Gara Mică din Cluj-Napoca a fost construită de către Ministerul Transporturilor, la mijlocul anilor ’70. Finalizată în 1976, gara deservea stațiile de scurt-parcurs care aduceau muncitorii din sate în uzinele din zona industrială a orașului.
După mai bine de 40 de ani, Gara Mică a fost închisă, pentru că nu a mai avut un flux corespunzător de călători. Astfel, din anul 2011, ea a ajuns să fie folosită doar pe post de toaletă publică de către cei care își fac veacul prin gară și, ocazional, pentru evenimente culturale. În loc de afișe culturale însă cei care administrează această clădire au împânzit-o pe toate laturile cu anunțuri printate pe coli A4, lipite cu bandă scotch, anunțuri de un grobianism care egalează sau chiar depășește comportamentele pe care mesajele afișate încearcă să le descurajeze.
Responsabilii cu administrarea acestui spațiu (clădirea se află în patrimoniul Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A.) nu s-au mulțumit să descurajeze persoanele care urinează aici prin afișe decente și civilizate, prin care îi atenționează pe cei cu nevoi fiziologice urgente că „urinatul în spații publice reprezintă o contravenție și se pedepsește conform legii 61/1991”, sau prin mesaje prin care le este atrasă atenția imperativ eventualilor contravenienți: „Nu vă urinați pe clădire sau în jurul acesteia!”, ci au simțit nevoia să se exprime și pe limba celor care umectează clădirea gării, prin texte grosolane, mitocănești: „Teritoriul îl marchezi la tine acasă!” sau „Pișă-te cu grijă, în altă parte!”
Dincolo de bădărănia mesajelor, putem descifra din acestea și o nuanță de mentalitate mitocănească. Cei care administrează clădirea Gării îi invită pe cetățeni să urineze pe propria casă sau oriunde în altă parte, numai pe Gara Mică nu! Dacă în altă parte, conform mesajelor postate pe pereții Gării Mici, urinatul este permis, se ridică întrebarea, în lipsa unor afișe de interzicere, dacă este în ordine ca cetățenii să urineze, bineînțeles, „cu grijă”, în pasajul Gării sau chiar în Gara Mare, aceste două locații fiind „în altă parte”. În plus, într-un sens mai larg, „la tine acasă” poate reprezenta întregul oraș, dacă te simți clujean adevărat și iubești Clujul!
Nici Primăria municipiului Cluj-Napoca, prin Poliția Locală din subordine, nu descurajează urinatul pe clădirile publice, Clujul fiind plin de pet-uri de bere (o băutură diuretică ce necesită o eliminare rapidă a apei din organism). Cum toalete publice nu există și cum toate zonele sunt pline de pet-uri, consumatorii de bere își marchează teritoriul nestingheriți, „cu grijă”, care pe unde apucă. Concursurile de mitocănie, din acest punct de vedere, se poartă între cetățeni și autorități, ele fiind pierdute mereu de către cetățenii civilizați care trebuie să suporte miasmele înțepătoare ale orașului.