Reportaj

Comoara din Caminul 14

In camara unei camere de la etajul 4 al Caminului 14 din Hasdeu se afla un adevarat tezaur. Un doctorand al Universitatii “Babes-Bolyai” (UBB) pasionat pana la sacrificiu de traditiile populare romanesti si-a dat banii de mancare si bursa prin sate si targuri din toata tara, pentru a-si completa colectia de costume populare traditionale, inceputa in anii de liceu. 

O odaie lunga ca un coridor, atasata de camera de camin in care locuieste Sebastian Paic, slujeste de adapost al colectiei de costume populare petru care il stie tot Hasdeul si toata Facultatea de Chimie a UBB. Inalt ca bradul, cu plete lungi si bine facut, flacaul nu bate cluburile Clujului, nu se inghesuie la concerte si nu il prinde rasaritul prin carciumile studentesti. 

A studiat chimia ca student, masterand si apoi doctorand, insa nu asta e cea mai mare pasiune a lui, ci traditiile populare romanesti, si, mai ale, costumele traditionale. De dragul lor a renuntat la tema initiala de doctorat, spectaculoasa, intr-un proiect care studiaza metode de tratare a camcerului. Acum invata sa faca restaurari si conservari de patrimoniu. 

In camera de camin cu frigider pictat in albastru, cu pestisori fericiti si o placa de skateboard rezemata de fereastra, tanarul si-a relatat povestea uimitoare de colectionar si iubitor al traditiilor populare romanesti. 

Totul a inceput in anii de liceu, in Brasovul natal, cand a decis sa se inscrie in “Minisatul Sfantului Andrei”, un fel de cerc pe care il sustinea Ioan Sorin Apan, profesor de fizica si religie la scoala unde studia. 

“Din pacate a plecat dintre noi, in 2012. Il voi considera mereu mentorul meu. Nici macar nu a predat la clasa mea, insa ce am invatat la activitatile pe care le sustinea m-a marcat pentru totdeauna. Conducea un grup folkloric, colectiona costume populare si era extraordinar de erudit. Probabil e cel mai citit om pe care l-am cunoscut vreodata. A fost coleg de facultate si de armata cu Patapievici, il si pomeneste intr-una din cartile lui ”, marturiseste Sebastian. 

Aici a invatat sa incondeieze oua, sa picteze icoane pe sticla si sa faca increstaturi in lemn. 

“Faceam si spectacole, dar erau puneri in scena a unor obiceiuri autentice, nu ce se face acum dansuri si balet cu tematica populara. Era o incercare de a cunoaste lumea arhaica, viziunea despre lume a taranului. Imi placea folclorul si inainte, dar nu aveam nici un discernamant”, zambeste tanarul. 

Parintii nu s-au impotrivit pasiunii lui Sebastian pentru acest domeniu, nestinsa pana acum. Nu a uitat de ea nici cand a venit la Cluj, la facultate, in urma cu 8 ani. 

“Am fost olimpic la chimie si am mers in continuare pe asta. Aveam de ales intre Cluj si Bucuresti . Mi-a placut mai mult ideea de a veni in Ardeal, nu o regret nici acum. Mi-a placut Clujul din prima, nu mi-a inselat asteptarile si asa il vad si acum, dupa atatia ani, probabil urmatorul pas va fi sa ma stabilesc aici”, spune el. 

Primele costume din colectie au fost achizitionate in vara urmatoare inscrierii la cursurile mentorului sau, in Otesti, satul bunicilor, situat langa Dragasani. De atunci, bate tara in lung si lat, la targuri si in curtile oamenilor, scormonind prin dulapuri, poduri si cotete. 

“Probabil le cumpar mai ieftin decat ar valora, dar acum oamenii se despart ceva mai greu de ele. Majoritatea se uita cu un soi de dispret, nu inteleg de ce le cumpar, fac comparatie cu ceilalti tineri din sat care tind sa plece la oras si sa se imbrace domneste. Ei prefera costumele “stilizate” cu materiale si accesorii actuale, care le scad valoarea”, marturiseste doctorandul. 

