Deci, te-ai născut în România şi ai dorit să devii patron, stăpân pe propria ta afacere şi, probabil, proprietar. Sau, mai rău, ai venit să investeşti în România, bântuit de aceleaşi infame gânduri… Pregăteşte-te ca statul român să-ţi dea o mână de ajutor să devii ceea ce nici nu gândeai şi mai mult decât atât: pauper pe viaţă. Nu ţi-a spus nimeni că proprietatea, deşi acum garantată de Constituţie, este un moft, băi, burghezo-capitalistule? La cules căpşuni, cu tine! Bine… deci ai votat, domnu’, contribuabil?
Ai pus boticul la promisiunile lui Dragnea care a zis că ai să câștigi cinci lei în plus? Erau încă din ziua votului ca și cum ar fi fost patru.
Dar ce să faci tu cu trei lei, s-a întrebat Dragnea mai apoi? Dar doi lei nu-ți ajung, băi, hămesitule? Ia, păstrează d-aici un leu și zi mersi că nu te-am încadrat la evaziune fiscală! Că imediat te pun să mai aduci cinci lei de acasă!
De fapt, exact asta are să și facă acest Grup Infracțional impropriu numit guvernare și majoritate șparlamentară prin noile măsuri fiscale de toamnă-iarnă.
La un calcul pe degete, îmi dă că fiecare angajat român plăteşte, anual, echivalentul a aproximativ 300 de euro numai pentru a acoperi ineficienţa intreprinderilor statului (fabricile de sinecuri) sau privatizate cu japca, care nu-şi plătesc, n-au plătit şi nici nu vor plăti vreodată datoriile către buget – la care se adaugă şi banii devalizaţi de la buget de către apropiaţii guvernanţilor, indiferent de guvernare.
Banii aceştia ne sunt scoşi din buzunar nu din motiv de „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul”, ci pentru a-și cumpăra politicienii „pacea socială” și a asigura bunăstarea grupurilor de interese care sponsorizează campanii electorale. Iar la anul avem din nou alegeri. Stă și bietul politician cu ștampila lui Damocles deasupra capului. Și când se uită cine votează să ajungă el la guvernare: numai bugetari, pensionari și asistați publici, ce să facă? Începe să se gândească și la contribuabil, la cum să-şi vâre mâna adânc-adânc în buzunărelul lui, să-și poată plăti votanții. Că, exact așa cum contribuabilul ar vrea să aibă un serviciu, și politicianul dorește unul. Şi-atunci propune o scumpire, un impozit nou, o taxă, aşa cât să poată fi scos cu faţa curată până spre alegeri, cât să poată spune electoratului care contează: v-am dat, v-am dres.
Așa că și cu noile admonestări fiscale, tot pe spinarea noastră, a “particularilor” se mută grosul impozitelor.
Articolul 16 din Constituția României prevede în clar la aliniatul 1 că “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. Mai mult, aliniatul 2 întărește starea de fapt prin prevederea că “Nimeni nu este mai presus de lege”. Cu toate acestea, încălcând grosolan Constituția, cei din Grupurile Infracționale Organizate, impropriu numite “guverne” și “majorități parlamentare”, după 1989 au decis că avem cetățeni privilegiați, de “categorie A” și “populime” obligată să plătească prin taxe și impozite iobăgești privilegiile acestei noi caste de cumătrocrație. Acesta nu este strat de drept, este stat de cumetrie.
Și-mi place că politicienii ne vorbesc despre relaxare fiscală în timp ce ne măresc impozitele și de 20-30 de ori. Mă rog, la ei totul este o relaxare, inclusiv la serviciu se duc relaxați. Plagiază relaxați, mint la fel, fură așișderea. Ce concluzie pot să trag de aici? În primul rând să-mi fie rușine: n-am secretară să mi-o fac ministru. Am trăit degeaba.
Trebuie să-mi propun și eu în viață vreo două chestii: unu: să devin doctor în a nu-mi mai plăti taxele și impozitele (că oricum merg pe tot felul de sporuri salariale la diverși „doctori”, adică pe furăciuni); și, doi: să devin doctor în vacanțe și concedii precum Klaun Iohannis. Să forțez și eu plajele din Madeira și Neptun și-apoi să cer azil la Cotroceni.