Clujul, oraș cultural. Ce nu avem, din ceea ce ne trebuie?

Primăria Clujului și-a anunțat prioritățile: poduri, parkinguri, probabil patinoarul în aer liber sau chiar monorail. În contextul elaborării strategiei culturale a orașului, cred că ar trebui să direcționăm investițiile cu mai mult simț practic. Dacă „Sărbătorile de iarnă” au costat orașul zeci de mii de euro, de ce nu ar putea fi direcționate sume similare, anual, către dezvoltarea unor instituții culturale pe care nu le avem și care ar putea fi create cu resursele existente? Pentru documentare, am monitorizat capitalele culturale europene, începând cu 2000 – cu precădere cele care se află în jurul nostru sau care au populații și condiții asemătoare Clujului.

Pretențiile de „mare oraș cultural” nu sunt susținute, din păcate, de instituții ale reprezentării culturale. Ne lipsește un muzeu al culturii orașului sau chiar un muzeu al istoriei culturale a „orașului grădină”. Cu excepția „traseelor culturale” private, orașului îi lipsește un spațiu dedicat prezentării culturii sale. Nu trebuie să fie spații megalomane. La Praga există un minunat muzeu Kafka, făcut într-o casă de mici dimensiuni, cu o grădină frumoasă și o cafenea. La Cluj nu avem un muzeu al scriitorilor locali – români, maghiari, germani, evrei etc. Un muzeu al literaturii clujene sau transilvănene este imperios necesar. El ar putea continua tradiția Muzeului Ardelean, înființat în 1856 și desființat, din păcate, în 1919.

Nu știm să apreciem nici culturile care au conviețuit în acest oraș. Așa cum mai scriam, ne trebuie neapărat un muzeu al culturii evreiești sau chiar un muzeu al Holocaustului. Nu putem să nu dedicăm generațiilor de membri ai comunității evreiești măcar un astfel de spațiu de respect și aducere aminte.

Nici în zona artistică nu stăm prea bine. Cu excepția unor inițiative private, zonele dedicate artei plastice sunt tot mai puține, galeria centrală fiind închisă de foarte mult timp. Orașul portughez Porto, capitală în 2001, dispune de un extraordinar muzeu de artă modernă (așa cum are un mic oraș românesc precum Sângeorz-Băi), la fel cum are Umeå. De ce nu ar avea Clujul un astfel de muzeu?

Tinerii artiști plastici, azi recunoscuți în toată lumea, merită o expunere mai bună în propria urbe. Ca să nu mai vorbim de faptul că orașul Graz, capitală în 2003, are aproape 30 de galerii de artă, în vreme ce Zagrebul, care are aproximativ dublul populației Clujului, are și el o duzină de galerii de artă. Orașul Guimarães din Portugalia a creat special un Laborator de Artă, devenit un epicentru pentru artă, muzică, expoziții atipice.

Cracovia, care a fost capitală culturală în 2000, are șapte teatre. Clujul are două și îi lipsesc vreo 5. Dintre acestea ne trebuie un teatru de operetă sau chiar un teatru de cabaret, ori măcar un teatru de satiră. De ce nu, chiar un teatru de tineret sau, așa cum au orașele europene, un „teatru mic” dedicat micilor trupe aflate în afirmare. Clujul are astăzi un potențial enorm în această direcție. Cinematografele centrale dezafectate (Favorit și Arta) ar putea fi locații excelente pentru astfel de instituții, prin parteneriate public-privat, sau chiar achiziționarea de la actualii proprietari de drept ar fi o opțiune. În acest context trebuie spus că nu avem un muzeu al teatrului. Dacă un oraș ca Szegedul are un muzeu al teatrului (fără să fie capitală culturală), de ce n-ar avea Clujul un muzeu al cinematografiei și teatrului local, în virtutea lungii tradiții?