Sursa bugetului actiunii provine din banii pe care ii primea de la parinti pentru a se intretine la Cluj si, acum, din bursa de doctorand. 

A strans, in toti acesti ani, peste 1.000 de piese de costume populare romanesti, din care cele mai vechi au 120 de ani. Sunt reprezentate in colectia din camara din caminul 14 nu mai putin de 30 de zone etnografice din Romania. A gasit piese si la targurile de la Iulius Mall, si din Oser, iar la cel mai recent targ de la Negreni a gasit nu mai putin de 5 pieptare. 

Materialele si lucratura lor sunt de senzatie chiar si acum. 

“Un tricou scump, din bumbac, de la mall, nu este nici pe departe atat de confortabil ca o camasa traditionala, tot din bumbac. Cu hainele astea nu simti neplacerea trecerii de la cald la frig si invers, nu transpiri, nu simti curenti. Pastreaza foarte bine temperatura, o regleaza, nu stiu exact mecanismul”, detaliaza el. 

Uneori, Sebastian e revoltat de felul in care gaseste piesele traditionale prin sate. La un festival de incondeiere a oualor din Ciocanesti, desfasurat recent, tanarul a avut surpriza sa zareasca un pieptar batut in cuie pe usa unui grajd. Omul i l-a dat cand i l-a cerut, mirat ca cineva il mai pretuieste. 

“Asta spune multe despre felul in care taranii nostri inteleg sa isi pastreze costumele. Am gasit pieptare in cotetul cainelui, unii stergeau pe jos cu o camasa extraordinar de valoroasa. Dupa ce le cumpar, lucrez la reconditionarea lor”, spune el. 

Cum cea mai buna metoda de a studia folclorul e sa mergi in sat in momentele- cheie, tanarul participa adesea la diverse evenimente si obiceiuri prin sate. 

Si-a dus colectia dupa el si in anii cand a stat in caminului 16 si acum, cand e in caminul 14, si spune ca a avut mare noroc de colegi intelegatori care au acceptat sa locuiasca in camera si cu o colectie de costume. E primul an in care are la dispozitie un spatiu separat pentru asta, pana acum fiind nevoit sa faca tot felul de improvizatii. 

Cu toate acestea, nu e atat de fanatic incat sa isi poarte costumele pe strada. 

“Una e ca se uzeaza, apoi nu vreau sa para ca as face parte din tendinta actuala de reinventare a traditiilor. Mi se pare absurd. Ca sa faci asta ar trebui sa traiesti ca taranii autentici, or nu te poti intoarce la plug si viata arhaica. E normal ca lumea sa evolueze, viata merge inainte”, puncteaza el. 

Sebastian Paic crede ca marea majoritate a celor care se ocupa acum de folclor tintesc gresit, caci se opresc la forma si nu la functiile simbolice ale lumii arhaice. 

“Profesorul Sorin Apan a reusit sa citeasca un costum popular, sa ii gaseasca simbolurile. Un costum popular e o imagine a lumii, ca un templu la purtator. Frumusetea e trecatoare, dar costumele sunt mai mult de atat. 

Deocamdata, Sebastian nuare planuri concrete in privinta colectiei. Ar avea nevoie de un spatiu in care sa fie atat depozitate corespunzator, cat si expuse publicului. A inceput demersurile pentru a-si infiinta o asociatie pentru care sa ceara un spatiu de al autoritati, insa stie ca nu trebuie sa isi faca mari sperante in acest sens. Un lucru e sigur: nu vrea sa vanda nimic. 

„Mi s-au facut propuneri sa vand costume, dar nu as putea face asta. Nu o sa vand nimic. Nu mi se pare in regula nici sa incerc sa fac cumva bani din asta, m-as indeparta de la scopul si spiritul in care au pornit”, spune Sebastian Paic. 

1 Comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *