Daca la examenele de titularizare se prezinta cate 200 de candidati pentru un singur post de profesor de liceu, cand vine vorba de posturi in invatamantul superior, situatia se intoarce cu 180 de grade. La concursurile ce vor avea loc peste o saptamana in Univestitatea Babes Bolyai – privind ocuparea posturilor didactice si de cercetare vacante, valabile pe perioada nedeterminata – numarul candidatilor este aproape egal cu cel al locurilor disponibile.
Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor in invatamantul universitar incurajeaza, cel putin la nivel teoretic, concursul. Legea noua nu cere doar promovari, cere concurs, bazat pe dosarul de cercetare si experienta candidatilor. Situatia reala e insa alta – din 126 de posturi scoase la concurs anul acesta, in 119 cazuri NU putem vorbi despre o concurenta reala.
Asa cum ne confirma o sursa din cadrul UBB, daca pentru posturile de conferentiar si profesor lipsa concurentei e, oarecum, justificata de necesitatea a minim 12 ani de experienta, la celelalte posturi, in mod normal, ar trebui sa fie mai multi candidati, nu doar cei promovati de de fiecare facultate si/sau profesor in parte.
„La asistenti, ca sa poti sa participi la concurs, ti se cere un CV de cercetare, plus experienta. Fiindca postul e mic, CV-ul tau nu e suficient de orientat, e mai deschis, iar cerintele sunt mai mici. Atunci, e de asteptat sa fie concurenta mai mare. Nu e din cauza ca fiecare profesor isi impinge „preferatul” pentru post, „purtatorul de servieta„. Mai mult, din comisie fac parte, de exemplu, cinci profesori, fiecare cu cate un asistent preferat pentru catedra dorita – nu o sa se refuze intre ei niciodata”, spune sursa citata.
Din 126 de oameni, 119 concureaza cu ei insisi
Paradoxal, daca unul dintre concurentii care pierd titularizarea decide sa depuna o contestatie impotriva rezultatului, nu are nicio sansa de izbanda. Nu exista nicio posibilitate sa se faca o contestatie pe fond; se pot depune contestatii doar pe vicii de procedura, iar viciile procedurale sunt avansate catre comisia de concurs.
„Adica, cei care au incalcat legea, daca o fac, sunt chemati sa decida daca au incalcat legea”, explica sursa.
Pe masura ce se urca spre postul de lector, o confirma si doctoranzii chestionati, lucrurile se inchid putin – pentru asta trebuie sa ai doctorat, iar gradul de selectie al candidatilor e mai mic. Pentru posturile de conferentiar si profesor, concurenta tinde sa nu mai existe deloc.
„Un conferentiar are 12 ani de experienta in domeniul respectiv si e greu sa gasesti pe piata un om care deja a acumulat gradul asta de competenta”, mai spune sursa.
Cu toate acestea, la universitatile din Europa exista o concurenta reala si pentru posturile de conferentiar sau profesor; brandul lor depinde de calitatea profesorilor.
„Ei gandesc asa: ne trebuie un profesor pentru o catedra anume. Aduc trei oameni cu un bagaj profesional impresionant, de oriunde ar fi ei, si le fac o oferta pe care nu pot sa o refuze. Ce se intampla acum? Punctajul universitatii creste, pentru ca omul e valoros, iar cei de la universitate pot sa vina in fata oamenilor cu o oferta concreta. „, explica sursa citata.
Profesorii confirma
„E o situatie care se regaseste in intregul sistem universitar din Romania, nu doar la UBB. Si alte universitati se confrunta cu aceeasi problema, sunt putine cazutile in care s-au depus 2 sau 3 dosare pentru un singur post”, sustine prorectorul UBB Ioan Bolovan.
Profesorul isi aminteste ca, inainte de ’89, exista o lege care spunea ca ca un concurs nu poate fi valid daca nu existau cel putin doi candidati pentru un post, dar spune ca aceasta regula nu ar mai functiona acum. In plus, o astfel de dispozitie nu ar rezolva problema calitatii, sustine el.
„Se poate lua o astfel de decizie la nivelul ministerului, dar nu e foarte greu sa fie fentata. Poti foarte usor sa gasesti un coleg pe care sa-l rogi sa se inscrie, chiar daca postul e, sa zicem, pentru istorie contemporana, iar el e calificat in istorie veche. Concurenta exista, iar persoana „mobilizata” nu va ocupa postul”, spune Bolovan.
In plus, mai spune el, tara noastra nu poate oferi sustinerea economica de care un sistem cu o reala concurenta are nevoie.
„Daca nu se intelege asta la nivel politic si nu se dubleaza sumele alocate pentru invatamant – atat cel preuniversitar cat si cel universitar – nu se poate face nimic in acest sens”, explica prorectorul.
In cazul unei competitii reale, o recunoaste si Bolovan, un candidat care a absolvit studiile in incinta facultatii in care concureaza acum are intietate.
„Daca vorbim despre o egalitate, atat in CV, cat si in prezentare, intre un candidat pe care profesorii il cunosc si un altul, de la Bucuresti, de exemplu, subiectivismul e inerent. E aproape sigur, cel pe care profesorii il cunosc va primi postul”, declara prorectorul.
Principiul legii se bazeaza pe principiul suveranitatii competentei. In acest caz, intrebarea e: poate competenta sa rezulte in lipsa concurentei reale?