Clujul are și o lungă istorie a grădinilor de vară și a locațiilor temporare pentru amuzament în centrul orașului. De exemplu, pe amplasamentul Casei Universitarilor din Cluj a funcționat primul teatru maghiar, până în 1906. Dar tot în zonă exista și o grădină în aer liber, unde se puteau urmări spectacole de teatru și concerte. Cultura se produce și în spații și contexte care nu țin de „cultura înaltă”. Astfel, în casa Josika, unde a stat și Sigismund Bathory cândva, funcționa un cazinou. În afara „păcănelelor” private din centrul orașului, nu există un loc de divertisment pentru cei care nu caută neapărat zona de „elită” a amuzamentului.

Orașul Turku (capitală 2011) are, în cadrul Universității sale, un muzeu al muzicii. Facilitățile Conservatorului clujean ar putea constitui baza unei asemenea inițiative. Dar ar trebui încurajate și mișcările muzicale de underground și ar trebui cultivată istoria muzicală a orașului. Avem nenumărați concitadini care s-ar bucura să existe un spațiu dedicat acestei istorii. Umeå, orașul suedez care este capitala acestui an, se mândrește cu mai multe festivaluri muzicale și cu trupele sale de heavy-metal. Deocamdată, cafenelele asigură un minim necesar în ceea ce privește această reprezentare, dar și aici ar fi binevenit un proiect finanțat parțial din bani publici și cu aport privat, pentru a pune în valoare culturile muzicale locale.

Recent, un străin a anunțat intenția de a realiza un muzeu de fotografie. Dacă e adevărat că cel mai important fotograf al României moderne, Carol Popp de Szatmari, s-a născut la Cluj, de ce nu am investi în realizarea unui muzeu al fotografiei? Sunt nenumărați profesori și profesioniști ai fotografiei în acest oraș, care s-ar implica și care ar face dintr-o astfel de instituție un punct de atracție.

Deși avem o minunată grădină botanică, nu avem o grădină zoologică, iar muzeele UBB dedicate științelor naturale sau chiar vivariul, nu sunt suficient puse în valoare prin susținerea administrației locale. În fond, toate muzeele UBB – de la cel zoologic, la cel paleontologic – ar trebui puse în valoare și introduse într-un circuit mai larg, de ce nu chiar pe modelul Muzeului Antipa din București.

Faptul că astfel de inițiative mărunte, dar cu rezonanță, sunt posibile e demonstrat de inițiativa Consiliului Județean, care și-a anunțat intenția de a face un muzeu al aeronauticii în incinta aeroportului local. De ce nu ar fi posibilă înființarea unui muzeu al căilor ferate și în gara mică (acum dezafectată) și instalarea mai multor locomotive și exponate în zona unde (lăudabil), a fost amplasată o minunată locomotivă cu aburi? De ce nu am avea și un muzeu al științei – unde pot să figureze cercetătorii locali, de la Maximilian Hell la Emil Racoviță.

Desigur, un centru de cultură, care să fie situat în mijlocul orașului și unde să poată fi organizate evenimente majore, așa cum are Cork (capitală în 2005) ar fi greu de realizat. Dar spațiile libere din mega-stadionul local nu ar putea adăposti astfel de instituții, până când pot fi găsite locații adecvate? Sau putem adopta strategia orașului Košice (capitală 2013), care și-a redefinit spațiile industriale dezafectate în zone culturale, iar cazarmele în „Kulturpark”.

Altfel nu avem decât ifosele unui oraș care se hrănește din propria legendă.

Comentarii

cristian

02.02.2014 11:09

aveti perfecta dreptate.nu avem  filarmonica, nu avem conservator (ca si cladire, pentru ca actuala cladire apartine unui cult) nu avem muzee(cladiei revendicate din nou), ce sa vrem sa fim capitala culturala.cred ca e o ambitie a unor politicieni care pot din nou castiga ceva de aici.

Iulian_k

12.02.2014 16:15

Domnule Pop, pana la Muzeu al Fotografiei, nu considerati oportun  un "Festival al Fotografiei la Cluj  ? Ar putea fi realizat de Catedra de Media impreuna cu  UAP

Adauga comentariu