Clujul, orașul care nu ne mai aparține

Încă un an în care problemele majore ale orașului „comoară” s-au acutizat în loc să fie diminuate: prin ne-implicarea activă a primarului Emil Boc, prin absența maturității politice și cantonarea în spațiul virtual, dificultățile cu care se confruntă cetățenii municipiului Cluj-Napoca au fost pur și simplu transferate dintr-un an într-altul: desigur, o serie de măsuri în privința parcărilor, a creșelor, a locuințelor sociale și altor asemenea proiecte pentru îmbunătățirea cu adevărat a calității vieții din acest oraș trebuiau asumate cu cel puțin 5 ani în urmă. Din păcate, lucrurile nu au fost făcute în favoarea clujenilor, ci exploatate de administrația locală în pur scop electoral. Și da, din păcate, nu putem spune că actualul primar, pe numele său Emil Boc, nu a beneficiat de suficient timp în acest sens. La cârma municipalității clujene acesta numără peste 10 ani de activitate de birou, plantare de copăcei, dar mai ales de activitate virtuală.

În acest fel poate, cele patru mandate de primar nu au fost suficiente pentru Emil Boc nici pentru a realiza locuințe sociale, nici pentru a identifica o soluție pentru problema deșeurilor de la Pata Rât, unde rampa de gunoi a Regiei Autonome a Domeniului Public s-a transformat dintr-una temporară, într-una cu caracter permanent.

În acest răstimp, de peste 10 ani, Clujul imobiliar a ajuns pe mâna samsarilor, devenind o piață controlată de interesele marilor dezvoltatori imobiliari. Marea „realizare” a administraţiei Boc este Urbanismul Sălbatic. Fără noimă, doar pentru a se servi interese, în Cluj-Napoca s-au realizat noi cartiere-dormitor. Inclusiv comunele din jurul municipiului au fost transformate, din lăcomie imobiliară, în cartiere dormitor. Fără nici o „atracţie” în aceste dormitoare: fără creşă, şcoală, centru civic, loc de muncă, este firesc ca toţi să vină şi să rămână înţepeniţi în Cluj-Napoca.

Dintr-un centru medical cu renume, Clujul a păstrat doar publicitatea și infrastructura medicală din secolul al XIX-lea. Practic, putem constata cum traficul sufocă și blochează la propriu accesul la serviciile medicale dintr-un centru cu tradiție în domeniul sănătății, neglijat constant de-a lungul anilor de administrația locală.

Celălalt pilon al orașului, învățământul universitar, a suferit o transformare notabilă în ultimii zece ani, iar prim-planul studiilor universitare a fost acaparat de o serie de (non)facultăți, precum cele de științe politice, de business, de jurnalism, de securitate, în detrimentul unor facultăți cu un caracter formativ, precum medicina, politehnica, filosofia, filologia ori facultatea de inginerie chimică. De fapt, universitatea clujeană a ajuns să ofere forță de muncă ieftină, prea puțin calificată și specializată, susținând indirect afacerile în regim de lohn. 

Iar migrația forței de muncă evidențiază pulverizarea transmisiunii, a tradiției de a fi clujean. Acest aspect este prezent mai ales în sectorul imobiliar: samsarii coordonează unul dintre cele mai însemnate sectoare ale municipiului Cluj-Napoca, iar marea masă a cetățenilor este nevoită să emigreze pentru a-și asigura un venit care să îi permită accesul la o locuință. 

Actualele măsuri, luate cu întârziere de municipalitatea clujeană, nu fac decât să cosmetizeze haosul ce a cuprins orașul:

susținerea traficului alternativ, prin crearea unor piste discontinue dedicate bicicliștilor, prin furtul spaţiului dedicat pietonilor (deci se ia, nu se crează), sau realizarea unor benzi dedicate transportului public în comun, la fel de intermitente şi hoţite din benzile destinate maşinilor particulare, nu rezolvă problema de fond: lipsa unei centuri metropolitane, absența parcărilor, dar și lipsa unui Spital Regional de Urgență și a unui centru de servicii medicale în sistem monobloc.

Zilnic, Clujul este tranzitat de sute de autoturisme care se blochează în jurul centrelor medicale dispersate prin tot municipiul.

Zilnic, pacienții sunt transportați la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, iar din cauza infrastructurii precare viața acestora este pusă în pericol. 

La fel de adevărat este și faptul că municipiul Cluj-Napoca este tranzitat zilnic de peste 50.000 de studenți pentru care, din păcate, nu a fost realizat un Campus universitar în care să aibă integrate și condiții de studiu. 

Mai mult ca oricând, Clujul s-a transformat într-un oraș al serviciilor, în detrimentul producției propriu-zise. Dispariţia Clujului industrial nu vizează doar închiderea fabricilor din industria grea, precum Combinatul de Utilaj Greu (CUG), Fabrica de cărămidă Unirea sau Fabrica de Maşini Grele, ci cuprinde multiplicarea numărului firmelor de distribuţie şi comerţ, în detrimentul celor care produc bunuri. În fond, industria de odinioară a fost subsumată uneia singure: industria IT.

Tehnologia a început să fie folosită de administrația locală ca o metodă de simplificare a diverselor proceduri, devenind un simbol superficial al progresului, dar nu a reușit să înlocuiască criteriile specifice unei comunități civilizate: educația, calitatea serviciilor medicale și infrastructura. Din păcate, atât infrstructura medicală, cât și cea rutieră, se exclud reciproc în municipiul Cluj-Napoca. 

Prin intermediul rețelelor sociale, slujbașii municipali au trasformat spațiul public într-o mare scenă a spectacolului, dusă la paroxism. În acest sens, realizările au început să fie cuantificate prin intermediul tehnologiei, nefiind altceva decât niște proiecții de viitor. 

Chiar după zece ani de administrație publică, Emil Boc proiectează aceste măsuri de dezvoltare, sub forma unei strategii, într-un viitor tot mai îndepărtat. Tergiversarea proiectelor în timp nu a făcut decât să acutizeze problemele orașului. Însă lipsa oricărui proiect și a unei strategii coerente de dezvoltare armonioasă a municipiului Cluj-Napoca au devenit tot mai pregnante acum. 

Adauga comentariu