eu cât am putut am făcut, cât poate să facă un singur om. Mulțumirea mea e când văd interesul urmașilor, bucuria urmașilor. Bucuria lor este că au recuperat osuțele alea. Aceste locuri nu sunt marcate, nu se știe unde sunt îngropați. Mă duc din poartă în poartă. Problema este că nu mai avem informații numa la mâna a doua sau a treia, informații deformate”; explică Petrov.
Această este o dovadă cum oameni valoroși precum Radu Preda sau Gheorghe Petrov sunt îndepărtați de conduceri puse politic care nu știu și nu pot să aprecieze munca extrem de importantă pe care aceștia o desfășoară. Aceste investigații și săpături arheologice pentru a descoperi victimele securității sunt singura alinare pe care urmașii o au, pentru că penal nu mai răspunde nimeni, iar alte despăgubiri nu pimesc de la stat.