Vizualizări, cât încape. Dureros de manelistic sună melodia lui Carmen de la Sălciua, dar cu ajutorul lu’ Măicuța Domnului, românașii mai ascultă un ”hit”. De la ”Vino Doamne” al lui Valeriu Sterian la ”Coboară Doamne pe pământ”, e cale lungă. Vorba poetului – cu botoxul din gura domnișoarei Carmen de la Sălciua, mâncau 4 copii mici. Întrebarea e dacă rugămintea fetei e ascultată de Doamne, Doamne? Pentru că, să fim sinceri, un cântec scâncit din buze botoxate poate cântări mai greu în fața Atotputernicului.
Fiți antenă și să n-avem noi dreptate: dacă nu va răsuna această manea de după toate gardurile, să nu spuneți…
Păi cum să nu fie ”hit”, curg lacrimile șiroaie când vezi copchilașii dezbrăcați și neajutorați, când vezi bâtrâneii din clip: nu sunt ei bunicul tău sau al meu, copilașul nimănui pe lângă care ai trecut în grabă și nu i-ai spus o vorbă de bine?
”Plânge inima în mine de durere”, zice psalmistul. Și tot acolo: ”Inima lor este nesimțitoare ca grăsimea”. Buzele lor sunt botoxate ca…
Cum s-ar zice: de durere să n-avem noi parte.
Dar această melodie ar trebui deja să răsune din autoturismul domnului primar, nu-i mai spunem pe nume, că-l știți.
Păi nu-i avem noi pe-ai noștri, familiile ”cu risc de marginalizare”, n-avem noi ”categorii defavorizate” destule, mutate de pe Coastei pe Cantonului și tot așa?
Avem, fârtaților, destui avem.
Aici trebuie semnalată o inadvertență: de ce, adică, nu i-au filmat ”pe-ai noștri”?
De fapt, unde s-a filmat acest mega extra ultra ”hit”?
Și care-i azilul de persoane vârstnice? Cu ce aprobare s-a filmat această grozăvie, pardon, minunăție?
A existat acordul aparținătorilor, ale rudelor în acest sens?
Nu contează, că doar de aproape 30 de ani se fac bani grei pe spatele norodului, las’ să tragă.
Mulțumiți să fie, că îi vede lumea…
Și mare jale o pornit prin Ardeal de la acest bocet botoxat. Și le-o fost greu la toți pe suflet, așa, dintr-odată.
Că dacă aud toată ziua la televizor despre infecțiile nosocomiale din spitale, ei bine, atunci e în regulă. Dacă scriu ziarele despre banii pe care administrația îi bagă în aceleași studii de fezabilitate, în aceleași buzunare, nu-I bai. Dar dacă văd, cu ochii lor, greul bocit al lui carmen de botox, atunci hai cu like-ul. Și cu jălea.
Mai grav este faptul că acest personaj, despre Carmen e vorba, este premiat pentru merite deosebite în An Centenar.
Păi se poate, domnule primar?
Vasile Lombrea, primar comuna Sălciua
Păi nu și-au dat duhul strămoșii noștri pe câmpuri de luptă, abia scăpați din Primul Război Mondial, ca să făurească România dodoloață?!
Ba bine că nu!
Taman pentru asta: ca pe fața pământului să vină o generație de insensibili ca noi, care se vor uita în gura unei carmen de botox, se vor uita și vor rămâne la fel de… insensibili.
Iată, pare-se, cum stăm în prag de Centenar: cu bătrâni care se țin de icoana Maicii Domnului, care stau cu mâna întinsă și așteaptă să ”coboare” Dumnezeu.
”Cerșim o clipă, să mai putem fi fericiți”, zice un vers din maneaua cu pricina.
Cum să nu, tanti?! ”Ei”, vor mai cerși. Tu să fii ”fericită”.
Este societatea noastră ”normală”? Suntem oare, pe de-a-ntregul ”sănătoși”?
Ce mai înseamnă normalitate, sănătate și sensibilitate?
În imediata apropiere a sărbătorii Centenarului Marii Uniri, societatea noastră se dovedește a fi tot mai insensibilă.
Noi, oameni fiind, suntem tot mai puțin umani.
Dați-i cu like-ul…
P.S.: De-acum pot să mă treacă la ”dușmani”.
sursa foto: carmen racolta/facebook