Toate aceste fructe se obtin in exclusivitate de la plante salbatice, cultivandu-se foarte putin in tara noastra, doar prin parcuri sau gradina de langa casa.
Corcodusele. Intrucat corcodusul sau mirobolanul creste semispontan, in toate regiunile si localitatile tarii noastre, fructele acestei specii au o pondere apreciabila in productia globala de fructe.
Corcodusele contin apa (82-90 %), zaharuri (8-16 %), acizi, proteine, celuloza, substante minerale, vitamina C, vitamine din complexul B. Pentru ca corcodusele crude (verzi) sunt bogate in acid citric, ele se folosesc pentru acrirea ciorbelor.
In general productia de corcoduse se valorifica prin distilare, dand o tuica cu o tarie de 17-25 º. Din 100 kg de borhot de corcoduse bine coapte se obtin 10-12 l tuica de 25 º. In amestec cu alte fructe, corcodusele se folosesc la prepararea marmeladelor. Continand mai multa pectina decat merele, ele asigura o gelificare mai buna, iar marmeladele se patreaza timp mai indelungat, fara sa mucezeasca.
Corcodusele cu suc intens colorat dau marmeladei o culoare mai atractiva.
Din corcoduse se mai prepara suc, sirop, compot si jeleu. Din cauza ca pielita lor nu se desprinde de pulpa, compotul de corcoduse este solicitat mai putin. Coacerea corcoduselor are loc in iulie-august, in functie de conditiile climatice ale anului.
Coarnele sunt drupe mici (1-2,5 cm lungime), de culoare rosie, liliachie, galbena sau albicioasa. Coacerea cornelor, la unele tipuri, are loc in august, iar altele in septembrie-octombrie. Pulpa lor este acida si astringenta in faza de parga, apoi devine acidulat-dulce si potrivit de astringenta. Din coarne se prepara dulceata, suc, marmelada, pasta si o peltea placuta la gust. Coarnele se pot usca in cuptor sau chiar la soare, ca si prunele. Ele se mai folosesc la extragerea de pectina si la prepararea unei bauturi alcoolice, denumita cornata. Datorita taninozitatii si aciditatii pronuntate, se consuma putin in stare proaspata.
Coarnele contin: apa (circa 83 %), zaharuri (6-10 %), acizi, tanin, substante pectice si proteice, celuloza, saruri minerale, provitamine (A, B1, B2, C – 24-72 mg la 100 g in coarnele rosii -, PP).
In dietoterapie, de la corn se folosesc fructele, frunzele si scoarta tulpinii. Datorita continutului in tanin, coarnele proaspete sau preparate sub forma de decoct, macerat si tictura se folosesc in tratarea diareelor, a enteritei si entercolitei. Avand proprietati hemostatice, coarnele se utilizeaza in epistaxix (hemoragii nazale).
Decoctul din scoarta tulpinii de corn, 5 g la 250 ml apa, avand efect febrifug, se foloseste la tratarea erizipelului (dermatoza) si a rectocolitei ulcero-hemoragice; se bea pe parcursul unei zile.
Tinctura din frunze, scoarta si fructe de corn este indicata in tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice. Se prepara prin macerare 20 % frunze, scoarta si frunze uscate la 100 ml alcoolo etilic 60 %, timp de 8-10 zile. Se iau de 3-4 ori pe zi cate 40 de picaturi in putina apa.